Blog
Motive pentru care Delta Dunarii este o destinație de neratat
Natura a fost tare darnica cu noi romanii si ne-a oferit Delta Dunarii!In intreaga lume exista 300 de Rezervatii Naturale, iar Delta Dunarii se afla pe locul 3 in lista celor 300.Un paradis natural, cu sute specii de pasari salbatice, pesti si plante declarate specii unice - reprezinta una dintre cele mai importante atractii turistice din Romania, atragand anual turisti din toata lumea, fiind singura rezervatie a biosferei din lume si cea mai mare rezervatie de tinuturi umede.Pentru iubitorii de natura, de frumos, de fotografie - delta este un adevarat Rai pe pamant. Ei pot admira dansul elegant al inaripatelor, dar si flora care picteaza peisaje de poveste.Fotografi din diferite colturi ale tarii si ale lumii vin primavara sa urmareasca si sa fotografieze fenomenul migratiei pasarilor.Nuferii si povestea lor parfumata:Conform Ministerului Mediului din Romania in Delta Dunarii sunt doua specii de nuferi: albi si galbeni. STIATI CA? Frunzele nuferilor constituie adevarate un bun adapost si loc de odihna, hrana pentru animalele mici si pentru insecte?Mancare traditionala specifica Deltei Dunarii Un must try culinar in Delta reprezinta borsul sau ciorba de peste, pregatita la foc de lemne, cu peste proaspat si servita cu mujdei de usturoi.Alte delicatese traditionale pe baza de peste:-storceagul din sturion sau din somn- ciorba de perisoare din peste-saramura din peste- plachia -salata de icre- peste afumat- peste marinat- chiftele din peste-stiuca umpluta - salaul paneRasarit legendarImagineaza-ti... admiri rasaritul de pe o barcuta, inconjurat de nuferi, pasari si mireasma nuferilor. Pregateste-ti aparatul foto, sigur se lasa cu o multitudine de fotografii.TantariiO perioada buna de vizitat Delta Dunarii este mai - iunie, atunci poti evita intalnirea cu tantarii, totul este verde crud si linistea domneste. Tantarii incep de regula, sa apara pe la sfarsit de iunie si se retrag pe la sfarsit de august.Stuf cat vezi cu ochii...Primavara, stuful are dimensiuni mai mici deci peisajele sunt si mai spectaculoase si mai vizibile.Cea mai intinsa si spectaculoasa zona compacta de stufaris din Europa se afla chiar in Delta Dunarii, suprafata acesteia fiind de 1750 km2. Unele locuinte din zona sunt acoperite cu stuf si pot rezista chiar si 50 de ani.Delta Dunarii este o destinatie de neratat!
04 January 2023
Maroc: Experienta muntomaneasca
Experienta muntomaneasca: Jebel Toubkal (4167 m, Muntii Atlas) Dupa ce ne-am insusit tainele negocierii, urmatorul nostru obiectiv a fost sa le descoperim pe cele ale Muntilor Atlas, urcand pe Varful Toubkal, la 4167 m.Odata ajunsi in satul de la baza, Imlil, ne-am ales pioletii, coltarii, ne-am pregatit rucsacul mare care avea sa fie urcat la refugiu de catre magarusi.Am baut, bineinteles, un ceai de menta concentrat pana la Allah si inapoi. Am tinut o scurta sedinta tehnica si gata. Hai in sus la refugiul Toubkal, aflat la 3200 m!Intai, m-au impresionat magarusii care carau cu o abnegatie nemaipomenita acele bagaje grele. Nu carau unul, nu doua, ci mai multe. O tura care pentru noi a durat aproximativ 6 ore, ei aveau sa o parcurga in mai putin timp si cu cate aproximativ 80 kg pe ei. Da, sunt animale de povara si stiu lucrul asta, dar ma uimea supunerea lor.Urcand, putina vegetatia din preajma satului disparea si uriasi de piatra erau cat vedeai cu ochii, cate un fir de apa tasnea de cine stie unde, mai dadeam de cate un popas in care un marocan de-abia astepta sa ne serveasca un suc proaspat de portocale... contracost.Nu stiam cati oameni au baut din paharul care poate a fost clatit sau doar sters, dar era atat de bun sucul ala stors in fata noastra incat spala tot, inclusiv astfel de ganduri.Opaaa! Na zapada! Bate vantul. E innorat.Hai ca-i bine. Mergem inainte! 