Blog
Noua Zeelanda: o escapada de 22 de zile
Uite care este planul, pe scurt: locuri si peisaje incredibile. Si coboram din avion direct in capitala Noii Zeelande, Wellington. Observam cladirile cochete si privelistea ireala asupra apei, ca mai apoi sa facem drumetie spre cel mai inalt punct al capitalei. Nu mai pomenim nimic de panorama... Ce trebuie sa intelegi este ca avem zeci de modalitati de a petrece timpul aici. Putem alege sa facem drumetii pe insulele vulcanice, si, hehe, avem de unde alege berechet! Sau croaziere pe albastrul apei... Mai dam un exemplu: plajele paradisiace cu nisip fin si alb, mare, albastru, frumos, aventura. Toate la un loc si toate deodata, ca ne simtim coplesiti, fericiti, impliniti.Colindam tara in lung si-n lat, pronim din nord, ajungem in sud. Avem in vizor si insulele care ne duc cu gandul la filmele exotice pe care le vedem la TV. Da, da, Blue Lagoon si toate cele. Doar ca cei care se plimba pe insula, care fac plaja la soare si care se lasa mangaiati de nisipul cald si de soare suntem chiar noi. Speram sa nu ducem lipsa de vitamina D.Escapada acesata include si plimbari relaxante in padurile si parcurile nationale ale tarii. Waipoua este un nume complicat, pe care nu este nevoie sa-l retii. Dar e bine sa intelegi ca suntem inconjurati de arbori kauri cu inaltimi de zeci de metri, de copaci vechi de mii si mii de ani, de pasari deosebite, de cascade-draperie care ne racoresc cu stropii de apa ce sar indemanatici de pe stanci. Simtim padurile ca pe niste capusele ale timpului si suntem departe de orice agitatie, sursa de stres sau de neliniste. Ne bucuram din plin de aceasta aventura si ne dam voie sa devenim frati si prieteni cu necunoscutul.De ce ne mai place Noua Zeelanda? Pentru ca ne introduce in taramul magic al hobbitului Bilbo Baggins, cu legendarul satuc The Shire. Iar tabloul este completat de casele mici, sapate in pamant si acoperit cu muschi verde si proaspat, ferestre rotunde ce lasa lumina soarelui sa patrunda in camere, ulite inguste, dar asfaltate, cutii postale si gradini ca-n filme. ... si un sentiment incredibil de SF, de adrenalina, dar si de pace interioara ne cuprinde usor, usor. Apoi, ca meniul sa fie complet, mergem si urcam si pe vulcanul activ pe care Frodo a reusit sa-si indeplineasca misiunea.Dupa ce evadam din universul lui J. J. R. Tolkien, ne aventuram spre pesteri misterioase, spre izvoarele termale, spre lacuri de un albastru atat de frumos, ca intra in competitie cu cel pe care l-am admirat in Patagonia. Iar la jumatatea aventurii schimbam putin peisajul si ne obisnuim cu unul si mai salbatic decat cel vazut pana acum. Ne ureaza ,,bun venit" Insula Aotearoa, la pachet cu norii incarcati vesnic de ploaie. Ne cataram cu entuziasm si cu mult curaj pe ghetari si ne simtim ca in filmele cu eschimosi! Simti frigul? Dar entuzimasul? Toata Noua Zeelanda este un film in care ne jucam propria viata si propriile roluri.Nu ne lasam ademeniti de oboseala, pentru ca pornim spre altitudini de mii de metri inaltime. Facem trekking de opt ore, insa, la final, privelistea si experienta merita tot efortul! Mai ales ca putem prinde o vreme superba, iar atat drumul, cat si panorama nu vor putea fi egalate de niciun aparat foto ultra-performant. Ne este de ajuns retina. Si o rezerva de adrenalina, pentru ca mergem si in orasul sinonim cu sporturile extreme. Poate nu ne incumetam sa facem bunjee-jumping, rafting sau sa sarim cu parasuta, dar tiroliana deasupra padurii tropicale este tare ademenitoare! Atentie la coafura. Vantul bate cu putere!Spre sfarsitul acestui vis lucid, mergem in Sud, sa incheiem aventura. Finalul este plin de culoare si de flori. Admiram Lacul Tekapo in plina perioada de inflorire a lupinului. Apoi adaugati turcoazul ireal al apei si prezenta indepartata, dar impozanta a Alpilor din departare si... voila! Un alt peisaj rupt din... rai. Un rai al aventurierilor, asa cum suntem noi, asa cum plecam de acasa si asa cum ne intoarcem, dupa 22 de zile de colindat Noua Zeelanda.
04 January 2023
Aventura pe munte, strigati ura!
Tu. Da, tu. Nu te-ai saturat sa stai in casa, cand sunt atat de multe locuri de vazut si atatea experiente de trait? Cand ai atatia oameni de intalnit si atatea povesti de ascultat?Cum, unde sa te duci?Pe munte. De ce? In primul rand, peisajele. Sunt dementiale. Nu poate Photoshopul sa reproduca ceea ce a creat natura.laughIn al doilea rand, aerul. Acel aer. Este... respirabil. Curat. Tare. Rasfeti putin plamanii.winkIn al treilea rand, oamenii. Amabili. Calzi. Politicosi. Plini de exepriente de viata, pe care vor sa le impartaseasca daca le dai sansa. Calatoresti prin ei.heartIn al patrulea rand, miscare. Faci sport. Si, crede-ma, nu se compara cu sala ta de fitness. Muntele iti solicita cu adevarat muschii. Inteleg ca nu ai coditie fizica. Inteleg ca nici portofelul nu te ajuta. Inteleg ca nu ai nici oameni alaturi de care sa te aventurezi in munti. Inteleg ca n-ai chef si ca e mai comoda capaneaua si, aparent, mai interesant serialul sau filmul de pe Netflix. Dar ai putina rabdare si citeste mai departe. Nu incerc sa te conving de nimic. Doar vin cu solutii.As minti daca as spune ca nu ai nevoie de putin antrenament si ca nu este solicitant trekkingul. As minti ca primul traseu va fi unul usor. Pentru ca nu este asa. Oricat de slaba ar fi dificultatea drumului, ti se va parea greu. Dar nu trebuie sa-ti fie teama de oboseala. Crede-ma, corpul tau are limite cu mult mai mari decat cele pe care crezi tu ca le are. Dupa ce iti gasesti ritmul, totul se va mai simplifica.Ceea ce vreau sa spun este ca frica este doar in capul tau. Muschii tai de-abia asteapta sa fie pusi la treaba. Si poti sa o faci. Am testat-o pe propria piele. Nu mi-a fost usor. Dar a meritat din plin. La sfarsit, realizezi ca ai depasit un blocaj care era doar rodul mintii tale. Iar satisfactia pe care o simti este inaltatoare. Ya, I did it!!yesNu este nevoie de milioane de lei sa descoperi muntele. Echipamentul de baza necesita un polar, un tricou sintetic si perechea potrivita de bocanci. Restul, merg si cu bumbac.Oamenii ii atragi odata ce incepe sa te intereseze un anumit subiect. Stii vorba aia ,,cine se aseamana se aduna?". Cam asa este si in cazul asta. Vei cunoaste persoane pasionate de munte, iar prieteniile nascute in munte si datorita lui sunt trainice. E muntele magic.Da, e mai comod patul. Da, e mai putin solicitant serialul (fizic vorbind). Dar ratezi locuri care-ti vor taia respiratia. Ratezi lucruri pe care le-ai putea invata si intelege pe propria piele daca ai pleca si te-ai aventura in lume, in natura. Ratezi cantece si povesti pe care le-ai putea asculta in cabana sau in cort. Ratezi emotii care te vor face sa te simti viu!Ce faci? Te ridici si pornesti la drum sau schimbi canalul?Te asteptam alaturi de noi!
04 January 2023
Pe locuri. Fiti gata! Start: Bolivia
Hai cu mine! Repede! Fa-ti bagajele si hai sa pornim in lume! Ah, da... Destinatia? America de Sud. Bolivia. O tara a contrastelor, a celor mai halucinante privelisti ale Anzilor inalti de mii de metri si a unor #experientecaredaudependenta. Jungla amazoniana, Uyuni, cu ai sai zeci de mii de km de sare, flamingo si lame, Atacama cu peisajele desertice, Valea Lunii. Bolivia, ne-ai cucerit!Un pas, doi pasi... dar stai! Ca aici, gravitatia are de suferit. Plutesti. De ce? Pentru ca esti pe Luna. Sau in Valea Lunii, iar greutatea ta nu mai are nicio relevanta. Stanga, dreapta esti inconjurat de formatiuni stancoase care te duc cu gandul la Satelitul Natural al Terrei. Sari de colo pana colo, de pe un varf pe altul, te lasi fotografiat si zambesti mandru la camera. Esti sus, tare sus. Si nimeni nu te mai ajunge. Pentru ca restul isi folosesc picioarele. Tu, cu imaginatia, ai ajuns departe. Dar trebuie sa te intorci cu picioarele pe Pamant, pentru ca urmeaza altceva.Salina Uyuni. 12 000 km de sare. Fa un drift, ca doar ai masina inchiriata. Acum baga a 5-a si testeaza limitele masinii. Si ale tale. Nu e nimeni in jur. Numai sare. Kilometrii intregi de sare! Acum incetineste, opreste. Scoate masa si hai sa dejunam. N-are cum sa nu-ti fie foame. Uyuni cere combustibil! Nu, nu. Lasa caciula in cap si incheie-te la geaca. Bate vantul si e frig. Acum, ca am facut ,,plinul", hai sa mergem, ca apune soarele si trebuie sa ajungem sa vedem oglinzile.Nu ti-am zis? Sunt zone intregi de sare topita care devin oglinzi. Asta-I famercul Uyuni. Iar apusul demential pe care il urmarim acum o sa transforme peisajul in ceva halucinant. Suntem pe oblinzi. Poza acolo! Schimba Pozitia. Stai bine, ca se vede reflexia minunat aici! Uuuu, asta e de pus la profil! E magic, stiu! Mama, cum se vad razele... De asta ti-am si spus sa venim aici. Dansam? Ca e loc destul. Si stelele. Miliarde de stele. Si sus, si la picioarele tale. Uita-te. Ti-a mai pus cineva Universul la picioare? La propiu!Stai. Nu te lasa impresionat prea mult. Mergi in Cordillera Real. Acolo sa vezi aventura. Cel putin 600 de varfuri de peste 5000 de metri altitudine. Anzii!! Hai, betele de trekking in mana, palaria pe cap, rucsacul in spinare si pas alergator. Munte, aer rece, tare. Apa... Stiai ca exista o culoare ca asta? Turcoaz? Nu. Albastru? Prea putin spus. Bleu... faci misto. Ne ajuta careva? Smarald? N-as zice. Lameee. Si alpacale. Ce blande si pufose sunt! Nu rata lacul acela alpin. Nu e nevoie sa faci poze peste tot. Retina e suficienta, sa stii. A... Pentru amintiri. Ce chipuri luminoase au oamenii de aici, ai observat? Si cata amabilitate. Ciobanul de lame a fost tare dragut de ne-a confirmat ca suntem pe drumul cel bun. N-ai uitat ca suntem pe partea de N-E, in Cordillera Real, nu-i asa?Si cata zapada e pe varfuri. Iar cerul e atat de limpede. Nu cred ca avem nori asa pufosi la noi acasa. Am gasit si refugiul. Oh, ce priveliste... Cat de adanc e lacul? Pai, ce conteaza? Uita-te cum se reflecta muntele in el... Deci, care e culoarea castigatoare?
04 January 2023
Cu mic, cu mare, haideti la plantare!
