Blog
Ca furnicile pe Musala
A venit primavara in colonia noastra. Agitatie mare, toate furnicile lucreaza zi lumina, cu spor. Ba chiar prea multa agitatie. Stiti, colonia noastra e un pic cam prea aglomerata. E chiar greu sa-ti faci treaba, nimeresti mereu intr-un sir prea lung de furnici, greutatea te apasa cand stai asa mult la rand. Nu e putin lucru sa cari de treizeci de ori greutatea ta. Am crezut ca sunt eu o furnica mai lenesa, n-am indraznit sa discut cu alte furnici. Dar intr-o zi, cum treceam eu prin camera comuna, vad un grup mare strans intr-un colt. La inceput, n-am dat atentie, se intampla des sa vezi furnici in grupuri, suntem tare sociabile. Dar mi-a atras atentia un banner: "Impreuna sa cucerim un musuroi!". Atat mi-a trebuit. M-am dus si eu repede la adunare. Ca sa nu mai lungim vorba, se organiza o expeditie spre un musuroi mare! Musala. Acolo urma sa ne instalam si sa punem bazele unei noi colonii. Stiti ce-am facut? Mi-am sunat cei mai buni trei prieteni si ne-am inscris chiar in seara aia. Era ocazia perfecta sa iesim din colonia noastra prea aglomerata.Timpul pana la plecare a trecut imediat si iata-ne la drum. Sunt multe furnici pe care nu le cunosc. Nu-mi fac probleme, sunt o furnicuta vorbareata, o sa intru in vorba cu toti, sa ne cunoastem mai bine. Unde mai pui ca timpul a trecut ca gandul cu asa companie si am ajuns la baza musuroiului. Aici nu mai e primavara, ca la noi acasa. Oare chiar om putea sa urcam pana sus acolo? Ne facem repede culcus si ne odihnim pentru ziua ce urmeaza.De dimineata, ca niste furnici harnice ce suntem, ne luam fiecare cate o greutate in spinare si pornim sa cucerim musuroiul si sa ne instalam acolo. Zapada mare, ne afundam cu toate cele sase picioare. Nu mai avem acelasi spor la mers. Continuam sa mergem cu greu pana cand... deodata in fata noastra cade un bolovan! Ah, si mai vine unul. Trebuie sa facem slalom printre bolovanii care vin fara incetare de sus! Trecem pe rand si, cu grija, reusim sa ne continuam drumul. E greu sa fii furnica in ascensiune!De parca nu era destul de greu, acum ne arde si soarele. Cand ai multi ochi, nu e de gluma. Noroc ca mi-am luat o frunza in desaga. Mi-o trag pe ochi si merg in continuare.In sir ordonat, am urcat toti spre varful musuroiului. Ne-am ajutat unii pe altii, asa fac furnicile. Am ajuns! Musala, varful musuroiului. Las desaga jos, caut un loc sa ma instalez. Privelistea e minunata! Nici nu se compara cu pamantiul de la noi din colonie. Dar... e frig, bate vantul. Cum sa ramai aici? O furnica si-a facut deja o galerie mica aici, dar toata ziua muta zapada dintr-un loc in altul. Pai, asta e viata de furnica? Admir din nou peisajul si imi dau seama ca nu am cucerit nimic. Pentru ca nu era nimic de cucerit. Am venit doar in vizita.
04 January 2023
Plaja si relaxare sau “I’m a tourist! Balcic is fantastic!"
Pe 28 iulie am fost la Balcic! Pentru mine a fost prima oara in Bulgaria si prima oara in Balcic. A fost mi-nu-nat! De ce? Eheei, aici este de povestit.Imi doream de ceva timp sa ajung si eu la Balcic, sa vizitez gradinile alea faine despre care toata lumea stie si toata lumea le-a vazut, numai eu nu. Si cand am auzit ca vom merge si la plaja, am zis "Wow, multe goodies intr-o singura zi! Excursia asta este un must! Am inceput ziua alaturi de ghizi si restul turistilor si turistelor. Ne-am urcat dimineata in Autocarul Bucuriei si am pornit la drum, fiecare cu asteptari si dorinte. Tot drumul m-am impartit intre a vorbi cu prietenii mei si a admira pe geam caprioare, berze care isi luam micul dejun, campuri de floarea-soarelui radiante si galbene ca un soare proaspat iesit dis-de-dimineata. Ajunsi in Balcic, priveam parca o lume cunoscuta mie dar totusi, noua. Din cand in cand faceam cu mana localnicilor care se opreau din ce faceau ei - care carau mobile, strangeau hainele proaspat uscate, sau se duceau la plaja - dar se opreau langa autocar si cu zambete largi pe chip, ne faceau cu mana si ne salutau. Chipurile lor voioase mi-au incalzit inima!Imi plac castelele, imi place istoria si iubesc natura! Iar la Balcic le-am avut din plin. Situat la doar 64 de kilometri de Vama Veche, orasul Balcic este un amestec de culturi si arome. Despre castel nu vreau sa va spun prea multe pentru ca niciun cuvant nu poate egala sentimentul pe care il ai cand pasesti pragul constructiei. Locul cel mai drag al Reginei Maria te transpune in trecut atunci cand ii admiri incaperile iar apoi iesi pe terasa si admiri marea.Contempland castelul, o imbinare atat de armonioasa intre stilul italienesc si cel turcesc am uitat cum a trecut timpul.Eram deja ultima din grup cand am lasat castelul in urma si am fost sa admir gradinile. La fiecare cativa pasi auzeam un "wow, cat de frumos!", incat nu stiam daca am soptit eu sau cineva dintre turisti. Unica in centrul si estul Europei, gradina de la castel are o colectie spectaculoasa de cactusi si specii de plante cum nu am vazut in alta parte.Dupa plimbarea prin gradinile frumos si cu drag ingrijite, am stat si am admirat cascada. Mult! De ce? Pentru ca e minunat sa vezi atat de multe lucruri minunate intr-un singur loc. Trecand Podul Suspinelor am vizitat capela dar si Aleea Vinului. Am iesit spre plaja. Ready, steady, jump! Inainte sa ma arunc in apa, am facut o poza unei pisici care dormea pentru bani. Asa cum alte persoane canta la chitara pentru cativa banuti, pisica facea ce stia ea mai bine. Am chicotit in sinea mea, recunoscatoare pentru fiecare amintire frumoasa din excursia la Balcic. Am baut o bere autohtona la un restaurant de pe plaja si am vazut ce frumos se comportau chelnerii (meniul era in limba romana, chelnerii vorbeau romaneste). Va recomand si mancarea, ca-i pentru toate gusturile si buzunarele.Plajaaa, finally! La plaja a fost frumos tare! Apa calda, mangaierea soarelui, turisti cu bun-simt, balaceala alaturi de prieteni si o incercare de a invata sa inot. M-am intors cu cateva amintiri: magneti frumooosi (si ieftini!), rahat turcesc din trandafir, pietricele si mai ales, prieteni noi!Pentru toate aceste amintiri, mi-am promis ca voi reveni la Balcic, dar pana atunci, va invit pe voi sa mergeti si sa (re)descoperiti orasul Balcic!
04 January 2023
Test: Tu ce fel de turist(a) esti?
Fie ca abia acum incepi sa "gusti" natura sau deja traiesti dupa motto-ul "Fiecare zi in natura!" te poti intreba cateva lucruri, ca sa vezi ce tip de turist/a esti. Vorba aia, "knowledge is power".Fa testul si vezi cine esti!Iesirile in natura ma intereseaza pentru:A evada din cotidian si a ma relaxa in natura.A explora si a ma distra.A vedea peisaje frumoase, dar fara sa ma aventurez prea mult.2. Daca ar fi sa aleg, mi-ar placea sa stau in natura:Pentru totdeauna! Macar o luna nu mi-ar prinde rau.Maxim o zi, cu conditia ca noaptea sa pot dormi bine!Doar cat sa pot face cateva poze reusite.3. Pentru mine, o iesire in natura reusita este:Trekking de o zi pe munte.O tura de caiac.O croaziera4. Daca ma gandesc la conditiile de cazare pentru vacanta mea, de obicei caut:Un loc unde nu am nevoie de rezervare, pentru ca pot campa oricunde. Imi aduc cortul, sacul de dormit, echipamentul si mancarea.Mai multe locuri confortabile, cu pat si mic dejun.Un hotel placut, cu mese incluse si servicii de calitate.5. Dupa iesirea in natura, prefer sa:Sa caut un echipament pentru urmatoarea iesire, pe care o rezerv din timp.Sa povestesc prietenilor despre cum a fost si sa le dau magneti si dulciuri aduse de acolo.Sa postez selfi-urile minunate pe care le-am facut si sa rememorez experienta.Rezultatele testuluiTipul Aventurier 100%Daca ai raspuns cu "A" la majoritatea intrebarilor, atunci este un/ o aventurier/a desavarsit/a! Te simti in largul tau in natura si ai da oricand orasul pe natura salbatica si adrenalina pura. Intotdeauna cauti vibe-ul pozitiv si faci natura o parte din viata ta, cautand experiente cat mai variate si incitante.Daca esti tipul Aventurier 100%, hai cu noi in excursia din Olimp!De cinci ani consecutivi, primul week-end din septembrie reprezinta pentru prietenii Oxigen ascensiune pe Olimp spre varfurile Skala (2866) si Mytikas (2918m), seara de chitara la malul marii cu Piratu', distractie pe vaporul capitanului Kostas si vizita insulei celebrului pirat Barbarossa - Skiathos. Anul acesta ne-am gandit sa organizam ceva special! Adaugam o zi in plus de distractie si organizam o petrecere marca Oxigen pe o plaja numai a noastra!Tipul Iubitor de naturaDaca ai raspuns "B" la majoritatea intrebarilor, atunci este clar ca iubesti natura, asa cum un copil adora sa se joace! Iti place sa calatoresti alaturi de alti oameni si sa vizitezi locuri noi. Te bucuri o zi intreaga in sanul naturii insa seara preferi sa ai putin confort si sa dormi intr-un pat adevarat, nu pe un pat de muschi. Natura este locul tau de joaca si relaxare.In excursia noastra in Norvegia vei iubi tot ce vei vedea. In apropierea Cercului Polar de Nord, minunile naturii stau la rand pentru a fi admirate. Aici vom vedea cele mai mari fiorduri din lume, munti ce rasar din mare, sate scoase din povesti si plaje salbatice de te intrebi de ce sa te mai intorci acasa. Cireasa de pe tort: Aurora Boreala.Tipul Admirator al naturiiDaca ai raspuns cel mai des "C", atunci admiri natura si apreciezi peisajele minunate, fara sa te aventurezi si sa te pui in pericol. Preferi sa iti bucuri sufletul decat sa ai febra musculara a doua zi.Excursia in Maroc este pe placul celor care admira natura! Maroc este tara in care culorile sunt vii, contrastele sunt intense, iar peisajele minunate. Va propunem un circuit de 9 zile: de la varfuri acoperite de zapada in Muntii Atlas la dune de nisip in desertul Sahara, exemple de arhitectura islamica in Marrakech si sate berbere mistice. Marocul este o destinatie excelenta de vacanta. Orice tip de turist (a) ai fi, important este sa fii cu tot sufletul in calatoria ta.Natura te va primi intotdeauna si iti va oferi tot ce ai nevoie sa iei, pentru a fi fericit (a)!