3200 m ne asteapta.Opaaa! Na ca da cu gheata!Nu-i nimic! Oxigenatii rezista.Refugiul se vede. Ne bucuram de parca am urcat cel mai inalt varf din Africa. Dar e o bucurie sincera si nu ne mai pasa de nimic. Ne strangem in brate. Ne cazam in refugiu. Suntem primiti cum se cuvine cu... ceai de mentaaaaaa! :)))) Si caldura.Dupa cina, vanzoleala in camera cu 25 de paturi in care stateam toti. O camera in care putinele barierele de timiditate, retineri de tot felul care mai erau intre noi erau rupte. Ne loveam unii de altii, aflati intr-o miscare browniana sa ne pregatim rucsacul de tura, sa ne reglam coltarii si sa ne scoatem sacii de dormit pentru un somn cat mai odihnitor.In aceasta agitatie, se auzea la interval de doua minute Stefan al nostru, parca aflat intr-o transa religioasa (poate sub influenta chemarii la rugaciune care se auzea in toata piata Marrakech-ului): ,,Izmenilaaaaaa! Izmenilaaaaaa! Izmenilaaaaaa!"Pe cine strigi mai, Stefan?Pe cine raspunde!Izmenilaaaaaa a extrapolat la Imprastila, Profetila si alte forme pe care nu le putem reproduce aici.Seara ne tine Andrei un discurs motivational. Eu nu am urcat mai mult de 3000 m. Nu stiam daca si cum va reactiona corpul meu de la aceasta altitudine in sus. Un discurs foarte bun. Stiam talentele lui Andrei de convingere si motivatie, dar asa ca discursul ala parca nu mai auzisem. :)Dimineata varfului incepe: monom, lumina de frontala si liniste. Ne incalzim incet, soarele incepe sa rasara, iar sufletele noastre incep explorarea imprejurimilor. Ritmul impus e perfect. Intelegi perfect? Perfect! Vremea e perfecta!Doar eu eram cu manusi imprumutate! Cum naiba am plecat fara manusi ca sa urc la 4167 m? O lectie invatata. De data asta nu dur, dar gradele cu minus de la 4000 m mi-au racorit binisor mintea. Nu e de glumit, Ileana! Ce naiba, parca urci prima oara pe munte! Tu iti cunosti cel mai bine organismul.Dupa urcus si iar urcus si iar - ghici ce - urcus, ajungem pe mult ravnitul Jebel Toubkal. Iuuuhuuuuu! Strigate de victorie, imbratisari, dintii la vedere in ranjete largi de bucurie si de frig in acelasi timp.La pozeeeee! Hai si aici, hai si aici! Hai si cu steagurile! Cred ca momentul atingerii unui varf este de fiecare data (indiferent de munte) greu de descris, pentru ca e o experienta prea intima, cel putin pentru mine, insa nu este una completa. Muntele urcat, trebuie si coborat. De fapt, fericirea completa este jos cand ai ajuns in siguranta, in pofida oboselii.Si noi toti am reusit sa ajungem in varf si apoi jos, in siguranta. Atunci alte strigate de bucurie, alte imbratisari si felicitari. Toate autentice. Asa le-am simtit pentru ca fiecare castigase ceva.Desertule, pazea ca vine Izmenila!!!Ileana Ionescu
04 January 2023
Piatra Mare, muntii prietenosi de langa Brasov
Piatra Mare sunt poate cei mai cunoscuti munti din zona Valea Prahovei. Cu zeci de trasee frumoase de dificultate usoara si medie, oricine ii poate cunoaste printr-unul dintre obiectivele naturale: Canionul 7 Scari, Cascada Tamina, Pestera de Gheata, Prapastia Ursilor, Sirul Stancilor sau Piatra Scrisa.Unul dintre cele mai frumoase trasee care poate fi facut intr-o singura zi este spre Varful Piatra Mare prin Canionul Sapte Scari. De aici se ajunge in maximum doua ore la Cabana Piatra Mare, o stana veche unde te vei intalni cu trei magarusi prietenosi ce abia asteapta sa te pupe, in semn de buna primire. Aici, pajistea se intinde in fata ochilor, vei vede in departare Brasovul si Sacele. Dar drumul continua spre Varful Piatra Mare, la altitudinea de 1844 de metri., cu ultimii doi kilometrii. Nu te descuraja, chiar daca urcusul este putin mai abrupt si ai un horn cu grohotis de 80 de metri. Este singura portiune mai grea ca sa ajungi in punctul din care totul se vede minunat - Brasovul, Predealul si Tampa, mai ales daca ai noroc sa prinzi o zi cu atmosfera curata!Lungimea traseului este de 8.7 kilometri, iar diferenta de nivel - 1170 de metri.