Daca incepem aceste randuri cu ,,Oxigen iubeste natura si muntele...", probabil va veti rostogoli ochii si veti spune ca o stiti deja. Pentru ca, pentru noi, aceasta e o deviza. Adica, muntele a incetat sa mai fie demult un loc linisitit in care ne ducem cu bucurie sa ne incarcam bateriile. Este parte din noi. Iar natura... Mai este nevoie sa mentionam ceva despre ea? Si ne referim la respectul si la dragostea pe care i-o purtam. Speram ca nu.Insa Oxigen nu este numai despre trekking si despre adrenalina ce ne pulseaza in vene de fiecare data cand ne dam jos din Autocarul Bucuriei si pornim spre traseu. Este despre trasee marcate, despre refugii construite sau reamenajate, despre padure! Despre zecile de plantari pe care le-am organizat de cand ne stim. Despre sutele de manusi si de bocanci murdari de noroi, despre zecile de chipuri luminoase ale voluntarilor, fericiti ca ne-am indeplinit misiunea. Depre recunostinta noastra fata de acesti oameni care au ales sa se ridice diminetile de weekend din pat si sa puna umarul la treaba, cot la cot cu echipa Oxigen. Despre traditia pe care am creat-o, din respect pentru Mama Natura. Si pe care vrem sa o mentinem ani buni de aici incolo. Dar asta o putem facem numai si numai cu ajutorul vostru.Acestea fiind zise, ne adresam tuturor iubitorilor de verde si de curat, deoarece organizam o noua sesiune de plantare! Stiti doar, de doua ori pe an este traditie sa culegem puieti noi si sa le gasim un loc numai bun pentru inradacinare. Locul? Zimnicea. Data? 23 noiembrie, 08:00. Dar nu promitem, pentru ca depindem de vreme si de ale ei capricii. Insa noi speram sa tina cu noi si sa ne dea chiar si putin (mai mult) soare. Daca nu, oricum, venim de acasa echipati cu incaltaminte corespunzatoare si cu pelerine impermeabile. Poate soarele apare printre picaturi de ploaie...
04 January 2023
Nu mai suntem ca la inceput. Atunci si acum
Te-ai gandit vreodata ce inseamna Oxigen? Oxigen inseamna oameni, calatorii, experiente, fericire si lista poate continua. Asa ca ii lasam pe cei care fac din asta un stil de viata sa iti spuna povestea din perspectiva lor. Prima este Diana, cea care este mereu cu zamebtul pe buze, cea care ne ajuta in fiecare zi sa ne depasim limitele si care nu inceteaza sa ne surprinda cu experientele care dau dependenta.Cand si cum a inceput ,,inceputul"?Totul s-a intamplat prin 2005. Eram in facultate si ne-am inscris la o scoala de munte - Asociatia Turstica ,,Ghizii Romaniei". O data pe luna ne luam rucsacurile in spate si faceam trasee. Primul meu traseu a fost la Cabana Dochia, in Cheahlau. Dupa un an si jumatate, am intrat in echipa de ghizi si faceam practica, sa ne perfectionam. Asa am luat microbul. Educam tineretul si ne bucuram de frumusetea Romaniei.Cand s-a rupt cordonul ombilical de ATGR?In 2010. Iar in 2011 am infiintat Asociatia Turistica pentru Natura ,,Oxigen". Eram 7: un alpinist, un inginer si 5 economisti. Ne doream sa educam oamenii de aceeasi varsta cu a noastra, sa le insuflam iubirea pentru munte si sa o facem profesionist. Crescusem, ne maturizasem si dobandisem experienta in toti acesti ani. Organizam saptamanal cursuri la Universitatea din Bucuresti si mergeam lunar pe munte. Invatam oamenii cum sa-ti faca rucsacul, dadeam lectii de prim-ajutor si de meteorologie, mimam pasii corecti care trebuie facuti pe munte.Am tinut-o in acest ritm pana in 2015. In acel an am fost in Uganda si am simtit ca lucrurile se schimba. De fapt, noi ne-am schimbat dupa acea experienta. A fost cu multe provocari care ne-au intarit si care ne-au dat multa incredere in noi. Dupa ce ne-am intors din Africa, ne-am hotarat sa deschidem ,,Oxigen Tour". Atat eu, cat si Andrei am renuntat la job-urile noastre si am inceput sa facem din pasiune un stil de viata.Deci Uganda a fost punctul cheie care a deschis drumul catre ceea ce este astazi OXIGEN. Ce ti-ai imaginat ca te va astepa atunci cand ai pornit pe calea asta si ce s-a intamplat, de fapt?Avem alte asteptari fata de ceea ce mi-a pregatit realitatea. Cand am infiintat agentia, atat eu, cat si Andrei am renuntat la job-urile noastre si am inceput sa facem din pasiune un stil de viata. La inceput munceam cate 12, 13 ore pe zi, la pachet cu foarte, foarte multa dedicare si implicare. Adevaratele provocarile au inceput sa apara odata cu trecerea timpului, cand proiectul a inceput sa capete contur cu adevarat si cand numarul excursiilor si al turistilor a crescut. Ceea ce ne-a ajutat foarte mult au fost anii de experienta pe munte si prietenia care se crease intre noi de atata timp.Deci OXIGEN inseamna 1+1?Nu. Oxigen inseamna toti oamenii care ii dau viata: angajati, ghizi, turistii, colaboratori. La birou nu suntem foarte multi, in schimb echipa este mare, formata din oameni cu care rezonam, din oameni buni, care-si doresc sa vada lumea si sa le-o arate si celorlalti. Pasiunea asta e cea care ne uneste. OXIGEN inseamna munca cu si pentru oameni. Care este cel mai mare avantaj atunci cand lucrezi in felul acesta?Nu te plictisesti niciodata. Oamenii sunt foarte diferiti si marea provocare este sa le implinesti visele si sa nu le inseli asteptarile. Mai mult, sa-i ajuti sa aiba curajul sa viseze. Si sa-i faci sa se inteleaga intre ei. Mai ales cand vine vorba de ghizi. ,,Cate bordee, atatea obicee". Aici este farmecul. Si cel mai mare dezavantaj?Nu putem multumi pe toata lumea. Noi avem o vorba - facem ceea ce ne este in putinta sa facem. Se intampla ca ceea ce depinde de noi sa facem sa nu fie suficient, iar oamenii se supara si nu putem decat sa ne para rau. Nemultumiri si mici neplaceri exista oricum, ca in viata.De ce ai nevoie atunci cand lucrezi cu oamenii?De multa diplomatie. Si de puterea de a-i spune omului cand este cazul sa se opreasca din drum, pentru ca si-a atins limitele si isi pune in pericol viata.Diplomatia o ai sau o dobandesti?O inveti. Si te perfectionezi, pentru ca nicio situatie nu este ca alta, niciun om nu seamana cu celalalt. Noi suntem foarte adaptabili. Personal, am dobandit increderea ca pot rezolva aproape orice situatie, avand in spate feedback-ul primit in toti acesti ani si provocarile care m-au facut sa fiu ceea ce sunt azi.Inteleg ca unele dintre cele mai importante lucruri in afaceri sunt perseverenta si perfectionismul. Dar cand stii unde sa impui limite? Si cum creezi un echilibru intre munca si viata personala?Nu ne-am impus niciodata limite, iar Oxigen face parte din viata noastra. Nu este nici bine, nici rau. Este, pur si simplu. Pachetele turistice le-am facut pentru sufletul nostru, iar daca noua ne-au placut dupa ce le-am testat, le-am lasant pe piata si am atras oamenii care rezoneaza cu gusturile noastre. Acum, spre exemplu, avem o gasca mare de oameni care vine cu noi in Patagonia, iar acesta e rezultatul unor eforturi de jumatate de an, pentru ca atat a durat sa gandim si sa pregatim pachetul acum 2 ani.Limita ne-o impunem in functie de nivelul de siguranta al turistului. Nu facem nimic care sa ne impedice sa ne intoarcem teferi acasa.Care e targetul? Cat mai multe excursii sau cat mai multi turisti fericiti si multumiti?Singurul target pe care il avem este numarul de experiente pe care le putem trai. Nu ne raportam la numere atunci cand vorbim de turisti sau de pachete turistice.S-au schimbat dorintele si asteptarile turistilor in toti acesti ani?Da, si este si normal. Eu m-am schimbat, tu te-ai schimbat. Lumea e intr-o continua miscare. Ceea ce ne ajuta acum este accesibilitatea informatiei si a echipamentelor montane. S-au deschis numeroase magazine cu articole pentru travel, adaptate aproape orcarui buzunar. La inceput, n-ai nevoie de lucruri pentru profesionisti, ci doar sa prinzi ,,microbul". Si sa gasesti perechea potrivita de bocanci de la inceput, pentru ca este pacat sa nu traiesti o experienta frumoasa din cauza disconfortului vestimentar. E o vorba: ,,Nu exista vreme proasta, ci echipament necorespunzator."Cum reusesti sa vezi bucuria si frumusetea in locurile mici, atunci cand incepi sa vizitezi tari din ce in ce mai exotice, mai indepartate, mai ,,wow"?Nu am trecut niciodata peste o limita cand a venit vorba de calatorit si, de fiecare data cand am simtit ca am explorat mai mult decat ar fi trebuit, am luat o pauza. Asa, mi-am reincarcat bateriile sa-mi doresc sa merg din nou pe poteca, oriunde ar fi ea si oriunde m-ar duce. Noi avem si norocul sa locuim in Romania, de care nu te poti plictisi, oricine orice mi-ar zice.Plus de asta, nu te duci cu aceeasi stare si cu aceleasi sentimente la drum. Mereu e ceva diferit. Ca esti tu, ca e omul cu care pornesti la drum, ca sunt oamenii pe care ii intalnesti. Conteaza sa te inconjori cu cei care se bucura de bucuria ta si alaturi de tine.3 lucruri diferite la Oxigen acum fata de atunci?BirocratiaPrea multe reguli si taxe impuse de stat, din cauza carora pierzi atat de mult timp pe care l-ai putea valorifica cu oameniiOameniiExcursia care te-a implinit din toate punctele de vedere?Am lasat bucati de suflet in fiecare colt in care am calatorit, insa ma gandesc la Dolomiti. Este un munte care iti da dependenta datorita experientor si senzatiilor pe care le traiesti acolo. Dar sunt multe peisaje care m-au vrajit si pe care vreau sa le revad.Locul in care te-ai duce si din care n-ai pleca niciodata?Iubesc prea mult tara sa plec definitiv, insa exista un loc departe, in America de Sud, unde mi-as consturi o cabanuta si m-as izola de toti si de toate.Un sfat pentru cei care-si doresc sa faca din calatorit un stil de viata?Sa aiba vise si sa gaseasca curajul sa le implineasca. Iar in fiecare zi, sa faca cate un pas care sa-l aduca mai aproape de materializare. Si sa se inconjoare cu oamenii potriviti. Impreuna cu cine trebuie, poti ajunge pe mai multe varfuri. Te asteptam alaturi de noi pentru ExperienteCareDauDependenta!