04 January 2023
Un Crai de soare
Dimineata devreme m-am trezit entuziasmata pentru o noua plimbare la poalele Pietrei Craiului. Daca la prima tura vremea a reusit sa imi fure buna-dispozitie, de data aceasta prognoza meteo tinea cu noi si cu cei 45 de turisti, la fel de entuziasmati ca mine. Plus ca acum am pus in rucsacul de munte, ca masura de precautie, inca o pereche de pantaloni, in caz ca vremea de pe munte nu se potriveste cu prognozele ANM.Zeii drumurilor insa au tinut sa ni se impotriveasca, poate ca sa ne incerce spiritul si vointa de a merge la plimbare, insa nu ne-am lasat. Au ajutat sa treaca timpul mai repede legendele despre Piatra Craiului si povestile colegilor ghizi despre varfurile pe care le vedeam in zare si la care ne doream sa ajungem.Chiar daca am intrat mai tarziu in traseu, am reusit sa il facem pe tot si sa nu ratam nimic din frumusetea acestei zone, toata inclusa in Parcul National Piatra Craiului. Am luat apa de la Fantana lui Botorog si ne-am indreptat in pas vioi spre Prapastiile Zarnestilor. Peretii de piatra ne-au oferit umbra de care aveam nevoie, numai bine pentru a cauta printre tufisuri ceva fructe de padure sau pentru a admira pasarile care ne apareau in drum. Doar stim ca zona e renumita pentru bird-watching, iar cei care au aceasta pasiune gasesc o bucurie in aproape fiecare creanga.Dupa o scurta pauza pentru povesti despre munte, pentru o gura de apa si cateva explicatii tehnice, ne-am indreptat catre Cheile Pisicii. Zona e numai buna pentru cei care vor sa se familiarizeze cu mersul pe munte, cu o urcare usoara din piatra in piatra, fix precum capritele pe care le gasim multi metri mai sus.Odata iesiti din cheile care ne-au facut sa ne simtim ca niste feline, intram pe drumul forestier. Acum ne-au insotit pe traseu si biciclistii, parte a unui concurs de MTB si, in buna traditie a omului de munte, i-am salutat, incurajat si aplaudat pentru efortul lor de a urca poteca pe doua roti. Drumul ne-a dus intr-o frumoasa poienita de unde se putea admira intreaga splendoare a crestei Pietrei Craiului. Ce loc mai bun pentru o pauza de masa? Parca altfel intra sandviciul de acasa cand te uiti in sus si admiri majestoasa creasta luminata de soare. Insa aici era doar jumatatea drumului. Ne-am strans lucrurile si am pornit spre zona numita "La Table" iar de acolo din poiana in poiana pana cand ne-am intalnit cu civilizatia montana. Sub poteca noastra se desfasurau satele Magura si Pestera, cu case disparate si cu turlele bisericilor in departare, asa cum ii sta bine unui sat de munte. Ultima parte a drumului nostruma fost o coborare printr-o poteca absolut delicioasa: te duce pe langa casele oamenilor, in jos, asa ca mai dai o "buna ziua", ocazie pe care satenii nu o pierd ca sa te mai tina un pic la vorba si sa iti ureze "drum bun" pe mai departe.Ajunsi la final am mai luat o gura din apa rece de izvor, care parca a fost si mai buna decat la urcare, iar autocarul ne-a asteptat cuminti sa ne duca spre casa, dupa o tura faina de o zi, din care am ramas cu multe poze si amintiri placute.Alexandra
04 January 2023
Weekend intens in Iezer-Papusa
Hai, hai, acasa cu voi!"... parea sa pufneasca Papusa de la inaltime, vazandu-ne cum ne indreptam spre ea. Numai ca in minte am avut, tot timpul, un gand de nezdruncinat: daca poti sa ajungi undeva cu moralul, inseamna ca poti sa ajungi si cu bocancii. Si am ajuns. 2.391 de metri, cat a crescut Papusa noastra, i-am urcat cu diverse ganduri: unii sa vedem privelistea frumoasa de pe varf, altii sa ne testam curajul si indemanarea, altii sa ne bucuram de un drum lung si frumos prin natura, altii sa ne facem prieteni noi, altii sa facem fotografii spectaculoase, altii sa ne testam bocancii proaspat achizitionati si tot asa... Si n-a ramas nimeni dintre noi nerasplatit, dupa tot efortul depus in frumoasa sambata ce tocmai a trecut. E adevarat, ne-am intors cu ceva febra musculara, insa si cu multe amintiri frumoase si cu satisfactia ca ne-am facut un prieten la care vom reveni intotdeauna cu drag, iar el ne va primi si ne va impartasi, senin, toate comorile sale: Muntele. Si pentru ca weekendul nu se incheiase, iar moralul ne ramasese acolo, la peste 2000 de metri, duminica ne-am organizat rapid si am revenit pe inaltimi. De data asta ne-a facut cu ochiul muntele vecin, Iezerul Mare, cu al sau varf de 2.462 metri. Stiam ca nu-i treaba usoara, insa stiam si ca noi suntem oameni ai muntelui, pe care nu-i intorci din drum cu una cu doua. Si nu ne-am intors pana n-am trecut si de data asta de 2.000 de metri altitudine. Iar de acolo, de sus, ne-am adus, cu totii, imagini de neuitat, cu vaile largi ce se deschid in jur si cu lacul foarte calm, pe care nimic nu pare sa-l mai impresioneze. Nici tunetele greoaie venite dinspre varf, nici cate-o rafala de vant starnita fara sa se anunte. Nimic...Intoarcerea a fost o provocare neasteptata. Un test lung, de cateva ore, a tuturor sistemelor de franare, directie, stabilitate si control al suspensiei picioarelor fiecaruia dintre noi. Cateva mici derapaje, cate o "anvelopa avariata" (adica bocanc ramas fara talpa), dar totul s-a remediat rapid, in teren. Si uite asa am ajuns noi la Autocarul Bucuriei, cu "low battery" dar cu un zambet luuuung, de peste 2.000 de metri.A fost o experienta minunata, in care am aflat noi secrete ale muntelui, insa mai sunt multe de vazut acolo, sus. Asa ca si Iezerul si Papusa ar face bine sa se calmeze putin. Asta pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, tot vom reveni! De altfel, le-am si soptit usor, pe masura ce ne indepartam de ei: "Hasta la vista, baby!".
04 January 2023
Grecia - Olimp si avantajele unui grup mare
Ca orice roman care se respecta, am decis ca anul acesta a venit in sfarsit momentul sa merg si eu pentru prima oara in Grecia. O zi facem plaja, o a doua o urcam pe Olimp si pe a treia o petrecem pe Insula Skiathos. Perfect! Cu planul bine pus la punct, ne urcam in "autocar" si plecam cu totii spre Taramul Zeilor. Pe tot parcusul drumului pana acolo, in mintea mea, se desfasurau o serie intreaga de scenarii. Desi fusesem de foarte multe ori pe munte cu grupuri restranse de prieteni, aceasta era prima mea excursie de acest gen, unde urma sa parcurg un traseu intr-un grup mare de oameni. Ce ma fac daca obosesc repede si trebuie sa stea toti dupa mine? Am eu niste conditie fizica, dar...13 ore de mers - o sa fiu oare in stare sa fac asta? Si daca nu pot sa ajung pe varf?Dar toate temerile, toate indoielile si tot scepticismul s-au evaporat pur si simplu cand, in ziua urmatoare, la ora 5 si jumatate, am intrat pe traseu. Si brusc, totul s-a transformat in cea mai spectaculoasa experienta a vietii mele de pana acum si cea mai mare provocare pe care am depasit-o cu brio.Ceea ce m-a surprins cel mai mult este motivatia extraordinar de puternica pe care am regasit-o mergand in sir indian impreuna cu alti 30 de oameni - straini in prima parte a traseului, camarazi de suferinta 13 ore mai tarziu. Vezi in jur persoane mai bine pregatite fizic ca si tine sau mai putin bine, cu echipament mai bun sau mai putin bun decat al tau, mai obositi sau mai odihniti. Dar toata lumea merge in acelasi ritm absolut confortabil dat de ghizi, toti cu zambetul pe buze si sorbind din priviri fiecare panorama surprinsa de pe carare. Si daca toti inainteaza, tu de ce nu ai putea face asta pana la final?Si mai exista un alt aspect care iti ofera un confort psihic extraordinar. Nu esti niciodata ultimul, ceea ce e minunat! Intotdeauna va fi minim o persoana in spatele tau, care, cu siguranta, te va incuraja sa continui. Si, uite asa, incet, cuprinsa de buna dispozitia molipsitoare a grupului si a ghizilor si extrem de motivata, am reusit pe picioarele mele sa ajung pe cel mai inalt varf al Olimpului, acolo unde statea el Zeus si arunca cu fulgere in muritori. Si ajungand in varful stancilor pe care m-am catarat cu ultimele puteri, mi s-a deschis o priveliste care mi-a taiat efectiv respiratia si care va ramane cu mine mult timp de acum incolo. A doua zi a urmat excursia pe Skiathos. Si, in sfarsit, dupa atata timp, am inteles de ce merge toata lumea in concediu in Grecia. Pentru ca, in primul rand, este inimaginabil de frumos si, in al doilea rand, grecii au inteles ce inseamna sa faci turism pe bune si sa profiti la maxim de frumusetile naturale ale tarii tale. Mergand cu vasul capitanului Kostas, am fost total impresionata de atmosfera pe care a putut sa o creeze o singura persoana, un pusti (fiul capitanului Kostas), reusind in cateva secunde sa faca zeci de oameni de toate varstele sa danseze si sa se prosteasca in toate felurile. Am vizitat capitala insulei, am jucat volei pe cea una dintre cele mai frumoase plaje ale Europei, am vazut delfini jucandu-se si sarind minute in sir pe langa vasul nostru, am admirat zecile de insule salbatice si muntoase care se ridica dintre valuri, am dansat Sirtaki si am baut Metaxa.Aceasta combinatie perfecta de o zi de traseu montan destul de solicitant si o zi de relaxare in croaziera si pe plajele inuman de frumoase ale Greciei a facut sa imi doresc sa repet experienta cat se poate de curand.Am calatorit spre casa cu un zambet larg, inconjurata de oameni frumosi deveniti prieteni si fredonand impreuna cele mai cunoscute melodii grecesti.