04 January 2023
Norvegia – Tara Fiordurilor
Tara in care noaptea se confunda cu ziua, unde soarele lumineaza 24 de ore sau, din contra, dispare timp de cateva saptamani pana la 6 luni.Pentru unii dintre noi, aceste schimbari pot fi destul de dificil de suportat, uneori chiar mai dificil decat atunci cand schimbam fusul orar la diferente de cel putin 6 ore.Un aspect de mentionat inca de la inceput, este ca Norvegia nu este tara arhitecturii exhibitoniste. Stilul arhitectural este caracterizat de simplitate si pragmatism. Sa nu va asteptati la cladiri impunatoare cu detalii atent slefuite care sa va ia ochii. Acestea sunt inutile pentru norvegieni. Ei nu sunt oameni grandomani si nu isi expun ostentativ avutiile. Sunt oameni rezervati, privati si nepasatori cand vine vorba de furmusetea superficiala a lucrurilor. Principiul lor de baza este egalitatea indiferent de statut sau avutie financiara si tocmai de aceea constructiile somptuoase sunt mai degraba ridiculizate.Desi este o tara nordica, clima este moderata, ieri blande si veri racoroase. Influeta curentului Golfului face ca partea sudica si cea vestica sa aiba temperaturi medii de -3 grade pe timpul iernii si 12 grade pe vara. Cu cat te indepartezi de coasta, in interiorul tarii, influenta curentului scade, clima devine una continentala cu veri calde si ierni reci (in Oslo, vara, temperaturile ajung si la 30 de grade si iarna la 5 grade). In nordul tarii, aproape de Cercul Polar temperaturile scad, climatul fiind subpolar, dar Curentul Golfului are si aici on influenta pozitiva asupra temperaturilo. Aici, pe timpul verii, soarele nu apune timp de 77 de zile, intre 14 mai si 30 iulie, iar pe timp de iarna, noaptea polara este neintrerupta timp de 67 de zile, intre 19 noiembrie si 25 ianurie. In aceasta perioada de intuneric continuu apare fenomenul aurorei boreale, cunoscuta si sub numele de "luminile nordului". Acestea ofera un spectacol extraordinar cel mai bine vazut de pe insulele Lofoten. Insa, daca veniti in Norvegia pentru a va plimba, vizita si admira peisaje, vara este perioada recomandata din punct de vedere climatologic si vizual, intre mai si septembrie.Populatia, de numai 5.04 mil locuitori (2012), o pune pe locul 2 in topul celor mai putin populate tari europene dupa Groenlanda. Aceasta este dispersata in anumite puncte cheie pe coasta de vest insa cel mai mult in sud unde temperaturilor mai blande. Primele doua cele mai populate orase sunt Oslo - capitala tarii si Bergen- capitala culturala.OsloNumit si "cel mai mare sat din Europa" este recunoscut pentru nivelul foarte bun de trai dar si pentru diversitatea activitatilor si obiectivelor turistice. Chiar si intr-un oras intens tehnologizat, natura este la ea acasa- fiind injurat de paduri si de fiordul Oslofjord si poate fi explorat foare usor cu bicicleta sau cu mijloacele de transport in comun. Odata ajunsi acolo, nu ratati Palatul Regal - resedinta familiei regale si nici Parcul Vigeland - o lume cuprinsa in statui - construit de sculptorul norvegian Gustav Vigeland, care a reusit sa expuna evolutia omului inca de la inceputuri, prin scene reprezentative din viata de zi cu zi. In directia nord-vest fata de Oslo, aproape de coasta, se afla Cascada Voringfossen, considerata cea mai frumoasa