04 January 2023
Nu mai suntem ca la inceput. Atunci si acum - II
Te-ai gandit vreodata ce inseamna Oxigen? Oxigen inseamna oameni, calatorii, experiente, fericire si lista poate continua. Asa ca ii lasam pe cei care fac din asta un stil de viata sa iti spuna povestea din perspectiva lor. Continuam povestea cu Gabi, cea mai vesela si energica membra a echipei care este mereu acolo sa te ajute cu un sfat si sa iti raspunda la orice intrebare si mai mult, te invita sa te autodepasesti pentru ca numai asa poti avea parte de experiente de neuitat. Cum a inceput ,,inceputul" in ale aventurii, muntelui si calatoritului?De la birou. Ma angajasem la Oxigen si nu prea poti sa lucrezi intr-o agentie de turism fara sa iesi, sa explorezi. Primul meu traseu a fost spre Varful Penteleu. Drumul a durat 10 ore, am mers 30 de km si s-a terminat cu bataturi in talpa, febra musculara care a durat 3 zile si cu satisfactia incredibila ca am reusit. De atunci am stiut ca asta vreau sa fac.Deci Penteleu a fost triggerul? Acel lucru care a declansat sau a nascut dorinta de aventura si de munte?Nu numai traseul in sine, ci si oamenii, adica turistii. Si ghizii, adica ai mei colegi. Si, bineinteles, peisajele pe care le-am descoperit. Muntele a inceput sa ma fascineze, iar acum mi-e prieten. Experienta m-a schimbat in sensul ca am inceput sa vad frumosul in tot ceea ce ma inconjoara. Cred ca atunci mi-am dat seama cat este de speciala natura si cat de norocosi suntem noi ca ne putem bucura de ea.De cat timp lucrezi la Oxigen?De 3 ani si 1 luna. Este primul loc in care am facut practica. Primul part-time. Primul loc de munca, de fapt. Si acum face parte din viata mea. Iar oamenii cu care interactionez ma fac sa vreau sa raman: incepand cu Diana si Andrei si terminand cu turistii cu care vorbesc pe mail si la telefon.Stiu ca exista un flux destul de mare de oameni care vin si pleca de la voi. Cum te influenteaza dinamica resursei umane?Cred ca cel mai mare avantaj este ca am cam trecut prin toate. Adica am facut din toate. M-am scos din zona de confort si am indeplinit task-uri pe care trebuia sa le fac, pentru ca nu avea altcineva cine. Si mi-a prins foarte bine, in final.Apoi, mi-am dezvoltat un mare simt al intelegerii. In sensul ca empatizez cu oamenii care se angajeaza la noi si care isi dau seama ca nu asta este ceea ce cautau, ca nu li se potriveste, ca isi doresc altceva si pleaca sa se descopere.Dar a fost si obositor. In primul rand, cantitatea de munca se dubleaza. Apoi ma atasez de cei care vin la noi si este, sau, cel putin, a fost greu sa incep sa ma detasez de ei. Dar tot mie imi prinde bine aceasta dinamica. E ca-n viata. Oamenii vin si pleaca. Nu poti obliga pe nimeni sa ramana. Plus ca imi dau seama de calitatea unei persoane mai ales dupa ce nu mai este cu noi la birou. Si am primit spijin din partea colegilor mei, de la care am auzit mereu o vorba buna. Si sa nu o uitam pe Zuzica, care si-a intins mereu labutele catre mine.Deci ce inseamna ,,Oxigen" pentru tine?Greu de raspuns... Cred ca este un stil de viata. E un mixt: pasiune, munca, efort fizic, iubire pentru natura, pentru necunoscut si pentru aventura. La inceput a fost ,,daca-i musai, cu placere!". Acum este acel ceva de la care imi iau energie si pentru care depun multa energie.Si cum creezi un echilibru intre nevoile personale si acest ,,stil de viata"? Mai simti nevoia de o perioada in care sa te deconectezi de tot si de toate?Ceea ce ma ajuta este entuziasmul. Mereu e la cote maxime. Insa nu uit ca sunt om si ca am nevoie si de odihna si de timp pentru mine. Tocmai de aceea imi iau o saptamana de concediu in care nu fac altceva decat sa ma relaxez, sa ma odihnesc, sa dorm. De obicei, de perioada asta ne bucuram cu totii cand vine frigul. Ne reincarcam bateriile in perioada sezonului rece si pornim cu forte proaspete cand vine caldura. Iarna vine cu un soi de perioada de respiro, dar nu intram in niciun caz intr-o stare de hibernare, pentru ca muntele te cheama si cand e zapada.Oxigen inseamna munca cu si pentru oameni. Care este cel mai mare avantaj atunci cand lucrezi in acest fel?Ma incarc cu multa, multa energie. Apoi sunt foarte faine povestile pe care le auzi de la diverse persoane. Unii sunt medici, altii avocati, altii lucreaza in banca sau in agentii de publicitate. Domenii diametral opuse de cele mai multe ori. Fiecare vine cu experientele lor de viata. Si cand stai si ii asculti, parca iei aminte si inveti prin ei. Te distrezi maxim, te intristezi profund. Ma dezvolta foarte mult genul acesta de interactiune.Cel mai mare dezavantaj?Cateodata programul. Trebuie sa fii disponibil cand majoritatea dintre ei ies de la munca. De aceea terminam activitatea de la birou mult dupa orele amiezii.De ce ai nevoie cand lucrezi cu si pentru oameni?De energia aia molipsitoare si de vibe-ul acela pe care-l transmite orice om atunci cand face ce-i place. Mai ai nevoie si de rabdare si de stapanire de sine, atunci cand interactionezi cu o personalitate diferita de a ta sau de cele cu care ai fost obisnuit sa interactionezi. Si de deschidere si de flexibilitate.Si cum gestionezi situatiile in care nevoile si dorintele turistilor depasesc ceea ce-ti sta in putinta sa faci ca ghid si ca persoana de contact? In primul rand, exista reguli, exista clauze, exista acel ,,contract cadru Oxigen" in care povestim legislatie, birocratie si alte lucruri de genul acesta. Mai apoi, sunt foarte atenta cu ceea ce spun si modul in care o fac, pentru ca eu, intr-o situatie mai tensionata cu un turist nemultumit, devin entitatea insititutionala, si nu mai sunt numai persoana fizica. Turistul vede in mine Oxigenul cu totul. Ceea ce fac afecteaza imaginea agentiei. Cumva, inveti sa gasesti un echilibru intre nevoile si asteptarile lui si reputatia firmei. Devii un fel de mediator. Trebuie sa le impaci pe amandoua si asta vine cu timpul si cu experienta.Din cate ai observat in acesti 3 ani, dorintele turistilor s-au schimbat?Da. De fapt, turistii s-au schimbat. In trecut, cred eu, aveau mai mult timp sa caute si sa-si dea seama ce vor. Parca stiau cu mai multa certitudine ce-si doresc. Acum, se inscriu pe ultima suta de metri, pentru ca nu mai au timp. Si s-au dezvoltat foarte multe cluburi de munte si agentii de turism. Omul vine cu o impresie dintr-o agentie si are senzatia ca toate sunt la fel sau toate fac la fel. Suntem diferite, toate. Exista momente cand trebuie sa ii aducem aminte turistului ca suntem ceea ce suntem si ca avem propriul mod de a face lucrurile. Insa asta ne si ajuta sa ne deschidem orizonturile, sa ne dam seama daca este nevoie, ce, unde si cum sa imbunatatim la noi. Ne adaptam, nu copiem. De obicei, inspiratia si ideile ne vin din ceea ce observam ca se face in strainatate.Daca turistii s-au schimbat, inseamna ca nici ,,Oxigen" nu mai este ce a fost in trecut. Care sunt primele 3 lucruri diferite acum fata de atunci?Scopul nostru. Suntem mult mai axati pe nevoile, dorintele si asteptarile turistului.GDPR-ul. A schimbat procedurile birocratice.Echipa de ghiziCare a fost provocarea care te-a scos cel mai mult din zona de confort?Traseul de 13 ore din Grecia, pe Muntele Olimp. Mi-a fost foarte greu, insa am avut noroc ca Soie a fost alaturi de mine. Mai cu o vorba buna, mai cu un misto, mi-a fost sprijiin si la propriu, si la figurat. Si nu numai ca am ajuns n varf, dar am reusit sa ajung inapoi jos.Ceea ce m-a motivat cel mai tare a fost sentimentul de rusine. La inceput faceam practica si nu aveam o conditie fizica foarte buna. Insa nu concepeam ca un ghid sa oboseasca in fata turistilor lui. Era jenant. M-am agatat de un gand firav - ,,Pot", si, cu rabdare si perseverenta, am reusit. In fiecare weekend ma gaseai pe cate un munte. Azi un varf, maine altul si mai mare. Asta se aplica si-n viata. Iar oboseala fizica o simteam dupa ce se termina excursia. Nu mi-am dat niciodata voie sa cedez in timpul unei ture.Care este locul ce ti-a ramas in suflet?Marocul. Si ceea ce l-a facut special in ochii mei a fost constrastul dintre imaginea care se creioneaza in jurul lui si ceea ce este el cu adevarat: un loc viu, plin de oameni dinamici, veseli si de peisaje contrastante. Are o energie aparte cu care am rezonat foarte mult.Exista vreun loc in lumea asta mare in care ti-a dori sa te duci si din care sa nu te mai intorci?Nu exista niciun loc care sa ma faca sa parasesc pentru totdeauna Romania. Insa exista o tara in care m-as duce si in care as sta mai mult decat cateva zile. Coreea de Sud. Imi place tot: oamenii, cultura, peisajele.Excursia care te-a implinit cel mai mult din toate punctele de vedere?Muntenegru. A fost prima mea tura externa. Apoi raftingul pe Tara m-a hipnotizat. Am descoperit o resursa de adrenalina de care nu am fost constienta pana in momentul acela.Ce i-ai spune unui om care isi doreste sa faca din calatorie un stil de viata?Sa nu renunte sa viseze niciodata. Si sa nu renunte sa faca ceea ce-si doreste sa faca. Universul iti aude dorintele, comploteaza si... voila! Se intampla. Eu mi-am dorit sa merg in Maroc de cand am auzit pentru prima oara de tura si am ajuns acolo dupa 2 ani. Orice este posibil daca iti doresti din suflet. Te asteptam alaturi de noi pentru ExperienteCareDauDependenta!
04 January 2023
De ce sa urci pe Kilimanjaro?
O sa fiu direct. Iti dau cinci motive. Pe restul, le descoperi tu. Ce zici? 1.Experienta inedita la inaltime. Muntele Kilimanjaro este cel mai inalt vulcan din lume si detine Varful Uhuru, cu o altitudine de 5.895 metri, fiind cel mai inalt varf din Africa. Avem un drum lung de parcurs, dar nu ne plictisim, pentru ca avem ce sa fotografiem cu retina. 2.Descoperim toate treptele de vegetatie. Tropicala, apoi dam de culturi de porumb si de arbori de cafea, bananieri, apoi zone forestiere cu arbori mari si arbusti subtropicali. Apoi pajisti, pasuni alpine, iar spre varf, muschi, stanci, licheni, ghetari. Traversam si mlastini, iar suprizele se tin lant. Iti mai aduci aminte de orele plictisitoare de geografie din scoala generala. Daca ai fi stiut de atunci ca ea se invata cel mai simplu prin descoperire, ai fi pornit in aventura? 3.Iti depasesti limetele.Stii care-i faza cu ele? Sunt ca termenul de valabilitate de pe produsele comestibile. Se cunosate foarte bine faptul ca ele nu expira la data indicata pe eticheta. Asa si limitarile noastre. Corpul te poate duce mult mai departe decat gandesti tu ca este posibil. Totul porneste de la creier. El e cel care da comenzile. Si ghici cine-l comanda pe el. Tu! Kilimanjaro este un bun exercitiu pentru auto-cunoastere si evolutie. Nu de alta, dar sa ajungi tocmai in Africa si sa renunti la experienta de a fi pe acoperisul continentului nu e o solutie.4.Intri in contact cu universul riveranilor. Ca este vorba de hamali, de ghizi, de oamenii care lucreaza in hoteluri, de localnici. Pe fata lor citesti, paradoxal, sanatate. Si iubire pentru viata, pentru munte si pentru aventura. De fapt, Kilimanjaro e caminul lor. Daca pentru ei nu e periculos si nici salbatic, pentru tine de ce ar fi? Sunt calzi, empatici, mereu acolo sa intinda o mana de ajutor. E adevarat ca sunt platiti pentru asta, dar simti ca gestul e uman, dincolo de rasplata financiara.5.Rasaritul de pe Uhuru. Dupa munca si rasplata. De pe varful Africii, totul pare ireal. Dar totul se intampla sub ochii tai. In stanga si-n dreapta sunt stanci si blocuri intregi de gheata care reflecta lumina calda a soarelui. Cerul e brazdat de culori vii, care anunta o noua zi. Care anunta viata. Ceea ce parea imposibil ieri, azi e certitudine. Maine, e o noua provocare. Ai urcat pe Kilimanjaro. Maine, va fi alt munte, mai inalt, mai provocator. Dar acum ai reusit!Urca pe Kilimanjaro pentru ca e genul de experienta de care ai vrea sa te bucuri macar o data in viata. Cel mai tanar om care l-a cucerit avea sapte ani. Deci iti mai dau inca sapte motive sa pornesti in aventura sau te-am convins deja?