04 January 2023
Legendele Ceahlaului
Ceahlaul e supranumit si Olimpul romanilor. Nu e de mirare, sunt multe legende care il inconjoara si ii creeaza o aura mistica, de personaj de basm. Acesta este doar unul dintre motivele care ne determina sa il cautam, sa ne dorim sa il vizitam, sa vedem cu ochii nostri toate acele locuri de poveste. Si iata-ne, asadar, sambata dimineata la locul de intalnire de la Horoscop. Ne asteptam prietenii, mai noi sau mai vechi, cu care vom vizita batranul Ceahlau.Odata gasca stransa, pornim la drum. Strabatem paduri de uriasi, cu brazi inalti si protectori. Traversam paraie limpezi ce susotesc necontenit si te ademenesc sa te racoresti. Ne facem loc prin iarba inalta, impestritata de flori vesele care inca nu stiu ca a sosit toamna. Parca si soarele a uitat, straluceste mandru si vesel pe cer. Ne intalnim cu povesti care iau forma unor stanci. Unele sunt bine cunoscute, altele inca asteapta sa fie descoperite. Poteca ne poarta pasii tot mai sus, tot mai greu. Ne transformam si noi intr-un soi de fiinte mitologice, suflam, pufnim, asudam, dar mergem inainte. Efortul ne e rasplatit la fiecare pas, ochii nu se mai satura de admirat privelistile largi sau stancile semete.Ne intoarcem in lumea oamenilor, am ajuns la cabana. Ne refacem rapid (mai mult sau mai putin) fortele, ne pregatim pentru ultimul dar al zilei de astazi. Mergem sa ne luam la revedere de la soare. Ca sa fim siguri ca ne vede, ne urcam pana pe varful Toaca. Plimbarea pe platou e o placere, pretutindeni in jurul nostru muntele se inveleste deja in lumina blanda si somnoroasa a sfarsitului de zi. Ne asteapta o ultima incercare, cele 519 trepte (numarate) care duc pana la varf. Nu ne descurajeaza atata lucru si in cele din urma, suntem sus. Soarele nu mai e puternic si necrutator ca in miezul zilei. Se pregateste sa dispara in negura noptii, invaluit de un voal de nor. Gandurile zboara spre mine, spre bucuria si linistea acestor clipe. Si ma surprind intrebandu-ma de ce oare nu ma bucur in fiecare zi de frumusetea unui apus de soare. In jurul meu, vad zambete largi si ochi cu sclipiri de fericire. E asa de simplu.Ah, dar orice lucru frumos are un sfarsit. Facem cale intoarsa, dar nu inainte de a-i fi promis soarelui sa ne revedem in cateva ore. Nu stim sigur ce a facut soarele in acest rastimp, dar va pot spune ce am facut noi. Am inceput deja sa depanam amintiri, cele proaspat create sau cele pe care le purtam de mult cu noi. Ne-am incalzit in jurul unui pahar de vorba sau de vin, ne-am gasit pasiuni comune sau am sondat marile care ne despart. Totul a fost presarat cu zambete sau rasete in hohot. Ne-am dus la culcare, in camere cu oameni pe care abia i-am descoperit.Somnul de frumusete a fost mai lung sau mai scurt, dupa nevoi. Dar de la ora 6, a inceput forfota si pregatirea. Promisiunea-i promisiune, trebuia sa ne vedem cu soarele. Drumul e foarte scurt de data asta, trebuie sa ajungem doar in fata cabanei. Acolo, decorul este deja pregatit pentru primul dar al zilei ce incepe. Maini uriase si nevazute au asternut o patura de nori peste lac, la poalele muntelui. Se itesc din loc in loc varfuri de stanca si de deal. Aerul e rece, dar nu mi-e frig.Ma uit in jurul meu si simt cum ma incarc. Sunt aici, am locul asta special de unde ma pot infrupta nestingherita din miracolul unui moment, deopotriva banal si special. Ma simt zeu si fir de praf in fata maretiei naturii. Cuvintele si gandurile nu-si mai gasesc rostul.Magia se rupe, mai devreme sau mai tarziu. Ramane patura de nori mult timp, ca o amintire a momentului nostru special. Va ramane amintirea si in sufletele noastre. O legenda spune ca cei care se intalnesc pe muntele sfant Ceahlau raman legati, intr-un fel sau altul, pentru totdeauna.Diana Chilea
04 January 2023
Amintiri din Fagaras. Roza Vanturilor si Varful Lespezi
Cred ca am auzit de Varful Lespezi de mai bine de 1 an. Experienta pe munte si conditia fizica, erau prea mici la momentul respectiv sa ma incument sa merg. Dar tot atunci s-a nascut si visul de a vedea Roza Vanturilor.M-am hotarat sa merg cu 3 zile inainte de excursie. Nu m-am gandit prea mult, am simtit ca acum este momentul.Vineri seara. Este ora 00 30 si gandurile incep sa ma invadeze.. Daca ploua? Dar daca vremea e frumoasa si totusi o dau in bara si obosesc?Sambata dimineata.Ora 6 00, toata lumea e la Hotel Horoscop, in Autocarul Oxigen. Am incercat sa motai putin dar nu mi-a iesit, in schimb am considerat ca este mai util sa il stresez pe unul dintre ghizi. Glumesc, doar am intretiun atmosfera.La 10 si ceva eram la Piscul Negru. Ne-am dat jos din autocar, ne-am potrivit betele, ne-am strans mai bine bocancii si cu toata voia buna am pornit pe traseul marcat cu punct rosu, prima data prin padure. Si am inceput cu un fel de panta prostului. Panta, panta dar asta parca nu se mai termina. Si nu s-a terminat decat dupa vreo ora. Insa nu a fost asa anevoioasa, eram cu oameni veseli langa mine. Nu iti mai spun ca incercam sa mai si cantam.Cum spuneam, am terminat cu panta, am terminat cu padurea si am ajuns la stana. Apa rece de izvor, hidratare, pauza. Parca le aveam pe toate si deja ma simteam mai bine. S-a dat startul si am pornit din nou catre obiectivul principal de astazi - Varful Lespezi.Urcam, eram in golul alpin si Muntii Fagaras incepusera sa faca spectacol. Ma gandeam ca daca ma opresc si ies din monom sa fac poze dupa o sa imi fie mai greu sa tin pasul cu grupul. Dar totul era prea frumos in jurul meu. Noroc ca ghizi se gandeau la dorintele noastre de a imortaliza frumusetea muntilor si ne acordau pauze. parca in cele mai faine locuri.Ajunsesem la un moment dat sa nu mai stiu in ce directie sa ma mai uit. Sa fiu atenta pe unde merg, sa privesc in fata spre varf, sa ma uit in stanga sau in dreapta?Dupa 3 h jumatate de urcare a inceput sa devina putin mai dificil. Parca imi venea sa ma opresc, sa ma intind pe iarba, (cum de altfel am facut in fiecare pauza) si sa stau asa vreo jumatate de ora pana imi revin fortele. M-am uitat in spate, am vazut cum ultimul ghid din monom incuraja turistii sa continuie drumul si mi-am spus - pot!Apoi nu a mai fost mult pana sa ajung aproape de varf si sa imi revina nastrusnica idee sa ma opresc. Dar gandurile mi-au fost ascultate si tot grupul a facut pauza. Atunci am vazut un spectacol de peisaje parca ireale, natura vie si munti falnici de nu imi venea sa imi dezlipesc ochii de la ei.Mai aveam 200 de metri pana pe varf, cand am zarit in dreapta Varful Laitel. Gata, eu ma opresc. Distanta dintre mine si persoana din fata mea incepuse sa creasca. Voiam sa ma opresc. Atunci mi-am amintit vorba unei persoane. Trebuie sa lucrez cu mintea mea! Eu pot. Mai e putin, vorbeam cu voce tare si ma incurajam singura. Nu a trebuit sa fac asta prea mult, m-am uitat in fata si am vazut o mica parte din Roza. Atunci am prins putere. Vedeam cum visul meu se transforma in realitate, inaintam, si cu fiecare pas pe care il faceam o vedeam si mai bine.Iata-ma fata in fata cu ea. Nu stiam cum sa reactionez, sa tip, sa plang, sa ma bucur, sa o pup pe ea sau sa ma pup pe mine ca nu am renuntat? Am decis sa ma bucur, si sa fac cateva poze cu ea, apoi am tipat Oxigeeeen la poza de grup si am plans de fericire inauntrul meu. Tot grupul s-a odihnit o jumatate de ora pe varf (sau a admirat Varful Negoiu, Varful Laitel, Varful Cornul Caltunului, Lacul Caltun), apoi am inceput coborarea, care ne-a pus putin atentia la incercare, si fara sa ne dam seama am ajuns din nou la Piscul Negru. Am sarbatorit intoarcerea cu pauza, de bere sau pentru alte necesitati, si cand ne-am strans toti am pornit catre autocar. Cand ne-a vazut, Autocarul Bucuriei a pornit motoarele de fericire si ne-a purtat lin catre Bucuresti.Scriu,si nici acum nu imi vine sa cred ca am fost acolo, noroc cu pozele.Draga Fagaras, din 22 septembrie te iubesc!Gabriela
04 January 2023
Toamna in Macin – plimbare pe Culmea Pricopanului
Mijlocul toamnei e momentul cel mai bun de a vizita Culmea Pricopanului, creasta secundara a muntilor Macin. Nu mai e arsita verii care sa faca un asemenea traseu frumos, prin relief de stepa, greu de suportat, iar soarele care ne-a intampinat in weekend a fost numai bun pentru o plimbare printre varfuri.Muntii Macin sunt cei mai vechi din tara noastra si chiar daca sunt mai scunzi si mai erodati, asta nu le ia nici din frumusete si nici din spectaculozitate, inaltandu-se mandri peste zona de campie. Asa ca i-am ,,atacat" cu incredere si entuziasm intr-o zi de sambata. Chiar daca grupul nu a fost compact, intelegerea si rabdarea sunt cheia unui traseu de succes, asa ca i-am asteptat cuminti pe cei care s-au descurcat mai greu. Se intampla sa avem cu totii o zi mai proasta, dar intotdeauna e de apreciat determinarea si ambitia de a duce la capat o tura care pune, totusi, cateva provocari.Culmea Pricopanului are doar 370 de metri in cel mai inalt varf, Sulukul Mare, dar pana acolo aveam alte trei varfuri de bifat, fiecare cu o urcare mai mult sau mai putin dificila si o coborare numai buna pentru a admira peisajul. Am oprit, am facut poze, am scos mancarea de prin ghiozdane si ne-am uitat in jur. Chiar si de la o inaltime asa mica, se puteau vedea orasele Dunarii, Braila si Galati, Manastirea Izvorul Tamaduirii, locul nostru de inceput de traseu si chiar autocarul, care ne astepta cuminte.Culmea Pricopanului urca si coboara, intr-o insiruire de varfuri si sei, trece din zona de stepa cu iarba inalta pana la mici padurici, tufisuri de macese din care am mancat cu pofta si zone de stancarie, martori ai indelungatului proces de eroziune. Iti si pun imaginatia la treaba, caci aglomerarile de roci pot lua tot felul de forme, inclusiv ouale din care asteptam, parca, sa iasa puiul de dinozaur. Daca la inceput de traseu am avut parte de o urcare pieptisa, finalul a fost o frumoasa plimbare printre iarba ingalbenita de toamna si pomi, la umbra, cu adevarat bine primita pentru ca am putut sa ne destindem muschii si sa ne uitam cu mandrie si respect in sus, la varfurile golase.
04 January 2023
Regula de aur a celor trei straturi de haine pe munte
Daca deja ai una - doua ierni la activ, deja stii din proprie experienta cum sa jonglezi cu straturile de haine ca sa nu iti fie nici prea cald, dar nici prea frig - si sa nu cari nici foarte mult, ci doar ce e esential si ai nevoie.Daca in schimb esti in randul celor care la sfarsitul toamnei, agati bocancii in cui, si abia la primavara te mai vad potecile - sa stii ca mersul la munte iarna, nu este neaparat friguros, sau umed, sau rece. Trebuie sa stii de unde o apuci - si sa ai in vedere regula celor 3 straturi esentiale pentru confortul tau.De ce este importanta regula celor 3 straturi?Daca porti haine prea groase, prea multe, sau nepotrivite, vei simti un discomfort, vei transpira si vei obosi mai repede. Daca porti haine subtiri, prea subtiri, prea putine - sperand sa nu transpiri, ai sansa sa ingheti de frig, iar intr-o situatie extrema, viata sa iti fie pusa in pericol. Deci, de fiecare data trebuie sa tinem cont de regula celor 3 straturi. 1.Tricoul - sau bluza de corp - sau haina care intra in contact direct cu pielea ta. Ar trebui sa iti confere caldura si confort. Bumbacul este de evitat. Transpiri repede, se imbiba cu umezeala si iti va pastra pielea uda. Iar toamna si iarna e ultimul lucru de care avem nevoie. Stratul de baza are obiectivul de a absorbi umezeala, si de a o transfera spre exterior pastrand pielea uscata. 2.Stratul intermediar - in functie de ascensiune, traseu, vreme sau buget, poate fi polar, o jacheta de puf sau o jacheta sintetica. Daca esti la altitudini mari, iti recomandam ca bugetul sa nu fie cel care hotaraste. Iata avantajele si dezavantajele: Polarul : este calduros, se usuca mai greu, dar iti tine de cald pana se uda. Este perfect ca strat intermediar, nu ar trebui sa lipseasca niciodata din rucsac si are avantajul de a fi destul de ieftin. O jacheta de puf este foarte calduroasa si usoara. Se usuca mai greu - e bine sa nu o uzi si este destul de scumpa. Atunci cand se comprima, devine mai putin calduroasa. Chiar daca este mai scumpa decat un polar - iti recomand sa ai o jacheta de puf in rucsac in sezonul rece. Cu o jacheta sintetica, toti am inceput. Este mai grea, se usuca in schimb repede, tine de cald si cand e uda, dar e mai putin calduroasa. In schimb este destul de ieftina. 3.Stratul exterior are rolul de a te proteja de ploaie, vant, ninsoare. Cu cat stratul exterior este mai bun, sau mai rezistent cu atat va functiona ca un scut tn apararea ta. Stratul exterior te protejeaza ca vantul sa nu patrunda in interior, el nu are neaparat rolul de a pastra caldura corpului. In general ai la indemana 2 optiuni: Jacheta softshell - confortabila, tine de cald, rezistenta la apa dar nu impermeabila si fara ploi in cantitati abundente; Jacheta hardshell - rezistenta la vant, impermeabila, mai putin confortabila, dar recomandata pentru drumetiile lungi si conditii nefavorabile.Ce faci daca tu ai doar o geaca de schi? Poate tine loc de ultimele 2 straturi? Nu prea, te vei infierbanta in ea si nu va lasa corpul sa respire. Nu uita, schiul este un sport static. Mersul pe munte este un sport dinamic - in care faci miscare si te incalzesti. Regula straturilor sau a foitelor de ceapa este ca atunci cand te incalzesti dai repede ceva jos, atunci cand iti este frig pui repede ceva pe tine. In schimb iti va fi foarte usor sa reglezi punctele termice. Dar despre puncte termice si alte detalii vorbim in articolul urmator.Diana Larisa