chiar daca este pe locul 83 ca marime din tara. Cu o cadere de la 183 m altitudine in valea Mabodalen , partea a fiordului Eidfjord. La mai putin de 100 km vest fata de cascada exista un loc numit Trolltunga, in traducere "Limba de trol", o stanca suspendata la 700 m altitudine care ofera o priveliste spectaculoasa asupra muntilor si lacului artificial Ringedalsvatnet. De aici se pot vedea si alte lacuri cu ape cristaline, numite lacurile trolilor, de aici si numele acestei stanci in forma de limba. Se urca timp de aprox 6 ore pe muntele Skjeggedal si este nevoie neaparat de echipament corespunzator deoarece nu este o urcare usoara. Tot in directia vestica, insa de data aceasta chiar la malul marii Nordului, se afla Bergen, al doilea oras ca marime din tara si totodata si poarta de acces catre maiestuoasele fiorduri. Inconjurat de 7 munti si 6 fiorduri, Bergen este un oras cu un vast trecut istoric, inca din vremea vikingilor, important centru commercial si economic al Norvegiei. Nu plecati din acest oras fara sa vizitati cheiul Bryggen, inscris in Patrimoniul Unesco, iconic Ligii Hanseatice (alianta milatara si comerciala a tarilor nordice intre sec 13-16) prin arhitectura si istorie. Desi a fost distrus de mai multe incendii, cel mai mare avand loc in 1702 si altele in anii 1950, locul a fost reconstruit folosind aceleasi metode de dinainte, tocmai pentru a pastra imaginea influentei Ligii Hanseatice. Gustati specialitatile de peste norvegiene gasite in Piata de Peste, plimbati-va pe strazile mici, colorate si pitoresti ale Gamble Bergen (Centrul Vechi al orasului) si de asemenea mergeti la unul dintre cele mai acvarii ale peninsulei scandinave.La 200 km departare de Bergen, inspre Nord se afla Sognefjord, cel mai lung si mai adanc fiord al Norvegiei.
04 January 2023
Aventuri nisipoase – cum sa te echipezi in Maroc
Cum sa te echipezi in Maroc?Primordial este ca hainele sa ne protejeze de razele soarelui, motiv pentru care recomandam haine deschise la culoare, din bumbac sau in, palarie de soare, ochelari si lotiune de protectie solara.Atunci cand punem hainele in bagaje trebuie sa tinem cont si de cultura Marocului si de faptul ca localnicii au o viziune mai stricta asupra vestimentatiei. Ceea ce inseamna ca vom evita maiourile, pantalonii scurti si fustele scurte.La fata locului se pot achizitiona vestitele hijab si burqa.Incaltamintea ar fi de preferat sa fie inchisa, cu talpa aderenta - gen tenisi. In acest mod, nu riscam sa fim deranjati de nisipul buclucas. Asta nu inseamna ca nu ne vom scufunda talpile in nisipul galben si fierbinte, pentru a simti desertul african, sau vietatile ce se perinda prin el.Daca ati achizitionat o excursie cu camila si o noapte in desert, atunci e bine de stiut ca noptile sunt foarte racoroase. Din rucsac nu ar trebui sa lipseasca jacheta si pantalonii lungi. in ziua in care vei merge pe camila, ia-ti o pereche de pantaloni la care nu tii foarte mult. Animalutele au un miros specific pe care il imprumuta cu success calatorilor. Cu ce platim in Maroc?Moneda nationala a Marocului este dirhamul marocan. Se poate shimba in aeroport, hoteluri, banci. Recomandarea este, insa, sa pastrezi chitanta, pentru a putea schimba inapoi la plecare in situatia in care nu am cheltuit toti banii.