03 January 2023
Merita Peru? Ba bine ca DA
Of, of, dar nu-mi ajung pagini sa scriu de ce merita Peru. Pentru ca merita, cu varf si indesat! Stii ce inseamna Peru? Incepem cu Machu Picchu si Cusco, Valea Sacra, Inca Trail. Dar lista e atat de lunga... Hai sa calatorim impreuna in Peru. Cu ochii mintii, de data asta. Data viitoare o luam la pas. Lacul Titicaca sau Lacul Frumos este o experienta in sine. E genul de loc care-ti dezvaluie specificul locului, oamenii. Viata. Este cel mai mare lac din America de Sud, cel mai mare pe care se poate naviga... bla...bla...bla. Ah! Da. Hai sa povestim despre locuitorii Uros. Si-au construit casele pe insulele plutitoare confectionate din trestie. Exista 80 de astfel de insule flotante, deci ai de unde alege sa descoperi universul comunitatilor. Si-au pastrat traditiile si obiceiurile vechi de sute de ani si nu dau semne ca ar dori sa renunte la ele prea curand. Gandeste-te ca pasesti pe trestie, ca te intampina oameni veseli, simpli, cu pielea maslinie si obraji arsi de soare. Si ca uiti, pentru un moment, ca esti pe apa. Dar iti aduce aminte de asta un vapor care distruge echilibrul apei si starneste valuri. Ups! Esti pe o insula lunga si lata de 10 metri! Femeile iti intind cu bucurie un port popular. Imbracamintea e colorata. Fustele, vestele, caciulile si ciucurii, care sunt accesorii pentru par, te fac sa te simti de-a locului. Iti dai seama ca doar turismul si comertul leaga aceste capsule ale timpului de civilizatie. Restul, e bucurie gasita in portia proaspata de peste si de oua de pasare. Te intorci cu gondola in Portul Puno si-ti dai seama, din nou, cu fericirea e o alegere.Ollantaytambo. Este un orasel plin de hoteluri, hosteluri, restaurante si o piata mica. De aici, te mai despart 2 ore de mers cu trenul spre orasul imperial Machu Picchu. Este dominat de fortarete-temple incase, masive, pline de mister si de mii de trepte serpuitoare pe care trebuie sa le cuceresti sa ajungi in varf. Vreo 9 000. De sus, totul pare a fi o piramida. Pira-pira-piramidaaa, iar tu esti in varf! Nici urma de desert, doar verde, piatra si miros de #experientacaredadependenta.Amazonul. Peru nu are nici mai mult, nici mai putin de 3 regiuni ale Amazonului. Dar pune piciorul direct in barca care te duce in Rezervatia Tambopata, cea mai bogata biodiversitate din lumea asta mare. Mii de specii de flori, de pasari si sute de specii de fluturi ai sansa sa descoperi aici. Ce nu poti sa ratezi este apusul pe unul dintre rauri. Este magic. Vegetatie amazoniana in stanga si-n dreapta. Un cer pe care culorile fac dragoste: albastru, galben-auriu, rosu-sangeriu si o pata de culoare neagra care taie vazduhul. E o pasare in drumul ei spre libertate.
03 January 2023
Ce e atat de fabulos la Vietnam?
Ei, na! Cred ca ar fi fost mai simplu daca ai fi intrebat ,,este fabulos Vietnamul?", pentru ca as fi rostit un raspicat ,,da!". Asa, imi pui memoria la treaba. Dar nici nu e greu, pentru ca sunt atatea lucruri care fac din Vietnam un loc fabulos... In primul rand, Vietnam este fabulos pentru ca este accesibil oricarui buget. Fie ca vorbim de preturile din pietele publice, de costul transportului sau de cazare, tara este pentru toate buzunarele. Ceea ce este cel mai dragut este faptul ca luxul de 5 stele este mult mai ieftin decat cel cu care esti obisnuit. S-ar putea sa te surpinda cate lucruri poti face si unde poti dormi si manca cu o suma de bani putin peste decenta.In al doilea rand, orasele. Sau energia oamenilor care le populeaza. Si amintesc doar cateva: Hanoi, Ho Chi Minh (Saigon), Halong, Hoi An. Sunt vii. Sunt aglomerate, dar pline de energie. Sunt pline de barbati, de femei si de copiii care parca stiu in permanenta care le este rolul si locul. Sunt pline de lumina, mai ales noaptea, cand se aprind lampioanele si becurile electrice. Sunt pline de mirosuri contrastante: mirodenii, fructe de mare, textile, legume proaspete. Sunt pline de treceri de pietoni de care (aproape) niciun sofer nu tine cont. La tot pasul, intalnesti o fata ridata incruntata, alaturi de una vesela, cu o dantura ce parca face reclama la pasta de dinti. Strazile se transforma fie in centre comericale, fie in locuri pentru spectacolele si demonstratiile stradale.Vietnam mai este fabulos datorita numeroaselor muzee si cladiri in care istoria a fost conservata asa cum trebuie. Amintesc War Remnants Museum, Tunelele Cu Chi, construite pentru protectia impotriva invaziei americanilor, Mausoleul Ho Chi Minh si Muzeul Hi Chi Minh, Inchisoarea Hoa Lo. Iar lista este nesfarsita. Demn de retinut este faptul ca vietnamezii isi respecta istoria si vechii conducatori, asa ca este bine sa pastrezi acceasi atitudine atunci cand devii vizitator.Insa unul dintre cele mai fabuloase lucruri la Vietnam este natura. Lasam la o parte muntii si orezariile foarte bine intretinute si organizate, vreau sa-ti vorbesc despre un anumit loc si un anumit lucru pe care n-ai cum sa-l ratezi in tara asta. Croaziera in Golful Halong. Golful Halong este unul dintre cele mai frumoase si spectaculoase zone naturale din lume. Cuprinde in jur de 1 600 de stanci si insule din calcar, ce creeaza o imagine labirintica. La picioarele tale, apa este turcoaz, turcoaz si limpede ca oglinda. Iar noaptea, cerul explodeaza-n mii si mii de faclii aurii. Stele. Simti cum briza racoreste arsita din timpul zilei si-ti mangaie pielea. Aerul e proapat si te trezesti ca inspiri adanc, abdominal, ca si cum aceea e prima gura de aer pe care o iei de cand ai aparut pe lume. Libertate, libertate! - asta ti se sopteste in urchi si-n suflet. Este o senzatie foarte faina. Incearca si intoarce-te cu o recenzie! Vietnam nu este pentru oricine. E pentru cei care vor sa guste putin din ce inseamna viata!
03 January 2023
Se lasa Ghetarul Stanley cucerit ori ba? Puterea e la mine!
UGANDA. Sau ,,Perla Africii", cum mai este cunoscuta. Este o tara mica, dar ,,duce multe". Multe peisaje care te coplesesc prin frumusete si unicitate. Multe provocari, care te scot din zona de confort. Multe animale pe care ai sansa sa le observi in habitatul lor natural. Multi localnici care te intampina mereu cu zambetul pe buze.Dar nu vreau sa-ti vorbesc despre animale, despre peisaje sau despre conditiile meteo care-ti pun toata rabdarea la incercare. Ci despre una dintre cele mai grele provocari care te pot astepta in drumul spre Varful Margherita (5109 metri altitudine).Ghetarul Stanley. Nu ai cum sa ajungi pe varf, daca nu treci de el. Practic, e ca-n viata. Ca sa ajungi la destinatie, trebuie sa depasesti toate obstacolele. Cum e natura asta!Nu vreau nici sa-ti descriu ghetarul. Vreau sa vorbesc despre ce simti sau ce poti simti daca vrei sa-l cuceresti. Pare simplu. Ce-o fi atat de greu sa-ti proptesti pioletii in gheta, sa infigi bine picioarele in cele mai sigure locuri si sa-ti mobilizezi tot corpul sa urce? Haha. Ha. Ha. E greu tare, mai ales daca nu esti obisnuit cu turele pe ghetari. La inceput, nu e chiar atat de dificil, pentru ca mai ai ceva rezerve de energie de care sa te folosesti. Si ai senzatia ca, dupa crestatura aia, urmeaza mereu o bucata de gheata pe care sa te odihnesti. Dar nu e mereu asa. Sau e, dar bucata aia iti pare atat de departe, ca-ti vine sa urlii. Numai ca nici pentru asta nu mai ai forta. Dar stii vorba aia? Cand crezi ca nu mai poti, mai poti putin. Pentru ca nici n-ai o a doua varianta. Trebuie sa inaintezi. Genul acesta de momente le intalnesti mereu in viata. Doar ca, in alte context, poti abandona. Sau te poti intoarce de unde ai plecat.Aici, sigura varianta este sa continui. Si o faci. Mintea nu mai proceseaza demult ceea ce se intampla, nimic in afara de teama. Dar oboseala e atat de mare, ca nici teama nu o mai simti. Si gasesti in tine puterea sa mergi. N-ai ajuns pana aici intamplator si nici n-o s-o dai in bara tocmai acum. Il iei pe firavul ,,Da, pot!" in brate si pe buze si mai faci un pas. Nu te mai doare nimic si stii de ce? Pentru ca ti-ai depasit limita aia pe care credeai ca nici macar n-o s-o atingi, daramite sa o si impingi. Asa sunt gandurile noastre. Limitative, unele dintre ele. Si ajungi in situatiile in care le faci sa taca si potentialul neexploatat din tine iese la suprafata si-ti demonstreza tie ce poti cu adevarat.Un pas. Alt pas. Si esti sus. Ai reusit. Nu-ti vine sa crezi. Da, tu. Ai reusit!! Iar asta e doar inceputul. Respiri, te asezi putin jos. Cel mai greu a trecut. Ai putut. Pare greu de crezut, nu-I asa? Odihneste-te deocamdata, pentru ca esti prea epuizat sa simti fericirea si multumirea. Si recunostinta fata de propria persoana. Si fata de acel cineva care a crezut ca poti sa o faci, pentru ca datorita credintei asteia te-a si trimis acolo.Cum? Nu stiai ca nu ajungi nicaieri niciodata intamplator?
03 January 2023
Piratii din Caraibe suntem noi, de data asta
Ahoi! Ahoi! Ne luam vacanta si asaltam bijuteria din mijlocul Marii Caraibelor - Cuba. O exploram in lung si-n lat, atat cat ne permite timpul. Circuitul asta va ramane in amintirile noastre mult timp de acum incolo. Promitem! Am pus ochii pe Cuba, pentru ca, bineinteles, este genul de tara care are atatea sa-ti arate, ca-ti vine sa-ti iei cortul, sa ti-l montezi undeva si sa ramai acolo. Dar asta e si farmecul calatorului. Pretuieste timpul limitat pe care il are si traieste la maxim fiecare clipa si fiecare experienta care o insoteste. Vacanta se termina repede, mai ales cand ai atatea de simtit si de trait...Lasam putin filosofia deoparte. Si facem un exercitiu pe care l-am mai exersat si-n trecut.Inchide ochii. Nu mai e nici trafic, nici sunet de claxon. Nici miros de gaze de esapament. Nici deadline-urile care bat la usa. Nu mai esti decat tu. Intins pe jos, pe prosopul de plaja. Nisipul este fin. Niciun graunte de scoica nu-ti zgarie pielea. Razele soarelui nu sunt mai puternice decat ar trebui sa fie. Te mangaie si atat. Ai ochii inchisi, dar urechile functioneaza la capacitate maxima. N-ai nevoie de muzica in casti, pentru ca valurile te linistesc mai repede decat melodiile din spa-urile si centrele de relaxare. Da-i voie naturii sa-ti faca treaba. Doar esti in Playa Larga, atat de departe de probleme si de griji!Apoi deschizi ochii si-ti dai seama ca respiri pe gura, pentru ca narile iti sunt blocate de ochelarii de scafandru. Nu-ti dai seama ca animalele care misuna in fata ta nu sunt pasari, ci pesti. Nu crezi ca aia sunt corali, ci bucati de piatra aruncate intamplator. Ii ia creierului 10 secunde sa porceseze ca faci snorkeling in cea mai frumoasa zona din Cuba, reunoscuta pentru explorarile subacvatice - Punta Perdiz. Aici e frumos, pentru ca e liniste. Te gadila din cand in cand bulele de aer care ies din tubul de oxigen. Ce de pesti! Ce recif! Nu stii numele lor, nici nu trebuie. Nu-ti pasa detaliile ,,tehnice". Culorile din adancuri sunt speciale. Razele soarelui nu patrund aici, dar lumina e suficienta sa-ti dezvaluie tot ce vrei sa vezi. Uite ce cromatica care pesticul ala. Dungi galbene, pe fond albastru deschis, cu buline arigintii. Ai senzatia ca a fost stropit cu argint. Iar celalalt are o coada asa eleganta...Iar tu inoti, folosindu-te de labele de inot. E asa simplu. Nu te grabi, ca obosesti. Fii una cu apa. Da, da. Cam asa se simteau sirenele din H2O. Fain ar fi sa avem respiaratie ,,hibrid". La aer ne folosim de plamani, in apa activam branhiile...Esti aici. In vacanta din Cuba. Si traiesti una dintre cele mai fain experiente din viata ta. Bucura-te si lasa totul in urma!