04 January 2023
Jurnal de Maroc
Marhabat, MarocEste 5 Octombrie si ma simt ca intr-un ou Kinder. Ziua cea mare a sosit, bagajul este pregatit si dublu verificat. Dupa prima jumatate de drum, escala in Milano imi da sansa sa-mi incarc bateriile cu o inghetata deosebita cum doar italienii stiu sa o faca. Emotia descoperirii continentului negru, imi face inima sa pulseze mult mai rapid. iar adrenalina ma tine treaz.Este ora 17:00 iar ploaia marunta creste intensitatea momentului celui de-al doilea zbor. Prin norii perfect albi si pufosi ne croim drum spre una din cele mai frumoase aventuri.Orele 19:00 . Suntem pe pamant marocan si incercam sa ne facem loc printre oamenii care se imbulzesc sa-si completeze fisa de intrare in tara. Toti vor sa respire aerul placut de plin de mireasma pamantului rosu. Ajungem in sfarsit la Riadul nostru care ne primeste cu zambetul pe buze si plin de culoare. Camerele mici si modeste, renovate cochet astfel incat sa multumeasca turisti occidentali, ascund povesti milenare la care au fost martore. 7 octombrie O zi minunata de toamna. Soarele straluceste pe cer si creeaza un spectacol de lumini pe care nu-l poti atinge.Este ziua in care culorile,arhitectura si mireasma specifica ne insotesc la tot pasul.Mozaicurile specifice de diferite culori sunt aranjate perfect intr-un cadru rosu.Palatul Bahia ne deschide ochii asupra maretiei unui imperiu si zidurile ce au ramas, sunt marturii ale arhitecturii marocane.Dupa un pranz binemeritat in Bazarul din Medina, in care ne-am delectat papilele gustative cu arome ce imbina dulcele alaturi de sarat, acru si picant, am luat o caleasca si ne-am oprit la gradinile Majorelle.Aceasta oaza de liniste si verdeata ne hipnotizeaza si parca nu ne mai putem dezlipi de ea.8 octombrieMatinali si cu chef de vorba, ne luam dejunul si asteptam microbuzul cu care ne vom continua aventura marocana si ne indreptam spre munti.Serpuim drumul incadrat de vegetatie pe de-o parte si stanca rosie pe de alta.Urcarea noastra incepe chiar din satul Imlil, si cerul innorat, parca ne pregateste pentru ceea ce avea sa fie o ploaie torentiala ca in povesti. Ajunsi la refugiul Toubkal, mai murati decat castravetii de iarna, ne schimbam, reusim sa mancam si dupa ce pregatim echipamentul, ne bagam la somn.9 octombrie Ziua incepe foarte devreme, luam micul dejun la 5 si la 6 suntem gata de plecare. Emotia unui varf de peste 4000 m ne incarca cu adrenalina si ne motiveaza. Soarele rasare dupa ora 07:30, dar noi suntem pregatiti cu frontale si zambete pana la ureche.Ne punem toata increderea in ghizii nostri berberi, aruncam o ultima privire catre celelalte grupuri de oameni, care sunt inaintea noastra serpuind cararea, creand un dans de lumini, si plecam la drum. Drumul stancos, in trepte mari, ne solicita atentia, iar noaptea ne trezeste toate simturile de orientare si echilibru.Dupa o ora de mers, zapada si gheata isi fac simtita prezenta si ritmul nostru mai scade. Primele raze de soare, ne cresc moralul si descoperim peisajul ce era ascuns in umbra noptii.Inaintam incet dar sigur, iar peisajul stancos este schimbat cu cel de zapada.Aerul rece , vantul puternic si altitudinea ne ingreuneaza inaintarea, incepem sa facem pauze mai dese, dar fiecare pas ne duce mai aproape. Intalnim oameni care se intorc, si intelegem ca sus vremea este diferita. Nu mai inaintam foarte mult si primele rafale de vant ne dau de inteles ca vointa noastra va fi pusa la incercare.Iesim in sfarsit in prima sa, si vantul puternic de peste 80 km/ora spulbera zapada granulata precum bilele de rulment care ne biciuiesc la fiecare rafala.Dupa ce rezistam vantului si proiectilelor de gheata spulberate, ajungem sa vedem varful.Mai avem doar o curba de nivel de parcurs si 30 m diferenta de nivel dar riscul este prea mare. iar siguranta grupului este prioritara. Decizia este clara: ne intoarcem. Reintorsi la refugiu, multumim muntelui si ne minunam de reusita noastra. Dupa un pranz copios pregatit de bucatarul berber ne continuam coborarea si in 4,5 ore ajungem la cazare.10 octombrie Ne trezim, mancam si plecam intr-un mic trekking care merge in bucla prin satele de la baza muntelui. Viata aici curge intr-un ritm lin, simplu, fara agitatia urbana si galagioasa a marelor orase. Cazarea de la riad este o combinatie intre nevoia de confort si utilitati, cu mobila traditionala si elemente decorative specific marocane. 11 octombrie Ne imbarcam in microbuz dis-de-dimineata, spre ultima aventura, cea a desertului. Pentru ca distanta este prea mare pentru a fi parcursa intr-o singura zi, vizitam un vechi sat, ce adaposteste o cetate si o istorie ce au inspirat nenumarati cinefili sa vina sa filmeze aici.12 octombrie Ne continuam drumul catre desertul Merzouga si peisajul devine plat, lipsit de vegetatie. Soseaua noastra a devenit acum o linie dreapta care se pierde in pustiu si pare fara de sfarsit unde doar cateva asezari cu obiecte de ceramica, viu colorate, ne conecteaza la realitate si cultura marocana. Incep sa apara primele dune de nisip, si anticipam deja sfarsitul drumului cu masina. Ne oprim intr-o asezare, cu multiple reclame la ceea ce poti face acolo, si cu zeci de camile asezate pe jos asteptand sa-si preia turistii. Ne luam strictul necesar in rucsac, punem esarfele in stil traditional marocan si indrumati de catre un ghid berber, ajungem fiecare la camila lui. Aceste animale de peste 2 metri, cu blana sarmoasa si picioare prea lungi pentru corpul lor, rumega linistite in timp ce le incalecam. Cu o simpla comanda, incep sa se ridice una cate una,facandu-ne sa simtim forta si totodata eleganta pe care o au.Ne intreptam catre desert intr-un ritm lent, disciplinat si incepem deja sa ne obisnuim cu balansul pe care il avem in saua improvizata. Deja calcam pe primele fire de nisip precum faina si rosu ca sofranul. Dunele cresc din ce in ce mai mari iar adapostul de unde am plecat, a disparut precum un miraj in departare.Facem o mica pauza sa putem privi soarele cum coboara in departare si cum ultimele raze ale sale intensifica culoarea nisipului pana in punctul in care pare sa ia foc.Ajungem in tabara unde vom innopta si intampinati de gazdele noastre cu ceai, ne asezam in jurul focului pe perne mari si confortabile, asteptand sa ni se repartizeze cortul in care vom dormi.Servim masa si ne asezam din nou in jurul focului unde berberii ne incanta cu cantece traditionale acompaniate de tobe care rasuna in linistea profunda a desertului. Nu stam mult, caci, insotiti de un ghid berber, iesim din tabara de corturi si ne pierdem in intunericul adanc al desertului. Lasam tabara in spatele nostru pana in punctul in care sunetele tobelor s-au oprit si lumina a fost inghitita de dunele de nisip. Ne intindem pe nisip, si admiram, citandu-l pe ghidul berber, " Sky TV-ul" oferit de noapte. Dupa cateva minute bune in care privim amutiti aceste imagini bine conturate ale cerului, revenim in tabara unde ne retragem sa ne odihnim. Plecarea din tabara se face dimineata devreme, in jurul orei 6 si suntem in continuare uimiti cat de bine se descurca berberii printre dunele desertului.Facem o ultima oprire in asteptarea rasaritului si ne bucuram de intensitatea luminii care creste putin cate putin dand nastere primelor raze de soare.Aventura aproape s-a terminat si ne pregatim pentru un drum lung, inapoi spre Marrakech. Cazati in partea noua a orasului, simtim vibratia specific marocana, dar cu iz cosmopolit. Aceasta experienta a legat noi prietenii si ne va ramane in minte si in suflet ceea ce a oferit acest popor frumos . Membru Oxigen
04 January 2023
Amintiri de la Lacul Vulturilor IX
"Incepusem sa ma plictisesc fara voi... A-nceput sa-mi placa verdele asta de la Oxigen! Bine... mie-mi place verdele oricum, doar vedeti si voi cat verde ma inconjoara... Dar la voi nu e numai verdele... Mai e ceva... Mai sunt toti oamenii astia faini care vin cu voi, plini de zambete, plini de viata si de o bucurie care, pe bune, ma molipseste de fiecare data" (fragment din "Confesiunile Lacului Vulturilor", editia a IX-a revizuita si adaugita, Octombrie 2018).O zi superba de toamna, calda si insorita. Asta a fost rasplata muntelui pentru noi, o mana de oameni ce n-am vrut sa ascultam de prognozele care promiteau, invariabil, ca o sa ne ploua si or sa ne zgaltaie frigurile, in sambata care tocmai a trecut. Ce prognoze, fratioare, pai ce, nu stia muntele ce ne trebuie noua? Si ne-a dat. Ne-a dat bine... Usor de intuit, a fost mare veselie si de data asta, in frumoasa excursie pe care am facut-o la Lacul Vulturilor. A fost o amintire din copilarie cat se poate de autentica, cu miros de frunze proaspat asternute prin padurile Muntilor Siriului, cu un soare de toamna care nu ne-a scapat macar o secunda din ochi si cu gogosi aburinde, facute in casa. Iar asta dupa ce ne-am plimbat, pret de kilometri buni, intr-o caruta trasa de un tractor vechi - dar vechi rau, de pe cand nici macar bunica nu planuia sa se nasca... Vreo sapte ore de rasete si de voie buna, sapte ore care ne-au adus energie cat sa ne-ajunga toata saptamana urmatoare. Amintiri despre un traseu frumos, prin Poarta Vanturilor, catre locul in care, se spune, vulturii isi invata puii sa zboare. Amintiri frumoase si o dilema serioasa: o fi mult de la IX pana la X? Stati pe aproape, ca nu se stie niciodata.
04 January 2023
Iordania si taramul celor 20 de coline II
In prima parte am prezentat informatii generale despre Iordania. Insa ce o face atat de speciala? Sa vedem ce putem vizita in Iordania.Capitala Iordaniei, Amman a fost construita initial pe 7 coline, asemenea Romei Antice,insa astazi se intinde pe mai bine de 20 de coline, fiind un oras modern care nu a uitat cum sa pastreze istoria locului. Iordania este o tara vizitata atat de turisti musulmani cat si crestini aflati in pelerinaj in locurile Sfinte, cum este si raul Iordan unde se spune ca a fost botezat si Ioan Botezatorul. Un alt element care impresioneaza multi turisti este reprezentat de prezenta unui sunet atipic dis-de-dimineata si anume vocile zecilor de musulmani rugandu-se intr-un singur glas .Daca esti o fire creativa insemna ca o sa apreciezi faptul ca in parfumeriile din Amman iti poti crea propriul parfum, iar daca vrei sa iti exersezi abilitatile tale de negociere, atunci poti sa incerci acest lucru cu negustorii locali.In randul obiectivelor turistice se numara si Petra, considerata una dintre cele 7 minuni ale lumii. Cetatea este sculptata intr-un canion, comparandu-se cu o cetate de necucerit. Din cauza pozitiei strategice, mai exact intre rutele comerciale ale Orientului aceasta a atras atentia romanilor care au reusit sa cucereasca cetatea in anul 106. Tezaurul din Petra este atat de celebru incat apare in nenumarate vederi si timbre din intreaga lume. Din pacate, cetatea a fost parasita in secolul al VII-lea, dupa o serie de cutremure devastatoare si a ramas necunoscuta pana in 1812, cand elvetianul Johann Ludwig Burckhardt a redescoperit-o. Aceasta se afla in Patrimoniul Mondial UNESCO inca din anul 1985.Din randul obiectivelor turistice se numara si Desertul Wadi Rum, cunoscut si sub numele de Valea Lunii. Un element reprezentativ al acestui loc este nisipul de culoare rosiatica, iar stancile rotunjite de asprimea vremii intregesc acest peisaj.Un alt loc foarte cautat de turisti este si Marea Moarta, considerata cel mai adanc loc de pe pamant. Numele acesteia este dat tocmai din cauza salinitatii apei de 34%, care face imposibila prezenta organismelor vii. Aici exista 16 minerale rare, care se gasesc exclusiv in aceasta zona. Namolul si apele minerale de la Marea Moarta sunt recunoscute pentru proprietatile terapeutice, iar centrele de wellness si spa se numara printre cele mai vizitate locuri de acest gen. Baia in Marea Rosie este interzisa dupa apusul soarelui, fiind loc de granita.Un alt loc in care istoria dar si religia, au loc de cinste, este reprezentat de Muntele Nebo, care potrivit traditiei iudaice, este chiar muntele de pe care Moise a privit spre Pamantul Fagaduintei si unde se considera ca este si inmormantat.Asadar, fie ca esti pasionat de istorie, religie, esti in cautare de aventuri sau relaxare in locuri noi, Iordania ti le ofera pe toate. Esti gata sa traiesti experienta Iordaniei?