04 January 2023
Dolomiti – paradisul „drumurilor de fier“
Sa va povestesc cum a fost cu Oxigen in Dolomiti, pe drumurile de fier. Dar inainte hai sa va spun care e faza cu ele.Conceptul de via ferrata s-a nascut in Italia, in Dolomiti. Pentru ca via ferrata este un traseu pe stanca, echipat cu cabluri, trepte si scari metalice, o traducere literala ar fi cea de ,,drum de fier".Muntii Dolomiti - taramul inegalabil al acestor trasee. La fiecare pas dai de via ferrate de diverse dificultati. Ca d-asta zic ca e un paradis: se gasesc trasee pentru toata lumea in functie de varsta, experienta si preferinte. Aventura de fier a Oxigenului a avut trei via ferrate: Giovanni Barbara (Cascada Di Fanes), Ettore Bovero (varful Col Rosa) si, cireasa de pe tort, Brigata Tridentina (Vf. Cima Pisciadu - lantul muntos Sella).Prima via ferrata a fost de incalzire: punem ham, casca si sistem de asigurari, mutam asigurarile peste pitoane pana le visam si facem gesturile si in somn. Mergem de-a lungul raului Di Fanes, care formeaza cateva cascade impresionante. Prima, care este numita chiar Di Fanes, ne imbie sa-i cunoastem si dedesubturile, pentru ca traseul ne duce pe sub ea. Instant apar ooo-urile s uuu-urile de exaltare si uimire de nu ne mai auzim gandurile. Peisajele ma incanta atat de tare incat imi tot caut telefonul sa mai fac o poza si aici, si aici..., dar nu uit ca siguranta este pe primul loc.Acest traseu este unul usor si il recomand ca start pentru un sezon serios de via ferrate. Durata acestuia este de aproximativ o jumatate de zi incluzand si zonele de trekking.A doua via ferrata a pus creierul la secretat ceva mai multa adrenalina. Nu cat sa zici ca e prea mult, dar suficient. :))) Ettore Bovero de pe Col Rosa este o via ferrata de dificultate medie, de 400 m diferenta de nivel si un total de 4 ore cu tot cu partea de trekking (grup de 18 persoane). In afara de cablul de fier, nu are foarte multe trepte, insa stanca ofera extrem de multe prize. Hai, cauta prizele! Acum pun piciorul aici, si mana aici, si celalalt picior aici... Doamne, cata maimuta sta in mine! Am ajuns intr-o zona mai sigura, intr-o pozitie comoda. Scot usor telefonul, fac repede o fotografie-doua si gata. Restul e doar privit indelung. Parerea mea este ca fotografiile artistice si selfie-urile in exces dauneaza grav sigurantei! Si, oricum, la ce privelisti surprinzi acolo, nu mai e de stat si calculat unghiul din care faci fotografia. Ceea ce face acest traseu spectaculos sunt zonele foarte expuse, astfel ca, uitandu-ma in jos, mi se desfasoara o imagine foarte ampla pana la baza muntelui.Si, cum merg eu ca maimuta, iaca traseul vireaza brusc la stanga. Opaaa! P-asta n-am anticipat-o! Cablul merge spre stanga, ocolind ditamai bolovanul, picioarele neavand loc foarte generos de sprijin. Dar, cu atentie se trece. Aceasta a fost cea mai expusa zona a traseului. Varful Col Rosa ne-a primit cu bratele deschise. Aici aparatele foto si telefoanele si-au facut de cap.Eeeiii, si iata-ma fata in fata cu cireasa de pe tort: Brigata Tridentina! Aceasta este o via ferrata incadrata la trasee de dificultate ridicata (nu intru in detalii despre clasarea dificultatii via ferratelor). Intai, ma ia prin invaluire cu ceva trepte, o scara lunga. Un firicel de apa isi facuse traseul pe stanca, dar nu punea probleme la traversarea zonei. Practic, m-a aburit. Ce citisem eu ca e perete vertical in mare parte, ca esti expus... Unde sunt toate astea?Rabdare! Ia d-aci stanca verticala: 4 ore, pe o diferenta de nivel de 600 m. Hai, priveste curcubeul format in urma unei scurte sesiuni de grindina, multiplica-ti atentia, bucura-te de stanca, priveste cerul, cauta prizele, mutati asigurarile, ai grija la grupurile mai mici care au alta viteza decat grupul tau de peste 15 persoane. Si, nu in ultimul rand, fii creativa! Inaltimea nu e cel mai bun punct al tau. Creierul pompeaza adrenalina! Si pompeaza, si pompeaza, si pompeaza! O, Doamne! Mai e? Da, mai e. Nu-i nimic, mergi inainte! Traieste, simte, priveste.Am ajuns pe podul dintre stanci si in jos e un hau al carui fund nu-l vad. Imi dau seama: suntem nebuni, suntem masochisti, dar e al naibii de frumos (putin spus). Sunt o furnica pe stanca asta, o furnica in fata natura, dar fara a iesi din zona de confort, nu ma voi cunoaste nicioadata cu adevaratDrumurile de fier mi-au oferit o experienta atat de profunda, emotii atat de puternice si privelisti atat de magnifice, incat nici Alzheimer nu le va sterge din memoria mea.Nu uitati: fotografiile artistice si selfie-urile in exces dauneaza grav sigurantei! (Asta ca sa va mai bucurati si in viitor de alte drumuri frumoase.)