03 January 2023
Iarna, Malaiesti e de povesti
Malaiesti e muntele care te face fericit ca esti. Ca doar esti!Sunt mai multe variante de a ajunge acolo. Nu asta e ideea. Ideea e despre ce-ti pregateste poteca pana ajungi la cabana. Pentru cei cu experienta pe si in munte, traseul, oricare ar fi el, e floare la ureche. Nu la ei ma refer. Ma refer la cei mai putin umblati prin munti. La cei care si-au dat seama cate are muntele de oferit si cati isi iau inima-n dinti sa cutreiere carari. Nu e usor. Deloc. Dar sa stii ca Malaiesti te asteapa la capat cu o ciorba calda de fasole si un ciobanesc mare, bland si latos ca o oaie. Pe drum, oamenii sunt atlfel. Au ceva cald in priviri si in salut. Poate e doar muntele de vina. Ori ii transforma pe cei care-l strabat, ori ii ademeneste doar pe cei care n-au nevoie de purificari sau alte lucruri de genul acesta. Eu cred ca adevarul e undeva la mijloc si te asteapta sa-l descoperi.In excursia spre Malaiesti simti ca te lasa fortele la un moment dat. Noroc cu ghizii, ca mai pun pauze din cand in cand. Si cu batonul de ciocolata din rucsac. Si noroc ca n-ai luat prea multe cu tine, ca numai de inutilitati nu-ti ardea sa cari.Te opresti la Cabana Diham si bei un ceai cald cu rom. E bun tare! Privesti in jur si incetezi sa te mai minunezi, pentru ca asta e muntele. Si doar atat. Pur. Salbatic. Primitor sau nu, depinde de tine. Sau de el. Si alb. Haotic de alb. Si e si rece. De te face sa-ti pui sangele-n miscare. Lasa sedentarismul, ca nu te va face niciodata sa vezi si sa simti nimic...Cobori, urci, iar cobori si nu te mai opresti din urcat. Din loc in loc, indicatoare. Pare ca mai e o eternitate pana la cabana, dar nu renunti. Rasplata e la o aruncatura de bat si e pe masura!!Acolo, da. E Malaiesti. Fumul iese din horn. Nu dormi in noaptea asta aici, dar ai suficient timp sa te bucuri de peisaj. Cararea continua in munti, dar e cazul sa spui ,,stop". E alb, alb, alb. Nu ninge, dar e mai bine asa. Miroase a brad. Miroase a viata. Miroase a munte. Dulaul de care-ti povesteam la inceput latra fericit. E obinsuit cu oamenii. Si tu esti fericit. Pentru ca ai ales sa abandonezi telecomanda si sa pornesti in aventura. Pentru ca ai continuat sa mergi. Pentru ca nu te-ai vaitat si ti-ai depasit o limita. Pentru ca ceea ce vezi merita toata sudoarea si dintii inclestati de la efortul fizic.Acum, e cazul sa ne intoarcem. E mai usor la coborare, dar ai grija sa nu aluneci. Nu te da cu fundul de poteca, pentru ca faci gheata si le va fi greu celorlalti sa te urmeze. Panta Prostului e ultimul hop. Autocarul Oxigen te asteapta jos, cu farurile aprinse si cu motorul incalzit.
03 January 2023
Chiar atat de frumoasa e Thailanda?
Bangkok e capitala Thailandei. Nu. Stai linistit, ca nu incepem lectii de geografie. Bangkok e un contrast imens, ca mai toate tinuturile asiatice. Nou si vechi, liniste si haos, chipuri luminoase si riduri adanci ce brazdeaza fete. Acesta nu este un articol despre Bangkok. Pentru ca Thailanda nu e numai despre capitala. Ci despre numeroase experiente si locuri care te scot din zona de confort, oricare ar fi ea. Aventurile aici se lasa mereu cu amintiri si momente imposibil de uitat.Ma gandeam sa-ti vorbesc despre un orasel nu la fel de mare ca Bangkok-ul, dar la fel de contrastant. Phuket e aglomerat, plin de masini care vor ca cucereasca timpul. Plin de scutere si de gherete care mai de care cu oferte de tot felul. Mancare, suveniruri, haine. Si multa culoare si multe nuante de rosu si de galben, mai ales in altarele budiste.Phuket este un loc magic al templelor budiste. Trebuie sa traiesti pe viu experienta unui astfel de loc, sa intelegi la ce ma refer. Gasesti multa liniste. Daca stau sa ma gandesc putin, propozitia de mai sus e un pleonasm. Stiu ca esti aventurier, dar, uneori, chiar si aventurieii au nevoie de un moment de respiro. Pe care-l gasesti si de care te bucuri in templele asiaticilor. Nu pleca de aici fara sa traiesti o astfel de experienta. Cand vei fi doar tu cu tine, timpul se va dilata si, cine stie, poate iti va fi (si mai) clar ce-ti doresti cu adevarat de la tine si de la viata. Ei, vezi ce influenta au asupra omului? O dam in filosofii...Ceea ce este cel mai fascinant la Phuket este numarul de plaje. De fapt, farmecul plajelor. Care nu consta in numar, ci in experienta pe care ti-o ofera. Thailanda e in sine o experienta, iar cand incepi sa o gusti si sa o simti, totul devine real. Pentru ca asa si este. Plajele nu sunt foarte bine ingrjite, dar lucrul asta te determina sa explorezi si sa cauti locul in care sa te simti in echilibru. Aventura nu inseamna a bifa cat mai multe locuri. E si despre simturi. Gusta din toate. Din placerea unui masaj thailandez, facut de maini care pentru asta s-au nascut. Din bucuria de a te plimba pe nisip fin. Din dorinta de a-ti scufunda tot corpul in apa limpede a Marii Andaman si de a ajunge sa-ti auzi doar bataile inimii. Din bucuria de a te naste pe planeta asta si de a trai experiente care dau dependenta.
03 January 2023
Nu mai suntem ca la început. Atunci si acum - III
Te-ai gandit vreodata ce inseamna Oxigen? Oxigen inseamna oameni, calatorii, experiente, fericire si lista poate continua. Asa ca ii lasam pe cei care fac din asta un stil de viata sa iti spuna povestea din perspectiva lor. Ultimul. dar nu cel din urma este Andrei, care este mereu in cautarea unor noi experiente si mereu gata sa isi depaseasca limitele. Unde si cand a inceput totul? Iubirea pentru munte, pentru aventura, pentru calatorit?Cred ca am o intrebare mai buna este ,,datorita cui a inceput totul". Datorita unor oameni faini pe care i-am intalnit la munte. M-am intalnit cu cativa amici, ne-am dus la o cabana si, pentru ca ei voiau sa faca un traseu, i-am urmat. N-aveam habar ce implica treaba asta. Apoi am intalnit alti oameni cu care am rezonat. Mi-am dat seama ca spiritul asta aventurier aduna un anumit tip de persoane: sociabile, amabile, calde, dornice sa iasa din zona de confort si sa exploreze lumea. Asa sunt si eu, asa erau si cei cu care m-am imprietenit. Am creat Asociatia si am apoi am realizat ca asta vreau sa fac toata viata.Deci totul a inceput cu o iesire la munte care a unit oameni cu aceleasi interese. Apoi hobby-ul s-a transformat in ceva mult mai serios: intr-un stil de viata si o modalitate financiara de a trai. Care a fost provocarea pe care nu ai aticipat-o si care ti-a creat ,,batai de cap"?Birocratia. Si toate procedurile care vin odata cu ea. E frumos sa visezi ca-ti faci firma, ca esti propriul angajat, ca n-ai sef. E frumos sa calatoresti. Dar e distanta mare de la un traseu pe care il faci cu prietenii la organizarea unei excursii cu zeci de persoane. Realitatea e dura. Contabilitate, declaratii, documente pe care le semnezi pe proprie raspundere. Responsabilitatea e foarte mare, dar ti-o asumi. In orice domeniu ai activa, pana la urma.Care a fost cel mai neasteptat eveniment pe care nu l-ai anticipat, dar care, la sfarsit, ti-a adus cea mai mare satisfactie interioara?N-am pornit la drum cu nicio asteptare. Asta m-a salvat de la dezamagiri. Am facut pasi mici, dar siguri. Cumva, ma concentram pe momentul prezent. Pe ce trebuie, vreau si pot sa fac ca toate sa iasa bine pentru toata lumea. Rezultatele mi-au demonstrat ca, perserverand si avand incredere in mine si in cei din jur, vom ajunge departe.Ce a insemnat ,,Oxigen" la inceput si ce este acum pentru tine?Era distractie si prieteni. Acum, pe langa toate astea, s-a adaugat grija fata de siguranta oamenilor si responsabilitatea fata de buna lor dispozitie. Atmosfera este aceeasi. Glumim, suntem deschisi, suntem calzi si sociabili, radem mult. Insa e nevoie de multa atentie si de multa munca ca lucrurile sa iasa asa cum vrei si tu, ca ghid, si cum vrea individul, ca turist. Suntem ambitiosi. Curajosi. Increzatori in noi. Si iubim ceea ce facem.Ce e diferit la ,,Oxigen" acum fata de atunci?Experienta pe care am acumulat-o in toti acesti ani si care s-a format in urma provocarilor pe care le-am depasit si a evenimentelor pe care le-am intampinat. Azi, stim mai multe decat ieri. Iar maine vom sti mai multe decat azi, si asta pentru ca suntem constienti ca mereu avem de invatat, ca mereu se poate gasi o cale mai eficienta si mai profesionista de a face lucrurile. In Oxigen invatam constant si suntem mai buni cu fiecare ocazie.Ce i-ai spune unui om care isi doreste sai transforme o pasiune intr-un stil de viata si se loveste de toate aceste norme impuse de stat? Tentatia de a renunta e destul de mare.Sa dea la o parte birocatia, ca este ultima parte a problemei. Sa se concetreze pe ceea ce vrea sa faca si sa devina cel mai bun. Insa sa nu-si doreasca si sa creada ca poate face totul de unul singur. Este esential sa-si gaseasca oameni care au aceleasi dorinte si aceeasi mentalitate cu ale lui. Nu trebuie sa gaseasca neaparat oameni care gandesc exact la fel, pentru ca diferenta de perspective aduce o dinamica in tot procesul. Insa e nevoie sa fii inconjurat de persoane pe care te poti baza, in care stii ca poti avea incredere si cu care impartasesti aceleasi valori.Care este cea mai mare satisfactie pe care ti-a adus-o meseria de ghid?Am ajuns sa vad o parte din lume, ceea ce m-a facut sa vreau sa vat toata lumea. Am ajuns sa inteleg ca oameni buni sunt peste tot si ca suntem total diferiti, dar totusi foarte asemanatori unii cu ceilalti. Mi-a oferit o libertate pe care nicio alta meserie nu mi-ar fi putut-o oferi. Sunt mult mai increzator in mine, mai calm, mai rabdator si mi-a demonstrat ca nu este bine sa ma incred in totalitate in parerile celorlalti, mai ales cand realitatea lor o distorsioneaza pe a mea. Farmecul este ca poti gasi amabilitate acolo unde toata lumea isi da cu presupusul ca nu exista. Poti trece prin peripetii acolo unde legea se spune ca este la ea acasa. Depinde de ce si unde cauti.Exista vreun loc in care te-ai duce si din care nu ai mai pleca?Exista multe locuri in care vreau sa ajung si in care vreau sa ma reintorc, dar Romania este si va ramane mereu acasa. Cred ca prin calatorit am ajuns sa o apreciez si sa o indragesc si mai mult. Nicio tara in care am fost nu m-a facut sa simt emotii mai puternice decat dorul de casa, care apare cand esti plecat mult timp.Ai calatorit si vei calatori in toate colturile lumii. Ai vreun secret de care te folosesti sa mentii mereu lucrurile sub control?Sunt calm. Relaxat. Si cred ca un bonus este in faptul ca vad partea buna in orice situatie care s-ar putea intampla. Iar asta ma ajuta sa vad rezolvari acolo unde altii nu simt decat blocaje. Si am mai invatat ca daca ai si bani la indemana, totul va fi bine in final. Banii nu sunt un scop, dar cu siguranta devin un mijloc in multe situatii, iar calatoria nu face exceptie de la regula.Care este cel mai important lucru pe care l-ai invatat fiind ghid?Sa indeplinesc asteptarile turistilor si sa nu ma incred in totalitate in cuvantul partenerilor straini. Ma bazez pe seriozitatea mea, dar nu si pe cea a oamenilor pe care nu-i cunosc sau pe care ii cunosc de foarte putin timp. Exista tari unde nu semnezi contracte de parteneriat sau, daca le semnezi, ele nu valoareaza nimic. Deci sunt prevazator.Cum poti sa multumesti pe toata lumea? Poti?E greu. Fiecare om este diferit, iar asteptarile sunt pe masura si aproape altele de fiecare data. In timp, am invatat sa fac si sa rezolv atat cat imi sta in putere si sa nu ma mai las afectat de lucrurile care nu depind de mine. Atata timp cat este nevoie de mine, voi fi acolo, cu toate resursele pe care la pot accesa. De restul, se ocupa si viata.Un sfat pentru cei care vor sa descopere lumea si inca nu indraznesc sa se ridicie din pat?Sunt foarte multe lucruri pe care credem si spunem ca ni le dorim, dar nu facem nici macar primul pas spre indeplinirea si materializarea lor. Orice vis ai avea, fa acel pas! Nu ma refer numai la calatorit, ci la orice gand care-ti bucura inima si pe care vrei sa-l vezi realitate. Viata devine mai interesanta si mai colorata cu cat visezi mai mult, dar visul nu se indeplineste de unul singur. E frumos atunci cand te cuprinde entuziamsul si adrenalina, dar aceste emotii sunt ca un foc. Se stinge daca nu vii sa-l intretii. Si, la fel de important ca a avea curajul sa faci primul pas este sa ai consecventa in a-i face si pe urmatorii, cu rabdare si cu increderea ca vei ajunge in varf intr-o buna zi.De ce in calatorie cu un ghid (Oxigen) si nu singur?Pentru ca ghidul este cel care ia asupra sa toate probleme si responsabilitatile care-si fac aparitia, inevitabil, intr-o aventura. El este cel datorita caruia te poti bucura la maxim de orice loc si de orice experienta, fara ca vreo grija sa pateze frumusetea momentului. Ghidul vine cu experienta lui, cu contactele lui locale, cu siguranta ca totul este bine. Un ghid bun este cel care dispare pentru o perioada scurta de timp si descurca atele si se intoarce de parca a terminat de facut o plimbare relaxanta. Nu te va lasa niciodata sa crezi ca poate exista vreo problema, nicidecum sa afli ca ea chiar exista. Asa ca, daca nu simtiti absenta unui ghid Oxigen in excursii, este pentru ca el stie foarte bine cum si ce trebuie sa faca ca lucrurile sa fie perfecte.