04 January 2023
Iordania si taramul celor 20 de coline I
Atunci cand te crezi alchimist te hotarasti sa pornesti in cautarea unui loc unic in care religia si istoria se impletesc armonios: Iordania.Singura modalitate de a ajunge in Iordania este cu avionul, iar un zbor direct Bucuresti - Amman dureaza aproximativ 3 ore. Iordania este denumita oficial Regatul Hasemit al Iordaniei, iar numele acesteia provine de la raul Iordan.''Hasem'' reprezinta porecla bunicului regelui Abdulah al II-lea, actualul rege al Iordaniei.Spre deosebire de vecinii sai, Iordania este o tara mai saraca, care nu dispune de resurse de petrol, de aceea aici nu sunt conflicte armate. Moneda locala este dinarul fiind o moneda mai puternica decat euro.Intrarea in aceasta tara se face cu ajutorul pasaportului, viza fiind acordata si in aeroport, iar costul acesteia se ridica la aproximativ 40 de dinari. Spre deosebire de tarile cu care se invecineaza, Iordania pune accent pe un grad ridicat de siguranta, de aceea aici exista Politia Turistica, care patruleaza zonele vizitate des de turisti dar si siturile arheologice.Este bine de stiut ca Iordania are in mare parte un climat desertic, cu o vara fierbinte si uscata, o iarna rece si umeda dar si doua sezoane scurte de tranzitie. Este o tara a extremelor din punct de vedere al conditiilor meteorologice, deoarece in timpul unei zile de vara temperaturile pot atinge 40 de grade Celsius in timp ce noptile pot fi reci si uscate.Limba oficiala este araba, dar o buna parte a locuitorilor vorbesc engleza si franceza.Aici mancarea traditionala poarta numele de ,,mansaf", iar printre ingredientele principale se numara mielul fiert, iaurtul si orezul. Iordanienii sunt cunoscuti pentru ospitalitatea lor, de aceea uneori poti fi invitat la masa chiar daca nu cunosti gazdele. Pe mesele acestora se intalnesc aperitive precum mezze, placinte, iaurturi, dulciuri sau fistic. Felurile de mancare specifice acestei tari sunt considerate a fi printre cele mai sofisticate din lume dar si extrem de gustoase, avand la baza cereale, branza, iaurt si fructe.Un alt lucru pe care ar trebui sa il iei in considerare este faptul ca aici resursele de apa sunt limitate, aflandu-se in top zece tari cu cele mai reduse resurse de apa. De aceea o sa fii indrumat sa iti rationalizezi rezervele pe care le ai la dispozitie.Daca ti-a facut griji ca o sa fie nevoie sa alergi dupa obiectivele turistice, afla ca Iordania si-a grupat cele mai multe obiective turistice in apropiere de Marea Moarta. De exemplu, in nord se considera ca se afla locul de botez al lui Iisus. In zona de est stau aliniate biserica din Madaba cu un mozaic care dateaza din secolul al saselea care ilustreaza Tara Sfanta dar si canionul Wadi Rum. Daca ti-ai dorit vreodata sa vezi The Grand Canyon din SUA, Wadi Rum este varianta iordaniana a acestuia. In apropiere se pot gasi de asemenea si Muntele Nebo, unde se crede ca a fost inmormantat Moise dar si cascadele cu apa termala Ma'in. In concluzie, Iordania este o tara mica care are insa foarte multe lucruri de oferit. De la peisajele care iti taie rasuflarea pana la localnicii si ghizii care isi dau silinta pentru a oferi cat mai multe experiente de neuitat turistilor. Iordania este o destinatie care nu trebuie ratata de cei dornici de aventura.
04 January 2023
Cum te schimba mersul pe munte
In zilele noastre, muntele a devenit mai accesibil ca oricand. Internetul este plin de informatii, iar agentiile de turism au nenumarate oferte. Cu toate astea, ca sa mergi pe munte, mai intai trebuie sa-ti doresti laugh , si apoi, trebuie sa fii constient ca pe munte nu se merge oricum. Pun pariu ca deja va ganditi ca va dau sfaturi despre echipament, dar nu acesta e subiectul articolului, asa ca, sa trecem la explicatii. De ce prima conditie este sa-ti doresti? Pentru ca trebuie sa fii dispus sa iesi din zona de confort, sa te trezesti dimineata devreme , sa depui efort suplimentar pe traseu , sa te descurci cu ce ai prin rucsacul pe care il cari toata ziua in spate. Si pe langa toate astea, sa mai admiri si frumusetea peisajelor, ca doar pentru asta ai venit, nu?De ce pe munte nu se merge oricum? Pentru ca trebuie sa mergi gol de tine, fara asteptari, si sa lasi muntele sa te educe. Da, muntele este un profesor foarte bun. Iti arata ca mai poti, cand tu ai fi renuntat de mult, ca dupa un urcus greu sau o poteca ingusta esti rasplatit cu peisaje incredibile care merita tot efortul, ca poti fi fericit cu atat de putin, ca lucrurile simple iti pot da o satisfactie atat de mare , ca noi si problemele noastre suntem atat de mici pe langa creatiile naturii. Si lista poate continua. As putea vorbi despre munte multe pagini, insa nu asta e important. Important este ca dupa ce citesti aceste randuri sa iesi si tu sa experimentezi muntele, daca n-ai iesit deja , sau sa incerci sa il privesti din alta perspectiva.Poate te intrebi cat de multe stiu eu despre munte, sau ce experienta am. Raspunsul e ca sunt "bebelus" intr-ale muntelui, si cred ca niciodata nu ne oprim din invatat si acumulat experiente. Povestea mea cu muntele incepe in urma cu doi ani, pe Valea lui Stan, alaturi de doi prieteni si cu o imensa doza de entuziasm. Bine ca am ratat indicatorul despre ursi, ca altfel cred ca mi-ar fi disparut imediat entuziasmul surprise. Nu prea stiam la ce sa ma astept si cum e traseul, dar am zis ca ma descurc. Si m-am descurcat. La prima scara m-a luat ameteala laugh. Insa nu sunt genul care renunta asa usor. Rezultatul: la sfarsitul traseului stiam deja ca sunt indragostita iremediabil de munte si ca muntele va fi parte importanta din viata mea. In prezent, numar pe degete ( de la o mana ) weekendurile in care stau acasa , iar compartimentul cu echipament creste pe zi ce trece . Prietenii si familia nu se mai asteapta la posete, pantofi si bijuterii cand le spun ca mi-am cumparat "accesorii" (frontala, bete de trekking, crampoane), iar prima intrebare cand ma suna este "Pe ce munte mai esti?"2 ani nu sunt prea mult, insa diferenta se vede, si cel mai important, se simte. Muntele m-a schimbat si m-a disciplinat. Pe munte ma simt vie, acolo sunt prezenta 100%. Asta e perspectiva mea. Fiecare vede lucrurile in felul lui propriu. Tu ce simti cand mergi pe munte?
04 January 2023
Cum sa-ti aranjezi articolele in rucsac
Vrei sa nu te mai doara umerii dupa o tura cu rucsacul in spate? Sau sa nu mai cauti 5 minute dupa pachetul de servetele? Sa nu te mai gandesti ca vrei sa-l arunci pentru ca este prea greu si incomod?Atunci hai sa vedem cum se face corect asezarea lucrurilor in rucsac pentru o excursie de minim 2 zile pe munte. Sa incep cu inceputul, adica cu primul lucru pe care il bagam in rucsac, mai exact, sacul de dormit. El trebuie pozitionat in partea de jos a rucsacului. Acesta este un element usor, nu atarna greu in rucsac, vom avea nevoie de el doar sus la cabana sau la cortUrcam usor, usor in greutate, de aceea adaugam acum hainele si pantofii de schimb, pe care le pozitionam in fata lucrurilor mai grele, cum ar fi: apa si macarea. Obiectele mai grele vor fi puse foarte aproape de spate pentru a mentine un centru de greutate confortabil pentru fiecare dintre noi. Le asezam la mijloc pentru ca nu avem nevoie de ele decat cand ajungem la destinatia finala. Dupa asezarea acestor multe obiecte, trecem din nou la cele usoare, mai exact, la tricouri, polare si la sosetele de schimb, pe care le vom folosi pe parcursul drumetiei daca vom avea nevoie, ori cand ajungem la destinatia propusa. Toate le impachetam frumos in pungi pentru ca nu se stie niciodata cand ploaia ne va face o vizita neprogramata.In capacul rucsacului asezam obiectele la care vrem sa avem accesul foarte usor: frontala, fluier, batoane cu cereale, busola, bluza de vant, fes, manusi. Unde punem apa?In functie de cantitatea de apa pe care o luam cu noi, trebuie sa tinem cont de urmatoarele:Daca e iarna nu punem apa in exteriorul rucsacului, ci in interior invelita intr-un tricou/polar. E limpede de ce, nu? Nu vrem cuburi de gheata la pachet.In loc sa avem 2 litri de apa intr-o singura sticla, mai degraba ii impartim in doua sticle cu cantitati egale.Nu punem bidonul cu apa doar intr-o parte a rucsacului lasand neechilibrata cealalta parte. Umerii nostrii nu ne vor multumi la cabana, poate doar vre-un coleg la care vom apela pentru masaj.In cele din urma iti spunem doar atat: cantareste fiecare obiect cu privirea. Daca nu stii sigur cand si cum vei avea nevoie de el, sigur nu o sa-l folosesti. Inainte sa iti faci bagajul pentru excursie pune tot ce crezi ca ai nevoie pe o canapea, si apoi incepe sa le asezi in rucsac. Astfel vei avea grija ca straturile sa fie in ordinea care trebuie. Sfatul este cu atat mai necesar cand ne pregatim de o expeditie mai lunga, cand caram rucsacul mai mult timp in spate. Ce contine rucsacul pentru excursiile de o zi?Din nou, depinde de anotimp:Iarna: fes, manusi, un polar/o geaca (cu care nu mergem dar pe care o putem pune oricand pe noi daca ne e frig), un bidon cu apa invelit neaparat intr-un articol de imbracaminte/un termos, mancare, fluier, crema de soare, ochelari de soare, frontala, trusa personala de prim ajutor. In functie de traseu: sosete de schimb si un tricou. Acestea pot fi lasate si la autocar.Vara: pelerina/geaca de ploaie, apa, fluier, mancare, tricou de schimb, geaca de vant, crema de soare, ochelari de soare, frontala, trusa personala de prim ajutor. Succes si ne vedem pe poteci!!
04 January 2023
Sfaturi care te vor ajuta intr-un traseu de noapte
Intunericul te poate surprinde intentionat pe un traseu , deoarece asta ti-ai propus, sau pentru ca nu ti-ai calculat bine timpul.Orice motiv am avea trebuie sa fim extrem de atenti pentru ca vom avea parte de lumina slaba si de obstacole la tot pasul. Pe de alta parte simturile ne vor deveni mai ascutite, in prima instanta e posibil sa fim speriati de fiecare creanga rupta.Daca o sa tii cont de sfaturile pe care ti le vom da, o sa fii un "mic expert" noaptea pe munte.Sfatul 1 : Ne obisnuim vederea cu intunericul.Te opresti pe loc pentru cateva minute, evitand sursa directa de lumina Sfatul 2 : Niciodata pe munte fara frontala si baterii de rezerva!Ce este o frontala? - ca tot am mentionat-o atat de mult - o sa iti spunem si importanta pe care o are ea in traseul nostru pe timp de noapte.Frontala este o lanterna care se fixeaza cu usurinta cu o curea de elastic pe cap. Ne ofera libertatea de miscare a ambelor maini, este un fel de handsfree ce da lumina.Sfatul 3: Traseele de noapte nu sunt trasee de explorare.Trebuie sa alegem un traseu pe care il cunoastem sau pe care l-am mai facut in trecut pe timp de zi.Sfatul 4 : Mergi numai in grup.Nu este recomandat sa te aventurezi de unul singur pe munte nici ziua, si cu atat mai putin nopatea?! In grup esti mai in siguranta , mai faceti o gluma, ai cu cine discuta, iar daca ceva neprevazut se intampla are cine sa iti ofere primul ajutor.Sfatul 5 : Don't hurry ! Take your time!Este deja intuneric, nu se poate face mai noapte de atat. J In concluzie, mergi incet. Chiar daca ritmul tau pe timp de zi este mai alert, pe timp de noapte fa mai multe pauze , analizeaza ceea ce este in jurul tau si cel mai important: contecteaza-te cu natura ! Nu vei regreta!Sfatul 6 : Mai mult tactil, mai putin vizual.Trebuie sa acordam multa atentie pregatirii rucsacului pentru o drumetie pe timp noapte. Foarte important este sa retinem unde ne asezam obiectele. Nu vrem sa balaurim pe la mijlocului rucsacului dupa pelerine de ploaie.