04 January 2023
Muntii Tatra - cei mai inalti Carpati de Vest
In cazul in care nu stiai, 53% din arcul carpatic se gaseste pe teritoriul Romaniei. Deci, tu, muntomanule, ecoturistule, iubitorule de natura, tu, romanule, e normal sa iubesti Muntii Carpati.Si pentru ca noi ii iubim, am zis sa cunoastem si alte parti ale acestui arc muntos impunator si lung. Unde am mers? Nicaieri in alta parte decat in Tatra, Carpatii de Vest care construiesc granita dintre Slovacia si Polonia.Cum am ajuns acolo?Cu autocarul timp de multe ore. Stii de ce? Pentru ca noi nu avem autostrazi. Pam-pam! Dar asta e alta problema. Dupa ce treci granita cu Ungaria mai ai doar cinci ore pana la poalele acestor munti (daca nu faci pauza). Insa noi am facut una de aproximativ doua ore la Castelul Spis. Este un castel medieval construit in mai multe stiluri, declarat monument national in 1961 si azi face parte din patrimoniul UNESCO. Este un obiectiv care nu trebuie omis daca ajungi in zona, oferind o doza buna de istorie si de peisaje pe care nu te mai poti opri sa le fotografiezi.Sosim bucurosi la cabana de la poalele muntilor Tatra, cabana asezata chiar pe malul lacului Propradske Pleso. Da, stiu, e greu de pronuntat si, odata ce l-ai propuntat, e usor de uitat. Insa nu vorbim decat de nume, caci spectacolul pe care il ofera natura aici este de neuitat. Asa cum imi place mie sa zic, locul intra la categoria amintirilor pe care nici Alzheimer nu le va putea sterge.Desi obositi dupa un drum lung cu autocarul si cele 40 de minute de mers pe jos cu ruscacul cel mare in spate pana la cabana, nici nu mai conteaza ce-a fost. Esti aici acum si traiesti, privesti. Toate simturile sunt intr-o alerta linistita. Cum o fi asta? Pai, pare greu de inteles, dar du-te, ca sigur vei intelegeIn principiu, natura de-acolo iti trezeste toate simturile amortite dupa drumul strabatut pana acolo, dar ti le trezeste spre a primi o doza buna de relaxare si liniste.Aici am mancat un gulas extrem de picant, dar pe cat de picant, pe atat de gustos. Stiti cum alte gusturi palesc in fata iutelui? Ei, bine, slovacii de la cabana Horsky au reusit sa echilibreze toate gusturile in acest gulas. Bine, recunosc ca imi era si foarte foame. :PAici am mancat o prajitura cu mac nemaiintalnita, care la prima lingurita gustata m-a facut sa ma intreb ce naiba mananc, iar la cea de-a doua ma bucuram ca o mancam si ma gandeam deja la ce-a de-a doua.Aici am baut cea mai cremoasa bere neagra, cea mai racoroasa bere blonda si, si, si... evident, cel mai tare Tatratea. De ce? Pentru ca este o bautura specifica Slovaciei si una foarte gustoasa, cu diferite grade de tarie. Incepi cu Tatratea de 27 de grade si termini cu cel de 72 de grade. Nu recomand experimentul intr-o singura seara, insa. Daca la gulas au reusit sa echilibreze gusturile, sa stiti ca la Tatratea, aromele erau eclipsate de gradul mare de alcool. Recomandarea mea este cel de 37 de grade cu hibiscus, visine si ceai rosu. O doza iti va oferi energia si starea de spirit optime pentru intreaga seara. ;)Varful Rysy (2499 m)Dar nu doar pentru mancare si bautura am venit in Tatra, ci pentru traseul pe munte. Spuneam la inceput ca Tatra este granita muntoasa dintre Slovacia si Polonia. Oxigen a organizat doua trasee aici: unul pe Vf. Gerlachovsky (2655 m) si celalalt pe Vf. Rysy (2499 m). Gerlachovsky este cel mai inalt varf al lantului carpatic, iar Rysy este cel mai inalt varf din Polonia. Deci, orice-ai alege tot pe cel mai inalt varf ajungi. :)))) Algerea mea a fost Rysy, Gerlachovsky fiind un traseu tehnic care trebuie parcurs obligatoriu insotit de ghizi locali, legat in coarda si, nu in ultimul rand, avand ceva experienta in ale cataratului pe stanca.Traseul catre Rysy este unul de aproximativ 7 ore dus-intors in conditii meteorologice