03 January 2023
5 Modalitati simple de a economisi bani pentru calatorit
Inainte de a incepe sa povestim despre cum poti sa pui bani deoparte, sa-ti ajunga sa vezi lumea intreaga, trebuie sa iti fie clar un lucru: iti doresti cu adevarat sa investesti parte din veniturile tale in calatorii? Raspunsul trebuie sa fie unul sincer. Gandeste-te unde se duc primi bani pe care ii castigi. Sau cum si pentru ce iti organizezi venitul.Atunci cand iti doresti cu adevarat sa faci un lucru, iti mobilizezi toata energia si forta interioara sa reusesti. Asa se intampla si cu tot ceea ce tine de calatorit. Nu exista scuze de genul ,,nu am bani sa platesc pachetul turistic", ,,nu-mi permit sa merg in America de Sud". Nu spun sa te duci la extreme si sa te intinzi mai mult decat te tine plapuma. Doar sa intelegi ca atunci cand vrei, poti si se va intampla. Propunem 5 modalitati prin care poti sa agonisesti bani. Lumea e atat de frumoasa, ca merita explorata de la un capat la altul.Este indicat sa gandesti in felul urmator: ,,Imi doresc sincer sa calatoresc si imi pun intentia ca o parte din banii mei sa se duca exclusiv pe zona de travel". Se vorbeste de o energie a banilor. In sensul ca ei ,,vin" acolo unde ,,simt" ca sunt investiti in ceva. De ce crezi ca auzi tot timpul ,,am avut suma x si nu stiu unde am cheltuit-o si pe ce"? Pentru ca banii nu sunt contabilizati si nu se strang cu dorinta concreta de a face ceva cu ei. In cazurile acestea, ,,pleaca". Adica te trezesti fara ei in buzunar si fara o dovada concreta ca au fost cheltuiti in ceva. Cand stii clar ca suma cutare este pentru excursia cutare, atunci banii aceia vor veni si vor sta acolo.Unul dintre cele mai folositoare lucruri pe care poti sa le faci sa economisesti bani pentru a descoperi lumea este sa-ti fixezi o suma pe care esti dispus sa o pui deoparte lunar. Te gandesti ce venituri ai si cat esti dispus sa pui ,,la ciorap" pentru bucuria de a explora. Cu cat vei aduna mai mult si mai repede, cu atat lumea ti se la releva mai mult si mai repede. Destul de simplu si de logic, nu?In cazul de fata este foarte important sa fii onest si sa te contabilizezi cum trebuie. Cel mai simplu mod prin care iti poti da seama cat poti aloca lunar pentru calatorit este sa-ti imparti veniturile in felul urmator:50% din venituri se duc pe nevoile de zi cu zi: facturi, rate, mancare, intretinere, mancare, haine etc.30% din venituri se duc pentru dorintele personale: cadouri, bijuterii, carti etc20% din venituri se economisesc. Aici poti imparte venitul: pentru calatorit si pentru orice fel de situatie neasteptataCumpara-ti o pusculita sau improvizeaza un borcan pe care sa scrii lucruri de genul ,,Pentru pachetul din Grecia. Insulele Saronice ma asteapta". Si depoziteaza tot ce se poate aici. Si nu te atingi de bani decat atunci cand vrei sa-i folosesti pentru motivul datorita caruia ii strangi. Da, Grecia e spledida de la un capat la altul. La fel ca Patagonia, Noua Zeelanda, Bali si orice alt loc in care vom merge impreuna.Fa-ti timp si urmareste cele mai convenabile preturi, dar si recenziile oamenilor. Nu intotdeauna o suma mai mare de bani asigura si un serviciu de calitate. Nu intotdeauna o cazare luxoasa asigura o #experientacaredadependenta. Locul il simti si-l intelegi cand dormi alaturi de berberi in Maroc sau in casutele ascunse in jungla din Bali. Totul sta in esenta. Bineinteles, la final alegi acel ceva cu care rezonezi cel mai mult.Fa-ti prieteni care vor sa vada lumea la fel de mult ca tine. Asa, va veti sustine si indemna unii pe altii. Pana la urma, calatoria are un farmec anume si in functie de oamenii care se bucura alaturi de tine. Singur, parca nu e totul la fel de spectaculos.Sunt convins ca mai sunt si altele. Dar e inutil sa spun ca este o chestiune de desciplina si de vointa. Daca vrei cu adevarat sa ajungi intr-un loc, vei face tot posibilul sa-ti transformi visul in realitate. Apai, daca tu nu lupti pentru dorintele tale, cine sa o faca in locul tau?
03 January 2023
Rafting si tiroliana pe Tara
Una dintre cele mai mari greseli pe care o poti face este sa crezi ca ai timp. Daca faci o retrospectiva rapida, iti vei da seama de ceva: n-ai! De aceea, hai sa incepem sa povestim despre ceva care te face sa simti ca traiesti: rafting si tiroliana deasupra Tarei. Sunt genul acela de experiente care pun tot sangele in miscare!Muntenegru este o tara nascuta pentru adrenalina. Imbraci costumul de neopren. Incalti pantofii din acelasi material, iti pui casca si vesta de salvare si sus in barca, nu inainte de a lua cu tine vasla. N-o sa fie atat de rau pe cat crezi! Va si mai si! Dar e fain, ca sunteti o echipa. Toti vasliti la unison. Adrenalina incepe sa intre in sange in momentul in care incepe apa sa se agite. Si a si inceput. Raul este puternic. Iti dai seama ca nu e atat de usor sa vaslesti si curentul iti pune muschii la treaba. Aiiii. Si ce rece e apa. Noroc ca mai bate soarele putin. Apoi te mai linistesti, ca apa aici e limpede, turcoaz, calma. Ce culoare frumoasa... Si ce feeric e peisajul. Uita-te! Verde, verde peste tot. Si pasarile ciripesc...Rafting pe Tara! Da. Rafting pe Tara. Ti-am zis ca e misto tare experienta. Ar fi fost pacat sa o ratezi.Acum, parasim pamantul. De data asta, la picioarele noastre este gol. 152 metri desupra solului si 824 metri de cablu. Yuhuuu. Cea mai lunga tiroliana din Balcani, a noastra esti! Instructorul te impinge si-ti iei avant. Dedesubt, copaci. Apoi rau. In dreapta, un pod. In sus, cerul. In fata, orizontul. Vantul tiuie. Inima iti bate-n piept. Asta traiesc pasarile? Din pacate, nu stiu. Stiu doar ca tiroliana iti da senzati asta temporara de libertate. Poti sa-ti imaginezi ca nu te tin hamurile, ca nu ai casca si ca esti pe cont propriu. Dar te amagesti. Deocamdata, omul nu a invetat aripi. Le avem doar pe cele ale imaginatiei si pe cele ale avioanelor sau a alor mijloace de zbor. Poate intr-o zi ne vom putea bucura de zbor fara ajutor. Cine stie? Capatul e acolo... Ultima sansa. Inchide ochii si nu mai gandi. Nu te mai tine nimic legat de sol. Nici la propriu, nici la figurat. Esti cu tine. Doar tu cu tine. Si e bineeeee. Gata. Ai pus picioarele pe podeau de lemn. S-a terminat. Dar senzatia a ramas in corp. Nu-ti face probleme. Dupa rafingul pe Tara si tiroliana, urmeaza trekkingul. Ehee. Doar nu credeai ca distractia s-a terminat, nu-i asa?