04 January 2023
Musala prin ochii unui turist
Stangul, dreptul...apasat, ca altfel aluneci. Stangul, dreptul...pana pe varf. Nu cred ca voi ajunge pe varf, am auzit prea multe povesti, de la oameni mult mai rezistenti ca mine. Macar incerc. Merita incercat, dar cand iti amintesti ca "aproape" ai ajuns pe varf ceva in tine te dezamageste.Pe drum Diana ma prinde de vreo 2 ori, ma dojeneste in stilul ei ironic caracteristic: "Mergi frumos, da?". Ii raspund, cu rasuflarea taiata, caci deja ma vedeam pe burta pana la baza partiei: "Ca o balerina, nu ma vezi?".Prima panta scoate untul din toti. Andrei e primul si radem pe seama lui, l-am declarat zeu. Uitandu-te la el pare atat de usor, totul atat de natural, pe omul asta ai putea crede ca l-a nascut chiar muntele. Nici nu stii daca muntele face parte din el, sau tocmai el da valoare crestelor. Am ajuns la cabluri, ceata dispare, iese soarele, fix speranta de care aveam nevoie. Poate ca pana la urma o sa ajung pe varf.Imi pun carabiniera pe primul lant si inaintez. Sunt departe, in gandurile mele, cand ma pocneste un vant, ma dezechilibreaza bine si imi aminteste ca pana pe varf nu am voie sa ma deconcentrez. Aici nu e loc de meditatie.Desfac carabiniera, fac doi pasi si ma asigur iar. Asa ne ancoram si in viata de cate ceva, sau cineva, de fapt, legatura te ajuta la nivel mental, si totusi, daca alunec, imi salveaza viata. De aceea, cel mai bine te regasesti intre sincopele in care decizi sa rupi cordonul ce te leaga de zona de confort.Interesant este ce se intampla in mintea ta in acele cateva secunde cat esti vulnerabil si complet expus. Atunci esti doar tu. Nu mai exista nimic in jur decat supravietuirea ta. Vorbesc si de munte, dar si de viata.Frig, frig...si bate tare vantul. Tot ce imi doresc este sa nu ma opresc, sa continui sa ma misc. Miscarea inseamna caldura. Se termina lanturile, asigurarea a luat sfarsit...doar 3 pasi ca sa ajung in zona sigura, dar vantul bate atat de tare ca simt cum ma ridica. Andrei este in fata mea si imi face semn sa inaintez. De unde este el, bate doar soarele. Ultima data cand eram panicata pe creasta, gata sa cedez nervos, tot el mi-a deschis calea. Daca spune sa indraznesc inseamna ca pot, altfel nu m-ar pune sa fac asta. 1, 2, 3...Ce bine e aici. Nu ai crede ca 3 pasi mai jos esti expus total temerilor si vantului. Aici e soare, liniste, calm...in spatele stancii parca timpul s-a oprit o clipa.Inca 100m pana pe varf.Nu m-am bucurat de niciun varf ca de "Acoperisul Balcanilor". Am strabatut cei 100m pas cu pas, fiecare pas cu gandul lui. Fiecare gura de aer, profunda. 2925m de oxigen pur. Minutele inainte de varf sunt nepretuite si intepeneste pe fata ta un zambet tampit. Cine ar fi crezut? Eu, pe Musala, intr-un traseu de iarna. Sunt cu mintea inca acolo, emotia a fost prea puternica. Inca ma trezesc visand cu ochii deschisi, aproape ca simt vantul intrandu-mi in oase.Traiesc in doua lumi si nu ma pot dezlipi de niciuna. Duminica las bocancii sa se odihneasca, geaca sa se aeriseasca pentru ca lunea sa incalt pantofii cui, pantalonii la dunga si ma ingrop in hartii, dar cu zambetul tamp de pe varf ramas intepenit pe fata mea...pana la urmatoarea destinatie.Cu drag, Eliana Birsan
04 January 2023
Bali – sfaturi de calatorie in Insula Zeilor
Chiar daca vi se pare cliseic, visele chiar se implinesc, asa ca inainte de a ne face planuri pentru a calatori in Bali, haideti sa vedem la ce sa ne asteptam.Bali se afla la 8 grade sud de Ecuator. Asadar in insula avem doua sezoane: ploios octombrie - martie, secetos pentru perioada: aprilie - septembrie. Daca nu vrem sa calatorim brat la brat cu musonul, si sa fim racoriti de ploaia de pranz, va trebui sa ne programam vacanta in lunile secetoase. Cu toate acestea nu recomanda sezonul: iunie, iulie, august. E prea aglomerat, iar Bali trebuie simtita, pentru ca asa cum spuneam la inceput in Bali sa nu fii turist.Viza pentru Indonezia-BaliSimplu si usor, viza de 30 zile se obtine direct la aeroport pentru 25 dolari. Lista completa a punctelor de intrare unde nu este nevoie de viza o puteti gasi pe site-ul MAE. Daca vrem sa prelungim perioada, facem o zi de transfer in Singapore sau Kuala Lumpur, si ne reintoarcem. Nu am fi singurii care fac miscarea asta. Aceasta practica este cunoscuta in cercurile de expati ca Visa RunCum ajungi in Bali?Cu avionul cam din orica punct al globului. Din Bucuresti personal legaturile facute de Qatar sunt cele mai accesibile atat ca lungime a zborului cat si a escalei. Daca vrem sa combinam vacanta cu inca o perioada petrecuta in Asia, multe companii lowcost zboara direct in Bali la tarife ieftine.Daca sunteti deja in Java - si ati facut gaura in buget, alegeti ferryboatul in stramtoarea Bali. E varianta cea mai accesibila. Portul de imbarcare din Java se numeste Ketapang, si este deservit de gara si de statie de autobuz care te poate aduce aici din oricare colt al insulei.Cum ne deplasam in Bali?Bali are 140 km in lungime, iar in latime de 80 km. Daca ne punem mintea, o putem face in trekking. Desi se bucura de peste 3 milioane de turisti annual, Bali nu are o retea de transport public bine pusa la punct. Adevarul este ca nu exista deloc. Taxi, scuter, masini cu sofer. Permisul de conducere romanesc nu este valabil in Bali, asa ca cel mai efficient mod de a te plimba dintr-o parte in alta poate fi scuterul sau masina cu sofer. Chiar daca este o insula mica pe care ai putea-o face la pas, infrastructura lasa mult de dorit. Ca sa aveti o idee despre costurile taxiurilor, o cursa din aeroportul Denpasar pana in oras este cam 5 dolari, pana in Kuta cam 10, iar pana in Ubud cam 40. Costul unui scuter este cam 5 dolari pe zi.Fiind o tara lejera si mult relaxata mintal, totul intarzie si nimic nu are ora fixa, asa ca fara asteptari, ca doar am venit la relaxare.Cazarea in BaliEsti tanar si vanezi valuri pentru surfing si kiteing? Atunci du-te la Uluwatu - cazari simple, tineri nebuni si fara pretentii.Esti fitos, vrei sporturi nautice, mofturi si alte bunataturi? Locul tau este in Kuta sau Seminyak - acolo vei gasi tot ce banul poate cumpara.Daca esti indragostit de natura, si vrei sa vezi inima balineza - Ubud este alegerea pentru tine, un oras superb, unde poti sa respiri cultura si arta.Daca iti plac experientele care dau dependenta atunci esti de-al nostru. Vom petrece 5 nopti in inima balineza in jungla - pentru ca aici gasim acel "ceva" pentru care am ales Bali: arta, spiritualitate, vegetatie luxurianta, orezarii, cascade, rauri, oameni autentici , temple si magie. Si pentru ca suntem in Bali fugim ultimele 5 zile la ocean. V-am spus ca am gasit si aici un munte: Mount Batur. De pe creasta lui intindere de albastru cat vezi cu ochii. Parca ne sade bine sa facem un yoga retreat pe Mount Batur - asa in spirit Oxigen. Asadar facem combinatia perfecta pentru a experiementa tot ce are Bali mai frumos.BaniiMoneda nationala a Indoneziei este rupia indoneziana. 1 euro este 16200 rupii. Dar la fel de bine poti uzita cardurile. Sunt multe bancomate, banci, comisioane, ca peste tot - ca doar industria este turismul.Nu uita, totusi, Bali este o destinatie relativ ieftina. Poti lasa pe o masa la restaurant de la 20 la 50 lei .VaccinuriPentru cetatenii romani care calatoresc spre si din Indonezia si nu au fost vaccinati antipolio in ultimele 12 luni, vaccinarea se va face cu 4 saptamani inaintea calatoriei sau, in cazuri de urgenta, chiar inaintea acesteia. Vaccinarea va fi notificata pe certificatul international de vaccinari si va insoti documentele de calatorie.Asigurarea medicala este obligatorie in Indonezia. Recomandam tuturor cetatenilor romani care calatoresc in Indonezia sa incheie polite de asigurare medicala si de calatorie, pentru intreaga durata a deplasarii. Asta spune site-ul MAE, asta spunem si noi. Si am mai adauga ceva: nu uita acasa spray-ul de tantari!Circulatia autoSistemul de conducere auto este cel britanic (volan pe partea dreapta). Nu este permisa conducerea autovehiculelor cu permise de conducere nationale, fiind necesar un permis de conducere international eliberat in Indonezia. Daca detineti un permis de conducere international eliberat in alta tara, acesta trebuie avizat de autoritatile indoneziene.Sincer vorbind nici nu va recomandam sa conduceti in Bali. Istanbul este o gluma. Fara reguli, de oriunde, fara semnalizare, inarmati doar cu claxoane, in traficul din Bali te vei intalni cu o armata de scuteristi. Si pe un scuter rar vezi un singur om. De obicei 3-4, mai exact toata familia, cu copil cu catel, cu purcel.CulturaPentru asta am venit nu? O sa vezi din primele minute de pe aeroport cat de importanta este pentru balinezi religia, traditia si in special ritualitatea. In Bali invatam sa facem ofrande, sa ne rugam, sa meditam, sa mancam sanatos, sa ne eliberam. Nu promitem marea cu sarea, dar incercam ca din experienta din Bali sa ne intoarcem mai linistiti, mai intelepti, mai bogati spiritual.