bune. Daca nu sunt bune, durata traseului poate fi cu mult mai lunga. Nu-l consider a fi unul greu, ba este o plimbare care te va energiza, iti va oferi niste privelisti fascinante si, credeti-ma ca nici de acestea nu se va atinge Alzie. Ochiuri de apa de un albastru profund si pereti de stanca impunatori se vad peste tot si cu cat urci, ele creaza o imagine tot mai complexa. Traseul este bine marcat si amenajat. Are o portiune de lanturi si scari metalice, dar care nu pun probleme. Aici se cam face coada daca prinzi o zi calduroasa in care toata lumea se hotaraste sa faca acest traseu. Dar dificultatea in sine a portiunii este discutabila in functie de cei care o traverseaza. Dat fiind ca am vazut destul de multi oameni in varsta si copii, ma gandesc ca portiunea a fost/parut mai dificila pentru ei sau pentru oamenii mai putin experimentati in ale muntomaniei.Primul popas mai lung l-am facut la o cabanuta la 2200 m, Chata pot Rysmi. Ne-am dres cu un ceai aromat, ne-am alintat si cu o cafea in varf de munte si ne-am continuat drumul. De-acolo am mai facut aproximativ o ora pana in varf. Ei, aici a fost o portiune care nu prea mi-a placut din cauza aglomeratie din zona. Vremea aici este foarte capricioasa, in general, insa noi am avut norocul sa prindem o vreme foarte frumoasa care ne-a permis sa vedem Polonia si Slovacia deopotriva in toata splendoarea lor. Din acest motiv, traseul a fost destul de aglomerat. Probabil ca si toata Polonia si toata Slovacia voiau la randu-le sa se bucure de aceleasi privelisti.Una peste alta, am avut parte de doza de satisfactie specifica atingerii unui varf, am avut parte si de imaginile magnifice ale naturii si, bineinteles, de fotografia de pe mototoi. In plus, e un sentiment aparte sa stii ca pleci din Slovacia si ajungi in Polonia... as zice eu clandestin. Tatra este un loc care iti satisface toate simturile cu varf si indesat, este un loc care trebuie experimentat si trait la maximum.
04 January 2023
Calatoria - ajutor in dezvoltarea personala si profesionala
Exista momente in viata cand preferam sa lasam totul balta. Cand simtim nevoia de o pauza. Si nu de cinci minute pentru a ne bea cafeaua, ci de una lunga, in aer liber, intr-un loc izolat de agitatie, de griji si de responsabilitati coplesitoare. Asa ca plecam si ne detasam de tot sau macar ne dam silinta. Uneori, aceaste planuri nu urmeaza traiectoria stabilita de noi, pentru ca apare sentimentul de vinovatie. ,,Ar fi trebuit sa stam la firma si sa completam raportul." ,,Oare am emis corect factura pe luna trecuta?" ,,Daca am gresit calculul la contabiliate?"Stop. Cand calatoresti, o faci pentru a-ti fi bine, pentru a te reintorce la munca mai pornit pe treaba decat inainte. Pentru a-ti incarca bateriile pentru o noua provocare la serviciu. Iar excursiile nu te priveaza de nimic, dimpotriva. Aduc numai beneficii de care te poti folosi atat in viata personala, cat si in cea profesionala.1. Calatorind, vezi lucruri noi, intalnesti oameni diferiti, strabati locuri, altele si altele de fiecare data. Asculti ghizi si straini, vorbesti despre ceea ce stii, faci schimbi de informatii si de experiente. Iti dezvolti capacitatea empatica. Incepi sa-ti controlezi reactiile cand se intampla ceva care nu ti-e pe plac. Te autogestionezi emotional. Si nu e in favoarea ta? Raspunsul este unul afirmativ, pentru ca la serviciu e nevoie de diplomatie si de tact. Mai ales cand te sacaie superiorul, te deranjeaza un coleg sau te intriga un client nemultumit.2. Cand lucrezi, trebuie sa stii cum sa organizezi. De la timp, pana la oameni si evenimente. Crezi ca planificarea unei excursii nu presupune aceeasi abilitate? Ba da. Tocmai aceasta capacitate asigura reusita. Stabilirea intinerarului, intocmirea listei cu lucurile necesare, verificarea