03 January 2023
Sailing printre Insulule Saronice
Ahoooooi! Toate panzele suuus. Eu mi-am ales velierul cel mai mic, cu panze subtiri si catarg inalt. Tu il poti alege pe cel de langa. Pare putin mai stabil si cred ca e numai bun pentru un debutant in ale navigatului. Grecia e minunata si sailingul in Insulele Saronice iti ofera cea mai faina experienta. Vei vedea. Excursia asta va fi de neuitat. E o promisiune!Hai, fara frica. Sa stii ca, dupa ce te obisnuiesti cu balansul, o sa ti se para chiar amuzant. Adica nu e nimic atat de rau (si de complicat) precum pare. Uite ce soare e! Si ce briza. Cum sa ai teama de un vanticel ca asta? Grecia ne arata cea mai frumoasa oglinda a ei!Sus panzele! Fii atent la skipper, ca ne invata sa navigam. Sailing-ul pare usor, dar nu e chiar joaca de copii. Babord, tribord. Ai grija. Ala nu e volan. Prova taie apa. Simti sentimetul asta de libertate pe care ti-l ofera marea? Si tu esti cel care are tine carma. Deci detii controlul si nu prea, in acelasi timp. Ancora e ridicata. Pescarusii ne dau tarcolare. Cred ca e felul lor de a ne spune ca ne descurcam bine.Acum nu te apropia prea mult de mal, pentru ca vom ramane intepeniti. Trage ancora si hai gustam si sa testam Grecia. Asta e insula Poros, parca. Nici nu prea are importanta. Casute albe, curate. Taverne care ne ametesc cu mirosurile apetisante. Parca de la toata aventura asta mi s-a facut foame. Dar satisfacem apetitul mai incolo. Avem de explorat. Cum pot mentine oamenii astia curatenia? Si florile astea nu se ofilesc niciodata? Ce de roz fucsia. Vezi ce zambet au pe chip? De unde atata pace? Cred ca se trage de la lipsa grijii zilei de maine. Sper sa nu fie vreo casa de vanzare pe aici. Nu stiu de tine, dar eu n-as sta pe ganduri si as face cumva sa fie a mea.Sa traiesc, acum si aici! Asta imi inspira Grecia. Ma gandesc cu invidie la Zorba Grecul. El facea tot ce-i dicta inima si nu-i prea pasa de ce zice lumea. Si daca o fi murit cu vreun regret, acela era ca a imbatranit si n-a apucat sa cucereasca toate femeile pe care le-a intalnit in viata. Hehe! Cu tot sentimentul asta de libertate pe care mi-l ofera insulele si marea, nici ca m-as mai intoarce acasa.Vezi? Se lasa seara. Ce apus. Cred ca in fiecare loc care trezeste ceva in mine, apusul e frumos, dar diferit. Portocaliul asta nu seamana cu cel de pe cerul din Ceahlau. Si nici cu ala de pe Kilimanjaro. Si muzica... direct la suflet te atinge, mai!! Hai sa dansam, inainte sa ne prinda grecii in hore. Tine-te, ca-s tare petrecareti. Ce aventuraaa!!!Acum, hai, sa ne intoarcem pe yacht. Suntem din nou ai Marii Egee, dar acum o admiram noaptea. Stelele astea-s pure. Ce de lumini. Vantul racoreste putin atmosfera. Soarele e bun, dar e puternic in timpul zilei, asa ca da-te cu crema maine. Si mananca usor, sa nu ai probleme cu stomacul. Oricum, ai trecut cu bine ziua de azi, deci esti tare. Ti-am zis ca nimic nu e atat de rau precum pare. Sailingul chiar iti prieste. Parca ti-a revenit culoarea in obraji.Ce zici? Mai rezisti sapte zile? Sau deja iti pare rau ca trece timpul atat de repede si ca numai maine nu-i poimaine? Grecie, ne bucuram ca esti!Te asteptam alaturi de noi intr-o experienta de neuitat in Grecia!
03 January 2023
Vaccinuri recomandate pentru calatoria in Bali
Exotic. De vis. De neratat. De neimaginat. Dar atat de real. Bali.Si cred ca am spus suficient.Bali e de vazut, de simtit, de trait si de inteles macar o data in viata. Noi iti oferim trei sanse anul acesta. Trei sanse de a patrunde intr-o lume noua. Insa, inainte de a face lucrul asta, este bine de stiut ca trebuie facute cateva vaccinuri inainte de a pleca in calatorie. Nu de alta, dar exista numeroase boli tropicale pe care le poti contacta calatorind in Indonezia. Amintim cateva dintre ele:Malaria. Este infectioasa, parazitara, transmisa de tantarii Anopheles. Primul semn al aparitiei bolii este febra, cat de mica ar fi ea. Partea buna este ca sansele de a te imbolnavi de malarie in Bali sunt foarte mici.Rabia. Se transmite in urma muscaturilor de animele, in special de caini.Hepatita E, Hepatita A si Febra tifoida, care sunt strans legate de igiena. Atat alimentara, cat si corporala.Febra Dengue - gripa tropicala, purtata de tantarii Aedes.Pentru siguranta ta biologica si psihica, exista cateva vaccinuri care se recomanda pentru a calatori fara griji, cel putin medicale. Pentru cetatenii romani care calatoresc spre si din Indonezia si nu au fost vaccinati antipolio in ultimele 12 luni, vaccinarea se va face cu 4 saptamani inaintea calatoriei sau, in cazuri de urgenta, chiar inaintea acesteia. Vaccinarea va fi notificata pe certificatul international de vaccinari si va insoti documentele de calatorie.De asemenea, iti recomandam sa elimini orice sursa de apa statatoare din jur, pentru ca tantarii isi depun ouale acolo unde apa nu circula. Iar tantarul nu zboara mai departe de 50 de metri de unde a eclozat. Asa ca indeparteaza orice sursa in care se poate strange apa. Sterge suprafetele umede din locurile in care stai si elimina ghivecele.Cele mai efiticente solutii de a te proteja impotriva tantarilor sunt:Poarta haine lungi, lejere, subtiri, care sa-I permit pielii sa respire.Foloseste aerul conditionat acolo unde ai sansa, pentru ca nu le place tantarilor.Foloseste substante anti-tantari si capuse (cu DEET peste 35 %).Iar pentru o stare de bine optima si permanenta, straduieste-te sa:te hidratezi foarte bine.sa consumi fructe - si sa nu uiti sa le speli inainte.sa te odihnesti corespunzator.sa eviti alcoolul.sa ai o trusa de prim-ajutor care sa contina: spray anti-tantari, gel aloe vera, fasa sterila si elastica, betadina, tifon, crema cu antibiotic, plasturi simpli si cu ardei iute pentru ameliorarea durerilor, forfecuta, ibuprofen, spirt, termometru.Mai mult decat atat, exista un card european de sanatate care ofera gratuitate aproape orice fel de consultatie intr-o clinica privata sau de stat. Se poate achizitiona de la Casa de Sanatate a orasului de resedinta. Gratuit.Asa ca, nu mai stai pe ganduri. Fa-ti bagajele, ai grija de sanatatea ta si s-o tulim in Bali!
03 January 2023
De pe acoperis, Polonia are un farmec aparte
Treeeeeezireaaaaaa ca e deja 6 dimineata si ne asteapta Varful Rysy. 2499 metri si, daca ne strofocam putin sa sarim un metru in aer, 2500 metri altitudine intr-o singura zi! Hai, ca se poatee!!Bun. Revizuim putin orarul. Suntem in Polonia, in Muntii Tatra si intentia noastra este sa urcam pe acoperis. Varful Rysy ne asteapta. Ne luam rucsacurile in spinare si pornim la drum. Pe cer nu se zaresc nori. Dar si daca s-ar zari, doar sa nu ploua. In rest, nu ne deranjeaza nimic. Buna dispozitie e ca la ea acasa. Radem, facem glume, ne bucuram de natura si de tot ceea ce ea ne ofera.Muntii Tatra te echilibreaza, cumva. Nu stii de ce si cum, dar o fac. E totul in armonie aici. Poate e din cauza efortului pe care il depui. Muntii Poloniei te solicita. Bolovani, stanci, acum sus, dincolo jos. Nu e usor. Si poate sportul e cel care spune ,,stop" gandurilor. E padure, apoi jnepenis. Incepe golul alpin si o catarare in zig-zag. Trecem podete, iar verdele ne incanta simturile. Oare de ce nu o fi invetat Dumnezeu padurile albastre si cerul verde? Cum a nimerit El culorile astea...Ajungem repede la lacurile glaciare Zabie. Verdele incepe sa iasa din peisaj. Culoarea lacurilor nu ne da pe spate, pentru ca am vazut un albastru mai frumos in alte locuri. Insa ele se contopesc armonios cu peisajul. Ochiuri, ochiuri de apa inconjurate de munti stancosi. Petice de iarba se zaresc ici, colo. Cate o floare galbena isi scoate capul dintre stanci, desi spera sa nu fie culeasa...Hei! Revino cu picioarele pe pamant. Pe stanca, de fapt. Apuca lanturile si fii atent la traseu, ca nu mai e joaca de copii, ci joaca de oameni mari. Poti sa arunci o privire si la peisaj, dar nu fii imprudent. Ai timp sa contempli panorama la sfarsit. Ei, parca nu e atat de rau. Ti-ai gasit ritmul. Bravo! Lespezile nu mai par atat de amenintatoare. Nici n-au fost vreodata. Ti-a jucat mintea feste. Iti pui corpul in miscare si-ti aduci aminte ce masinarie misto ti s-a dat sa descoperi lumea.Acum e acum. Esti sus de tot. Lumea e la picioarele tale. AI mai simtit sentimentul asta. Nu se compara cu nimic altceva. Victoria. Da, da. Polonia e superba. Parca esti invidios pe veveritele acelea zburatoare. Plonjeaza in gol si se redereaza cu ajutorul membranelor. Trage adanc aer in piept. Sus, la 2499 metri, e liniste. Te uiti in spate. Da, pe acolo ai trecut tu. Si nici prapastia si nici inaltimea nu te-au oprit.
03 January 2023
Templul Angkor Wat sau cum sa descoperi Cambodgia
Asia e unica. Asia e de vazut toata cel putin o data in viata asta. Asia e, pentru multi oameni, locul in care te descoperi si te redescoperi. E plina de viata, de tehnologie, de istorie, de spiritualitate, de cultura si de culoare. Dar hai sa o luam cu usurelul si sa ne gandim ce putem sa exploram. Mie imi vine in minte un nume: Cambodgia. Si un alt nume. Templul Angkor Wat.De ce? Pentru ca e imens. E inutil sa cautam date. Pierdem timpul. Dar templul Angkor Wat e imens. Si atat de misterios, ca atrage milioane de oameni. Nu vorbeste, nu se misca, nu incearca sa te convinga de nimic. Si, totusi, iata-ne, suntem cu gandul la el si, in scurt timp, ii vom trece pragul. Si o facem cu noaptea-n cap, pentru ca vrem sa prindem rasaritul. De aici, soarele nu mai e magic. E divin. Am senzatia ca ale lui culori ne binecuvanteaza. Cu... rabdare, intelepciune, dragoste si fericire. Simti vibratia locului? Parca nici nu ne mai oboseste mintea cu ganduri, cum o face in general. Cred ca stau deoparte si ne vor asalta din nou dupa ce iesim de aici. Asa ca, hai sa ne bucuram de moment. Cambodgia, te felicitam ca existi!Sunt multe scari, si abrupte pe deasupra. Dar eu spun ca merita osteneala. Priveste statuile. Toate seamana cu Budhha, dar cred ca au ei si alti guru spirituali pe care ii slavesc, nu?Uite si ceva ce seamana cu o broasca, cu trup de om. Ce-o fi asta? Si ma impresoneaza mult radacinile astea de copac. Cum cresc prin si in piatra asta?Atatea coloane. SHHH! Sunt cativa calugari care mediteaza pe aici. Am vazut o bucata de material portocaliu si o jumatate de cap chel. Liniste. Cred ca, daca vrem sa intelegem locul asta cu adevarat, trebuie s-o facem in liniste. Meditam si noi cu ei? Cum adica cum facem asta? Te asezi in pozitie lotus, stii, pozitia aia a lui Budhha, si te straduiesti sa o faci pe minte sa taca. La inceput, te vor asalta gandurile obisnuite. Nu le opune rezistenta. E ca si cum lupti impotriva curentului. Doar lasa-le sa curga. Si inceraca sa nu te gandesti la nimic. Amuzant. Unii se chinuie sa-si puna mintea la contributie si altii fac exercitii sa o impiedice sa mai spuna ceva.Bine, n-avem timp de asa ceva. Am inteles. Fii atent la scarile astea, pentru ca o sa ai nevoie sa-ti pui picioarele la contributie. Sunt foarte inalte. Nu stiu de tine, dar eu stiu cum s-a simtit Angelina Jolie cand a filmat in Lara Croft. Croseu in stanga. Lovitura cobrei in fata. Yhaaa! Mai ca-mi vine si sa pun mana pe sold si sa scot pistoalele.Adevarul e ca asta e atitudinea buna pentru a vizita templul asta. Iarta-ne Angkor Wat. Poate ai darul sa scoti si umbra noastra interioara la suprafata. Nu tot purificare e si asta?Cambodgia, ce alte surprize ne mai pregatesti?