04 January 2023
Weekend de poveste in Ciucas
Plecarea la ora 7:00, din fata Hotelului Horoscop, unde va va astepta Autocarul Bucuriei" - asa suna anuntul care aducea prima surpriza din sambata de 30 martie, adica acum cateva zile, in toiul pregatirilor pe care le faceam pentru mult asteptata excursie din Ciucas. M-am uitat la anuntul ala de la cap la coada, apoi de la coada la cap... dar acelasi lucru l-am inteles. Ca plecam la 7:00. Zic sa sun, sa intreb, sa vad ce-am facut atat de teribil/grozav/tare/cool/fantastic/nemaipomenit incat sa primim asa cadou (pentru ca fix cadou era, daca tinem cont de faptul ca plecarile obisnuite au loc la orele 6:00, iar pentru a le prinde, unii dintre noi se trezesc la 4:30). Speram - va dau cuvantul meu - in adancul sufletului, sa existe o explicatie pentru acest 7:00 si sa nu fie o greseala care ar fi spulberat multe, multe, multe sperante de a dormi o ora in plus. Asa ca am sunat, am intrebat si... Dumnezeul ghizilor facuse mare, mare, mare minune! Nu era o greseala. Chiar se pleca la 7. Sambata dimineata, orele 5:30, dupa un somn mai lung decat ne permitem inainte de majoritatea excursiilor noastre, suna telefonul, iar din el rasuna o voce mai treaza decat subsemnatul: "Buna dimineata, frate barobos! ...boss...oss..os...ss..s (asta era ecoul)! Hai, ne vedem la Horoscop intr-o ora, da?" iar asta era Daniel, colegul meu de echipa, farul calauzitor din fata grupului (intrucat eu am fost maturica si nu mi-am parasit nicio secunda pozitia).Poti sa zici NU la o asa initiativa? La o asa determinare? Nu stiu... cert este ca eu n-am putut. Asa ca am luat rucsacul in spinare, am pus chitara peste el si m-am prezentat la Autocarul Bucuriei, care, la ora 7:00 a pornit, in mare efervescenta, catre Cheia, de unde avea sa porneasca traseul nostru in marea evadare de doua zile, in muntii Ciucas.Si am ajuns in Cheia si am coborat din autocar si am vazut ca prognozele pe care le studiaseram toata saptamana erau adevarate. Nicio urma de nor pe cer, nicio adiere de vant, nicun obstacol nu parea sa stea in calea Fratiei celor 17 (inimosi unul si unul) in asaltul curajos asupra Ciucasului. Asa ca ne-am distribuit in formatie de atac si, cu Daniel in frunte, am pornit traseul, fiecare cu asteptarile lui. Asteptari diferite, dar in unanimitate, mari.Primul obiectiv al zilei era Cabana Ciucas, pe care aveam in plan s-o cucerim in aproximativ 3 ore. "Linia frontului" inainta catre cabana cu destula usurinta, desi nu neg ca am vazut, pe drum, mai multe perechi de ochi tanjind dupa masinile de teren care urcau sprintene pe langa noi, catre locul la care visam cu totii. Dar credeti ca s-a oprit vreuna sa ne intrebe daca ne e greu sau sete sau daca mai putem? Nici gand! Si bine au facut, pentru ca, in felul asta, am savurat din plin momentul in care, dupa 3 ore de truda, am ajuns, in sfarsit, in fata cabanei din care mirosea - divin - a mancare buna, buna, buna!Si cand toata lumea saliva, ce credeti ca spune fratele barbos din varful plutonului (Daniel)?!?:"Nu e momentul! Acum mancam un sandwich din rucsac! La masa stam cand ne intoarcem de pe varf! Ca dupa aia nu mai putem urca! Se lasa greu papanasu'!!!"Iar atunci, din 17 magnifici, cati numara grupul nostru, am auzit, din aproximativ 10 piepturi, o intrebare. Dar nu era o intrebare... era ACEA intrebare: "cat facem pana sus si inapoi????"....Raspunsul conteaza mai putin... mai mult conteaza cat am facut la propriu, acolo, pe traseu. Si nici macar asta nu conteaza. Conteaza ca au fost, in total, vreo sase ore in care am urcat si am coborat prin mijlocul unor peisaje desprinse din cele mai frumoase vise, cu un soare care nu ne-a slabit din ochi nicio secunda pe tot drumul. Cu intinderi de zapada care pareau ca nu au margini, cu derdelusuri de care ne-am bucurat din loc in loc, cu foarte multe zambete, cu foarte multe prietenii noi sau mai vechi.Sus, la aproape 2000 de metri, Vf Ciucas ne-a primit ca pe cei mai speciali oaspeti ai sai. Ne-a aratat cele mai spectaculoase privelisti pe care le are, ne-a aratat muntii din jur in toata splendoarea lor (Bucegii, Piatra Mare, Piatra Craiului), cu multa generozitate si cu o bucurie pe care am putut-o simti foarte clar.Seara ne-a adus mult asteptata rasplata: o cina absolut delicioasa, pe masura zilei superbe pe care o avuseseram pana atunci si o cantare la chitara care a facut sa tresalte cabana pana tarziu, spre dimineata. Au fost o zi si o noapte de neuitat, pe care am spune ca le-am platit destul de scump, dormind doar 3-4 ore inainte de urcarea de-a doua zi, cea de pe Vf. Gropsoarele.Dar n-a fost deloc cu parere de rau pentru pretul platit, caci urcarea spre Gropsoarele ne-a umplut si a doua zi sufletul si trupul de energie. Vremea a fost, si de aceasta data, un prieten minunat. A fost o zi fara vant, fara nori, cu aer curat - atat de curat incat, in departare, am putut zari Ceahlaul.20 de minute de relaxare, la soare, pe Vf. Gropsoarele ne-au incarcat bateriile pentru intreaga saptamana ce a urmat. Si, daca la asta mai adaugam si intinderile de branduse si de ghiocei care ne-au iesit in cale la coborare, pe Muntele Rosu, atunci avem imaginea unui weekend pe care, daca ni l-ar povesti cineva, i-am spune ca l-a visat. Dar nu a fost vis, credeti-ne! Am fost acolo secunda de secunda si putem da din nou proba adevarului, acolo, sus, in inaltimi. Semnat,Ionut Petriman
04 January 2023
Te tenzeaza si pe tine sa mergem cu cortul la munte?
Te tenteaza si pe tine sa mergi cu cortul la munte, dar o mie de intrebari apar una dupa alta in minte:Oare vine ursul noaptea?Oare pot sa car cortul in spate?Daca va ploua cat sunt in cort?Oare va fi frig?Unde va fi toaleta? Pot trai fara dus?Impacheteaza tot ce crezi ca-i necesar, iar apoi renunta la jumatate din lucruri.Prima data cu cortul poate fi un adevarat dezastru, dar cum exista un inceput pentru orice experienta, te sfatuim sa nu te dai in spate si sa te pregatesti pentru prima ta experienta la cort. Frumusetea abia de acum incepe: un cer limpede ca lacrima, aer proaspat, ciripit de pasarele. Bun venit in inima naturii aventurierule. Ia notite si pregateste-te de aventura. Mancarea se tine departe de tabara. Sfatul nostru este sa o puneti pe toata la comun, cat mai departe de locul vostru de campare. In niciun caz sa nu pastrezi salamul cel bun in cort. Ursul este foarte pofticios, si s-ar putea sa iti dea tarcoale.Anumite corturi sunt mai usoare decat ti-ai putea tu imagina. Nu mai suntem pe vremurile in care un cort cantareste minim 10kg. Iar partea buna este ca poti imparti greautatea lui cu colegul tau de camera. Careti amandoi undeva la 1.5kg. Noi zicem ca nu e asa mult.Legat de ploaie si cort, mie personal mi se pare minunat sa fii in cort cand ploua. Desigur trebuie sa ai un cort care rezista la apa si trebuie sa fii atent sa nu il montezi pe creste. Sunetul de ploaie e o melodie minunata. Enjoy!Va fi frig daca nu stii cum sa te pregatesti. Deci mai bine sa stii:Izopren sau saltea - orice ai alege iti trebuie un strat isolator intre tine si pamant. Alege varianta cea mai usoara pentru ca orice gram conteaza;Sacul de dormit are anumite performante de care trebuie sa tii cont: de vara, de iarna, 3 sezone, temperature de confort si extreme. Ce inseamna toate acestea? Hai sa le luam pas cu pas.Sacii de dormit sunt testati in general pe "oameni obisnuiti". Si stim ca tu nu esti un om obisnuit, ceea ce inseamna ca temperaturile nu vor fi niciodata foarte exacte. Oricum, trebuie sa fii atent la toate temperaturile trecute pe sac si sa stii ce inseamna fiecare:Temperatura maxima este temperatura la care un ,,om standard" poate dormi, fara a transpira in exces.Temperatura de confort este temperatura la care o femeie obisnuita poate dormi confortabil;Temperatura limita se refera in general la un barbat.Temperatura extrema este temperatura care arata limita pentru supravietuire extrema. Nu este recomandat a se dormi la aceasta temperatura, decat in situatii extreme.Deci tu la care ar trebui sa te uiti? Noi iti recomandam temperature de confort. Daca la confort sunt trecute 15 grade, si iarna pe munte prognoza arata 10 grade, inseamna ca iti va fi frig. Sigur, poti suplini acest frig cu un strat de imbracaminte in plus.Ce nu iti recomandam, este sa nu te bagi in sacul de dormit cu toate hainele pe care le ai la dispozitie. De ce? Pentru ca cel care te va proteja de frigul de afara este stratul de aer. Daca tu ai prea multe haine pe tine, vei fi "incorsetat" in cort, si niciun strat de aer nu te va proteja.Tips pentru prima data cu cortul:Tot ce cari trebuie sa fie de dimensiuni reduse: pasta de dinti, sapunul, deodorantul;Incearca sa iti pui pe rucsac greutatea astfel incat sa existe echilibru, si toata greutatea sa fie corect repartizata; Am discutat despre asta intrun alt articol;Incercati sa dormiti mai mult in cort, daca sunteti pentru prima data la cort, sau daca sunteti frigurosi. Iar frigul este prea mare, sfatul cel mai bun este sa va luati in brate, sa puneti un sac de dormit dedesubt, si cu un sac de dormit sa va inveliti;Daca temperatura de afara este prea scazuta, iti recomandam sa te culci in sac cu telefonul, sticla de apa si orice alta baterie care se poate descarca peste noapte;Nu pune toate hainele pe tine, crezand ca te vei incalzi. Iti vei face mai mult rau decat bine.Bucurate de liniste si prima noapte la cort. Este o experienta care provoaca dependenta.
04 January 2023
Minuni ale lumii si locuri legendare: Iordania (re)descoperita
Ne gandeam sa interactionam si sa intelegem cateva dintre misterele lumii si... plecam, pentru opt zile, in Iordania, o tara plina de contraste, al carei nume provine de la raul Iordan, denumit dupa Or Dan, unul dintre fii personajului Iacob, care apare in scrierea Geneza. Opt zile de istorie antica, ecleziasiastica, in care nu pot lipsi trekkingul si experientele care dau dependenta... de care nu te mai poti lecui toata viata!Asa ca pornim la drum si aterizam in orasul Amman, capitala tarii. Avem timp berechet sa ii luam pulsul, pentru ca ne rezervam doua zile plimbarilor si explorarii. Amman ne aduce repede aminte de Roma, pentru ca este un oras antic, ce se odihneste pe mai bine de 20 de coline, fiind intesat de istorie si de peisaje antitetice: case modeste, varuite in alb si strazi aglomerate de oameni agitati, si partea moderna, unde ne ridicam privirile spre zgarie nori.Fiind intr-un loc musulman, nu vor lipsi aromele imbietoare ale condimentelor, ale nargilei, si ale cafelei, vestitele buticuri care ne vor pune vointa la incercare si portofelul la diete nu prea drastice, speram noi. Facem slalom printre tuk-tuk-urile turcesti, printre vanzatorii ambulanti si printre ale lor tarabe incarcate cu legume proaspete si bijuterii de sticla, si vizitam Centrul Vechi si Citadela Amman. Aici, ne pierdem printre si in obiectivele tursitice ale zonei: Muzeul Arheologic National, Templul lui Hercule, Biserica Bizantina, Teatrul Roman, Moscheea Regelui Abdullah I (un loc cu o suprafata de 1500 metri patrati). Pregatiti-va picioarele!In urmatoarea zi, avem ca obiectiv principal Muntele Nebo, un loc sacru datorita legendelor care s-au construit in jurul lui. Se spune ca Moise, profetul care a adunat triburile din Isreal si a parasi Egiptul desfranat al anilor 1300 i. Hr., pentru a le duce pe Taramul Fagaduintei, Canaanul, a urcat pe acest munte si a contemplat privelistea. Moise, ajuns pe Mutele Nebo, a privit catre taramul in care nu i s-a permis sa calce, desi i se promisese ca acolo va aduce oile ratacite ale lui Israel. De sus, vom observa Palestina, Raul Iordan si Israelul, vom simti vibratia locului, vom vizita biserica construita si ne vom bucura de linistea care ne ajunge pana in suflet.Mai apoi, mergem spre locul in care nicio vietate subacvatica nu poate trai din cauza nivelului foarte ridicat de salinitate. Marea Moarta este spectaculoasa, iar substanta alba pe care pasim nu este nisip, ci sare. Este un loc unic in lume, de care ne bucuram atat cat ne permite timpul.In cea de-a patra zi, ne trezim entuziasti si plini de nerabdare, deoarece plecam spre orasul Petra. Este un loc plin de mistere, binecuvantat cu o arhitectura care ne lasa cu gura cascata si cu o atmosfera ce nu ne permite sa mai scoatem niciun cuvant. Este monument mondial UNESCO si una dintre cele sapte minuni ale lumii.Cetatea este o fortareata sculptata in canion de poporul namibian, cu temple de o frumusete ce nu poate fi materializata prin cuvinte. Cea care ne atrage atentia cel mai mult este Al Khazneh, Trezoreria, ruina a orasului antic, sapata in intregime in peretele de piatra. Propunem o experienta de neuitat si ne intoarcem aici si la caderea serii, lasandu-ne ghidati de miile de lumanari care ne arata calea spre Trezorerie. In acest semi-intuneric si acompaniati de cantece de flaut, suntem departe... intr-un trecut pe care nu-l cunoastem, dar il simtim, aproape ca-l palpam... Cand se arata zorile, vizitam alte atractii ale Petrei, unde includem Amfiteatrul Roman, Templul Leului, Qasr Bint Pharaoun (sau Castelul fiicei faraonului), Manastirea Ad-Deir, iar apoi urcam putin pentru un punct de belvedere asupra Petrei si asupra Desertului Wadi Rum.Ziua a sasea o petrecem in desert. Wadi Rum este un loc spectaculos: stanci si nisip de un rosu caramiziu aprins si munti care ne atrag. Si nu este nevoie de prea mult timp, pentru ca urcam spre celebrul Jebel Burdah Rock Bridge, ce ne va oferi o priveliste incredibila, nepamanteasca. Acesta este premiul dupa cele aproximativ patru ore de trekking. Noaptea nu ne gaseste la hotel, ci in casele iordanienilor.Speram ca nu ati obosit, pentru ca, odata cu venirea diminetii, mergem sa desoperim singurul port al Iordaniei, Aqaba si cea mai vizitata statiune turistica a tarii, rivalizand cu Emiratele Arabe. Ne bucuram de soarele, de apele limpezi si albastre ale Marii Rosii, de umbra palmierilor si de un peisaj edenic. Da, da, suntem in paradis si profitam din plin de moment, pentru ca timpul zboara, iar a doua zi ne intoarcem spre casa...