03 January 2023
Plimbare in Piatra Craiului
Cele mai faine aventuri sunt acelea pe care nu le planuiesti sau nu le anticipezi. Cel putin in cazul meu cam asa este de fiecare data. Intr-o vineri, ma ia ghidul meu preferat din Oxigen la treispe pazeste si ma intreaba ce fac sambata urmatoare. Ehei, culmea ca nu aveam nimic planificat.,,Nu? Perfect! Hai la o plimbarica la poalele Pietrei Craiului. 20 de km.""Urcam?""Nu. E ceva relaxant.",,Bine, hai!"Mentionez ca nu-mi era nici lene de urcat, nici frica ca n-o sa fac fata fizic, ci doar rusine ca voi tine grupul pe loc. Asa ca, in cazul de fata, nu puteam sa refuz o ,,plimbarica". Ehe, si atunci cred ca am constientizat ca, pe munte, distantele nu mai au aceleasi valori ca pe verticala. Si tarziu am pus la socoteala si zapada... Ia-o p asta! Or fi fost ei 20 de km, dar s-au simtit ca 40! Iar ,,plimbarica" asta de 20 de kilometri s-a transformat, printre multe altele, intr-un kind reminder delicat la adresa conditiei mele fizice aproape deplorabile. Noroc cu peisajele, ca au meritat toata osteneala.Sa fie clar un lucru. Nu prea am memoria nici a denumirilor, nici a inaltimilor. Insa am memorie vizuala si emotionala, care se activeaza imedat cum intalnesc ceva frumos. Iarna, muntele e pur si simplu magic. Poate datorita frigului care te face sa mergi constant. Poate datorita zapezii de un alb pe care nu-l poti gasi absolut nicaieri. Poate datorita paraliziei iluzorice a naturii, cauzata de inghet. Poate datorita urmelor pe care le lasi in zapada.Cert e ca orice peisaj pe care-l vezi pe munte iarna e scos din povestile pentru adormit copii. Nu mai specific de pitorescul Satului Pestera. Casute razlete, imbatranite de timp, sunt rasfirate ici si colo. Fumul iese agale din hornuri si se pierde in nemurire. Nicio miscare, toata lumea hiberneaza. Soarele apune in spatele nostru, iar eu mor de ciuda ca nu ma pot bucura in totalitate de frumusetea peisajului, pentru ca ma dor ochii de la atata lumina.Am mers ca furnicile colorate in monom. Am rasuflat usurata de fiecare data cand am auzit ,,pauza de hidratare 5 minute!". Am zambit cand alti turisti au cerut pauza cu mult inainte ca eu chiar sa am nevoie de una. M-am simtit mica de tot, vazand creasta Craiului. Mi-au crapat buzele din cauza vantului. M-am transformat in Rudolf din cauza soarelui. Am traversat poteci abrupte care mi-au aratat ce bine imi pot pastra echilibrul atunci cand vreauLa sfarsit, cu pahar cu ceai cald si ghemuindu-ma pe scaunul din autocar, obosita, dar nu epuizata, mi-am dat seama ca...da. Merita! Din plin! Merita sa te scoli dimineata de la 5 si sa pornesti sa descoperi muntese. Iar momentul acela, cand te intorci si imbratisezi patul cu atata dragoste, de parca nu v-ati intalnit de ani intregi, e mirific.Merita sa incerci. Si merita sa descoperi magia albului care este pe munte. Un alb scaldat in raze de soare montan... cuvintele-s tardive. Vino si convinge-te singur!
03 January 2023
Aurora boreala si motive pentru care iubim Norvegia
Se tot vorbeste de aurora boreala - cat de frumoasa e, cat de spectaculoasa... atat de! Cat de scumpa e la vedere, si la propriu si la figurat. Dar ce este, mai exact, aurora boreala si din ce colturi ale lumii o putem admira?Aurora boreala este rezultatul interactiunii particulelor radioactive (nascute din eruptiile solare) si atomii si moleculele din atmosfera Pamantului. In general, campul magnetic terestru ne protejeaza de radiatii, insa, atunci cand exploziile solare sunt foarte puternice, unele particule sparg scutul si asa avem parte de culoare pe bolta cerului.Aurora este vizibila din Alaska, Canada, Finlanda, Norvegia, Suedia si Islanda. Perioada optima pentru a suprinde cele mai frumoase explozii cromatice este intre septembrie si martie.Am mentionat Norvegia printre tarile in care te poti bucura de aurora. Daca nu era suficient sa te conving sa vizitezi tara, iti mai dau cateva:Arhipeleagul Lofoten. O plimbare cu feribotul printre insule te va face sa intelegi de ce este Pamantul o planeta sculpata de divinitate. Si de ce merita Norvegia toate eforturile pentru a o descoperi. Casutele pescarilor care sunt construite langa coasta sunt pete de culoare. Domina rosul, iar in contrast cu albastrul inchis al marii iti dai seama ca ai facut ore de desen degeaba.Cascadele. Kjosfossen, Voringsfossen, Langfoss, Husedalen, Vettisfossen. Si mai sunt. La unele te impresioneaza debitul, la altele peisajul din care sunt desprinse. La cateva, amandoua din cele mentionate. Nu stii de cat timp ai avea nevoie sa te saturi de frumusetea care se revarsa, la propriu, in fata ta.Plajele - Kvalvika, Haukland, Skagsanden, Ramberg etc. Fie ca pasesti pe nisip negru sau galben, fin, peisajul norvegian te lasa cu gura cascasta de fiecare data. Nu stiu de tine, dar eu simt deja cum nisipul umed mi se strecoara printre degete. Reflexoterapie naturala, pe bune de nu. Inspir cu nesant din aerul sarat si ma bucur ca exist. Nu ti-am mai spus ca e simplu sa fii fericit, mai ales cand esti in Norvegia?Fiordurile: Geiranger, Lysefjord, Hardangerfjord, Sognefjorden etc. Fie ca esti pe o stanca aflata la zeci de metri deasupra nivelului marii si admiri natura in toata splendoarea ei, fie ca esti la bordul unui feribot si apa e la picioarele tale, peisajele sunt coplesitoare. Stanci, munti, mare, casute colorate, mult verde si un soare cu dinti sunt detalii ale tabloului. Pe unele dintre ele le simti, pe altele le vezi, pe toate le traiesti.Atlantic Road - celebrul drum care serpuieste de-a lungul Coastei Atlanticului pe o lungime de 8 km. Pe langa spectacolul naturii, incruciseaza degetele. Poate vezi balenele sau foci.
03 January 2023
6 cascade de neratat intr-o viata
Se zice ca nu destinatia e cea mai importanta, cat lucrurile care te fac sa simti ca esti acolo unde trebuie sa fii. Poate ca e vorba despre un rasarit, de un colt de munte, de un fir de nisip, de lumina soarelui reflectat intr-un cocktail pe plaja. Nu stiu, pentru ca treaba e subiectiva. Dar stiu ca unul dintre lucrurile care-ti taie rasuflarea sunt cascadele. Hai sa vedem care sunt acelea pe care nu le poti rata in viata asta.1. Iguazu. Oare degeaba a exclamat Eleanor Roosevelt ,,Saraca Niagara" in momentul in care a stat fata-n fata cu ele? Nu cred. Aflate la granita intre Argentina si Brazilia, cascadele sunt un lant de apa cazatoare, care se intinde pe 3 kilometri. Practic, din punctul de observare, esti inconjurat de insulite, de stanci si de apa involburata care nu stii de unde vine si ai dubii unde se termina. Mai ca te abtii sa nu te faci una cu desele curcubee care armoniezeaza intreg spectacolul natural. 2. Cascadele inslandeze: Kirkjufellfoss, Gullfos, Dettifoss, Svartifoss, Godafoss, Skogafoss, Seljalandsfoss. Sunt in antiteza. Unele nu impresioneaza prin debit, cat prin peisajele desprinse din alte lumi. Unele sunt pictate cu acoarela, altele manuite de zei. Daca Afrodita si Poseidon s-au aliat sa creeze ceva, atunci nu ne indiom de talentele lor artistice admirand cascadele. Pur si simplu...wow!3. Cascadele din Norvegia: Voringfossen, Seven Sister Falls, Monafossen, Lotefoss, Woeringsfossen, Kjossfossen, Wettisfossen, Widfossen, Furebergsfossen. Aflate intre firoduri sau inconjurate de verdele crud al padurilor, cascadele iti dau sentimentul ca esti mic, dar atat de mare ti-e norocul ca ai sansa sa le admiri in toata frumusetea. Nu uita, nu mana omului a creat ce vezi, ci natura.4. Cascada Victoria - sau ,,bijuteria Africii", cum mai este cunoscuta. Cei 1 708 metri de-a lungul carora se intinde fac din cascada un loc in care cuvintele iti raman blocate in gat. Este un loc pe care trebuie sa-l vezi, ca mai apoi sa-l simti si dupa, daca reusesti sa-l descrii in cuvinte, inseamna ca nu l-ai admirat suficient.5. Cascadele Dolomitilor: Di Fanes, Del Pisciadu, Di Barbiano. In completare cu maretia muntilor, ai zice ca natura vrea sa-ti demontreze ca talentul ei nu va putea fi niciodata intrecut de cel al omului. Dar poate nici nu trebuie. Doar admira si atat. Altceva, oricum, nu ai de facut. A, ba da. Via ferrata. 6. Bigar. Caras-Severin. Este cel mai bun exemplu pentru expresia ,,esentele tari se tin in sticlute mici". Suvitele de apa care se preling de-a lungul muschiului, cazand in raul Minis, fac din cascada una dintre cele mai vizitate obiective turistice din Romania. Admirand-o, primul lucru care-ti trece prin minte este ,,calitate, si nu cantitate".Preferata ta care e?
03 January 2023
Hiking cu coltari pe ghetarul Perito Moreno
Cautam experiente care dau dependenta in toate locurile in care mergem si ne asiguram ca amintirile sunt cel putin de neuitat. Iar cel mai mult iubim aventura, adrenalina si hikingul in locurile care te scot din zona de confort.In Argentina, exista un ghetar faimos care nu numai ca nu se topeste, dar care se mareste de la an la an. Perito Moreno. Turistilor ofera o priveliste scoasa din cartile de geografie care prezinta zonele arctice. Noi, in schimb, venim cu o idee care ne ajuta sa descoperim ghetarul mult mai de aproape - hiking cu coltari pe ghetar.Simte gheata de sub picioare. Nu te ingrijora, nu aluneci. Tintele se infig cu putere si iti mentin bine echilibrul. Mai avem nevoie de o sanie trasa de caini haski si tabolul este complet. La inceput, e posibil sa te incerce o senzatie de teama, dar imediat te obisnuiesti cu noul ,,mers". Gandeste-te ca esti un Spiderman al ghetii. Poate daca ar exista coltari si pentru maini, ne-am catara pe craterele de clestar si l-am face tare mandri pe Spiderman.Peisajul este unul polar, dar, cumva, iti poti inchipui ca esti pe Luna. O Luna care iubeste aventura si tot ceea ce este legat de ea. Noi ne-am muta pe o astfel de planeta, dar ne multumim cu Terra, deocamdata. Are atatea de oferit... INFORMATII UTILEPretul excursiei este de 150 euro/persoana. Se ofera discount de 20% minorilor cu varste intre 10 si 15 ani. In pret sunt incluse: tur ghidat, ghidul vorbitor de limba spaniola si engleza, o ora ghidata pentru a traversa trotuarele de acces din ghetar. De aici, privelistea asupra ghetarului este magnifica.In pret NU sunt incluse echipamentul personal, taxele de intare in Parcul National Los Glaciares. Nu este inclusa mancarea si bautura.Dificultatea este moderata.Traversarea ghetarului dureaza in jur de 2 ore, insa toata aventura incepe de la ora 10 si se termina la 18, in functie de grup.Turul incepe din punctul de pornire stabilit in El Calafate. Se ajunge in Portul Bajo de las Sombras si se traverseaza Lacul Rico. Se traverseaza peretele sudic al ghetarului, iar debarcarea are loc in capatul opus locului de imbarcare.Excursia este valabila incepand cu 1 august si terminand cu 31 mai.Anularea excursiei este posibila fara penalitati cu 48 de ore inainte.Excursia poate fi realizata de orice persoana cu varsta cuprinsa intre 10 si 65 de ani.Nu este permisa persoanelor cu probleme cardio-vasculare, astm, emfizem pulmonar sau a celor care au suferit de curand de operatii. De asemenea, nu este potrivit pentru femeile insarcinate, pentru persoanele care sufera de obezitate si de probleme psihice.Se recomanda purtarea hainelor confortabile si calduroase: geci, bocanci, ochelari de soare, crema de protectie solara, manusi si caciula.
03 January 2023