04 January 2023
Vacanta in Tenerife - un paradis al naturii
In februarie 2020, am decis sa ne detasam putin de agitatia si de haosul care au venit la pachet cu sarbatorile de iarna si sa evadam... la mare, la soare, unde nu stim daca fetitele sunt goale. Stim doar ca spunem ,,Tenerife" si deja ne zboara gandul la plaje cu nisip negru, la sate traditionale de pescuit, la paduri neimblanzite. Tenerife este cea mai cunoscuta si cea mai mare insula din cele sapte care alcatuiesc arhipeleagul Canare. Ce zici? Savuram un mijito delicious la umbra unui palmier?Planul sta in felul urmator. Pe 7 februarie luam avionul spre insula. Desi avem de asteptat putin peste sase ore deasupra norilor, dar nu facem escala! Ajungem energici si imbratisam o saptamana care se anunta a fi plina de frumusete, de entuziasm, de adrenalina. Asa cum v-ati obisnuit deja.Cea de-a doua zi, ne propunem sa o dedicam soarelui, marii si nisipului fin, ce ne mangaie delicat degetele. Ne relaxam, uitam de toate grijile, suntem departe de orice sursa de stres si de neliniste. Suntem doar noi cu noi si nimeni altcineva, iar in zare se vede apa limpede a Atlanticului si iahturile care se bucura de o mai mare libertate decat noi. Putem savura o carte buna, o limonada rece, o discutie interesanta sau toate trei la un loc. N-am pomenit nimic de retetele culinare, cu influente din Africa si America Latina. Domina pestele, legumele, cartoful si fructele proaspete. Putem incerca las Viejas, la sama, la salema si multe alte bunataturi al caror gust nu ne va mai fi pentru mult timp necunoscut. Ehe...Un scenariu frumos, nu-i asa? Cat despre plaja, nu va faceti griji. Playa de las Americas, care este, de altfel, si cea mai cunoscuta, promite o atmosfera vibranta, un aer adolescentin, deoarece este vie si plina de oameni care iubesc viata si experientele de neuitat, asa ca noi.Ne bagam la somn si ne trezim cu forte proaspete si cu pofta de viata, pentru ca urmeaza sa exploram Satul Masca. Sau, asa cum este cunoscut, satul pierdut de la poalele Muntilor Teno. Este cea mai izolata zona de pe insula, iar drumul pana acolo ne aduce aminte de Tranfagarasanul nostru, doar ca in varianta mult mai ingusta si mai stramta. (Noi n-am zis ca adrenalina o sa lipseasca din pachet). Satul este construit pe trepte si asezat pe... stanca. Una destul de maricica, sa incapa cei 90 de locuitori pe care ii adaposteste. Este un loc linisitit, curat, asfaltat cu piatra cubica si ospitalier cu numerosii turisti care il viziteaza anual. Mai apoi, ne continuam calatoria spre localitatea Los Gigantes. Ne plimbam pe Plaja Los Guios, cu nisip negru, admiram stancile care o inconjoara si care se inalta pana la 800 de metri, apoi ne imaginam ca ne aflam sus si plonjam in apa curata. Sau ne rezumam doar la a inspira aerul sarat si a ne bucura de moment.In cea de-a patra zi, facem apel la toata odihna cu care ne-am rasfatat trupurile pana acum si pornim sa facem ceva ce ne bucura sufletul si ochii: trekking pe Vulcanul El Teide, la 3,718 metri altitudine. Vantul poate sa bata din toate partile, rocile ne pot pune in dificultate, insa nu ne dam batuti, mai ales ca avem cei mai priceputi ghizi cu noi. Plus de asta, nu putem rata privelistea ametitoare care ni se va asterne in fata ochilor: intreaga insula la picioarele noastre. Merita incercat, nu?Dupa un somn binemeritat, in urmatoare zi exploram o plaja, alta decat cea vizitata la inceputul excursiei. Alegem dintre Las Teresitas, Playa de la Arena, La Teija sau Playa Jardin. Si lista poate continua. Deci ne relaxam din nou si ne bucuram din plin de moment. Dupa care, repede ca gandul, vine urmatoare zi, la pachet cu surprize subterane.Se spune ca Cueva del Viento (Pestera Vantului) este a cincea cea mai mare pestera din lume si prima de marime din Europa. Este, in sine, un tunel foarte complex, creat de lava care s-a scurs din Varful Pico. Este lung de 17 km, deci devenim exploratori in toata regula. Dupa ce dam din nou de lumina zilei, mergem sa admiram cel mai vechi copac din lume din specia lui, cunoscut drept El Drago (Dragonul). Se estimeaza ca are varsta cuprinsa intre 600 si 3000 de ani, o inaltime de 22 metri si este protejat de Patrimoniul Mondial UNESCO. Dupa ce ne minunam de emblema si ne terminam plimbarea prin Pargue del Drago, ne retragem intr-un restaurant sa ne rasfatam papilele gustative.Penultima zi a excursiei o rezervam pentru Jungle Park si Loro Park. Avem tot timpul din lume sa ne imprietenim cu animalele exotice, sa observam vegetatia locala, sa ne aducem aminte de momentele din copilarie cand ne incantau gradinile zoologice din orasele natale. Ani mai traziu, admiram lei, rechini, crocodili, delfini, rinoceri la mii de kilometric distanta de casa...Iar timpul e hain si nu da importanta rugamintilor noastre de a se scurg mai incet. A sosit ziua plecarii. Nu ne grabim. Ne mai dam ragaz cateva minute sa simtim locul, sa cuprindem peisajele cu privirea, sa asculam spaniola rostita intr-un ritm ametitor si sa privim chipurile senine ale oamenilor. Pentru ca viata e frumoasa si merita traita din plin, corect? Apoi ne revendicam cuminti locurile in avion si asteptam sa ne intoarcem acasa.
04 January 2023
Bali – S.O.S.- Nu vrem să plecam de aici
Unul dintre lucrurile pe care vrem sa le evitam cat mai mult cu putinta este rutina. Nu mai vorbim de plictiseala si de peisaje care seamana cu afisele comerciale. Ne place sa descoperim locuri, sa le simtim, sa le intelegem. Sa fim scosi din zonele de confort, oricare ar fi ele. Iar acum inchideti ochii si imaginati-va un altfel de paradis fata de cele cu care v-am obsinuit. Exotic. Relaxare. Inedit. Spiritual. Specaculos. Si mai avem cuvinte prin care sa descriem Bali, dar ne e teama ca distrugem farmecul locului...Care este planul? In Insula Zeilor vom petrece 13 zile din aprilie care ne vor inunda sufletul de bucurie, de pace, de extaz. Si ochii vor fi in delir. Pentru ca totul pare ireal. Dar este atat de real!Balinezii sunt convertiti la hinduism, ceea ce explica puzderia de temple pe care le vom intalni la tot pasul. Insa nu numarul lor este cel care ne va impresiona, ci frumusetea si farmecul cladirilor. Construite fie din si in piatra, fie din lemn, templele sunt embleme ale orasului si porti catre alte dimensiuni. Unele in care agitatia, tensiunea, grijile si stresul nu-si gasesc loc. Aici ne relaxam, meditam, ispiram si expiram profund si admiram apusurile dementiale care scalda cerul in zeci de culori. Mentionam doar Tanah Lot si Pura Bratan sa va faceti o idee. N-ai cum sa te duci in Bali fara sa vizitezi Ubud si al sau centru cultural si spiritual, plus junglele si plantatiile de orez. Propunem din nou exercitiul de imaginatie mentionat mai sus. Inchideti ochii. Deja simtiti mirosul de betisoare parfumate dedicate zeilor si distingeti galagia din piata. In stanga, in dreapta, oriunde vezi cu ochii, sunt tarabe pline cu flori, cu mirodenii, cu legume proaspete, cu preparate din peste, din orez, din carne de porc sau de pui. Toate, sau majoritatea dintre ele, combinate cu o pasta iute, denumita basa gede. Degustam brem, un fel de vin din orez, bubur injun, adica budinca de orez negru amestecata cu lapte de cocos sau babi guling, purcel de lapte la protap. Sau incercam fructele locale, precum salake (fructul sarpelui), rambutan, jackfruit. Simtiti gustul? Pentru ca noi daa... Si nu uitam sa mentionam zambetul si buna dispozitie cu care ne intampina localnicii. S.O.S: Nu se scoateti de aici! Pentru ca ne pierdem printre plantatiile de cafea si cele de orez. Pe langa rolul turistic pe care il joaca, ele reprezinta, de fapt, sursa principala de hrana pentru care locuitorii practica diverse ritualuri in functie de etapele de cultivare. Asta si datorita faptului ca orezul este considerat un dar al zeilor. Ne plimbam printre spice, ne lasam mangaiati de firele de iarba, admiram simplitatea, dar atentia cu care plantatiile sunt crescute. Ne bucuram de liniste in terase si admiram verdele ireal care ne inconjoara. Si recunoastem ca suntem impresionati de harnica localnicilor. Atentie. Acestia ne vor recomanda sa nu ne plimbam cu picioarele goale prin orezarii, pentru ca riscam sa fim muscati de serpi, insa, cine are curaj, o poate face... pe propria raspundere. :DDaca reusim sa scapam fara intepaturi, speram sa iesim teferi si din celebra Padure a Maimutelor din Ubud. Nu de alta, dar aproape 750 de mamifere vor incerca sa ne traga de par sau sa ne scotoceasca prin genti si prin ghiozdane. Dar cum sa te superi cand le vezi pe animalutele astea cu brate lungi ca se uita gales la tine cu ochii mari si tulburi? Plus de asta, avem tot timpul sa traversam poduletele, sa aruncam monede in mica pisicina amenajata, sa observam statuetele si sa ne incarcam bateriile.Heheee. Credeati ca scapati de o portie de adrenalina si de miscare? Pentru ca stim de celebrul vulcan Mount Batur, nu ne-ar sta in fire sa nu facem trekking pe munte si sa ne rasfatam privirile cu cel mai frumos rasarit. Iar zorile ne pot gasi, a doua zi de dimineata, in plina ascensiune spre varful Batur. Nu omitem nicio sansa de a fi spectatori ai privelistilor magnifice pe care Bali ni le pune la picioare. Aer tare de munte, muschi care se pun in funtiune, respiratie controlata... haide, scenariul va este cunoscut! Pentru cei care vor sa petreaca acest timp in tihna, aveti timp berechet sa simtiti magia Ubundului si sa incercati preparatele culinare.Dar magia tarii nu se opreste aici. Nici pe departe. Deoarece mai avem cateva locuri de paradis de vizitat. Plaje. N-am pomenit nimic de ele pana acum. Si cum se poate atfel, cand insulele din Arhipeleagul Gili ne primesc cu bucurie? Apa limpede, recifele ce ies la suprafata, sezlonguri din bumbac, pizza copata in cuptor, bere buna, nuci de cocos, localnici caare nu te agaseaza cu produsele locului, ci doar iti zambesc cald. Jungla deasa, pasari exotice, acoperite cu un penaj ireal, fluturi, fazani, testoase si serpi neveninosi, chiar si gaini si cocosi. Toate le intalnim si le observam aici. Aaa, da, plus nisipul fin si soarele arzator.Cum spuneam pe la inceput. S.O.S.:Nu vrem sa plecam de aici!
04 January 2023