biletelor de avion/tren sau a rezervorului masinii, mersul la cumparaturi. De toate acestea, precum si de multe altele, depinde vacanta ta. Iar spiritul managerial ti se va fructifica cu fiecare ocazie in care vrei sa parasesti caminul in detrimentul aventurii.3. Este aproape imposibil sa pleci in concediu si sa nu intampini situatii nedorite. Fie ca zborul e amanat, ca autobuzul e pierdut, ca vreme nu e favorabila, ca aparatul foto e uitat pe canapeaua din sufragerie. Putem sa marim lista ore in sir si tot nu am termina. Dar este spre binele nostru sa vedem partea plina a paharului. Pentru ca, da, ea exista. Devii imun la stres, iar imprevizibilul nu te mai sperie, ci iti ascute simturile. Esti mai vigilent, mai atent la ceea ce se intampla si mereu pregatit sa faci fata provocarilor neasteptate. Increderea in fortele proprii creste, deoarece constientizezi ca esti capabil sa gestionezi situatii de criza. Asa-i ca acestea sunt calitati pe care orice individ, de la coleg de seriviciu, pana la superior, le-ar aprecia?4. Daca iti place sa mergi si sa explorezi, inseamna ca esti curios. Inseamna ca esti dispus sa asculti alte lucruri decat cele pe care le auzi de zi cu zi legate de un anumit subiect. Inseamna ca esti dornic sa iesi din zona de confort. Ca mintea ti-e deschisa spre a cunoaste alte principii si viziuni decat cele cu care ai fost invatat si obisnuit. Sa nu mai spunem ca imaginatia nu mai cunoaste limite. Si ca ii ingadui sa zburde acolo unde, inainte, considerai ca e imposibil sau gresit. Sau inaccesibil.Credem ca toate aceste calitati, descoperite si fructificate in timpul drumetiilor, te vor scoate din anonimat, te vor individualiza, vor atrage respectul celor din jurul tau. Si-ti vor crea o flexibilitate mintala care, cu siguranta, te va surpinde atunci cand te astepti mai putin.
04 January 2023
Un bagaj util nu contine...
De cand suntem mici auzim in jurul nostru oameni care ne spun ce si cum sa (nu) facem. Daca ascultam de ei este o problema ce trece in plan secund. Insa trebuie sa recunoastem ca exista clipe cand ne-am fi dorit sa o fi facut. In acest mod am fi evitat probleme, conflicte si multe situatii incomode.Am crescut, suntem maturi, am trecut prin diferite momente, nu, nu ca gasca prin apa, ci am invatat cate ceva. Asa ca este de datoria noastra sa va impartasim din experiente si sa incercam sa va convingem sa nu repetati aceleasi greseli pe care le-am facut.Primul aspect la care te gandesti cand pleci intr-o vacanta e bagajul. El vine la pachet cu vesnica si problematica intrebare: "Ce pun in el?". Noi va vom raspunde cu cateva sfaturi despre ce nu ar trebui sa bagati in el, pentru a nu-l ingreuna inutil.Daca vrei sa lecturezi cand ajungi pe pajistea muntelui sau pe faleza, nu putem decat sa te admiram. Si nu vom deschide aici o polemica despre cat este de important sa citim o carte, deoarece toata lumea stie de ce este bine sa o faci. Insa nu lua cu tine carti ale caror continuturi le poti afla accesand internetul. Si ne referim in special la cele ce ofera informatii despre obiective turistice. Fa-ti de acasa o lista cu ceea ce merita vizitat si nu vei mai fi nevoit sa ocupi spatiu cu manualul turistic.Incaltamintea. Da, normal ca bagajul trebuie sa contina si articole din aceasta categorie. Dar nu e necesar (deloc) sa aduci cu tine tot dulapul. Poti sa consideri esentiali adidasii pentru excursia de pe munte, slapii pentru plaja si pantofii de ocazie. Insa toate celelalte perechi de tenesi nu vor face alteceva decat sa te indecida a alege intre perechea de culoare visinie sau cea galbena. Aceeasi regula se aplica si in cazul pantofilor pentru gimnastica. Yoga si Pillates se pot practica in sosete, iar tura de jogging este oricum inlocuita cu drumetia in natura sau cu jocurile de volei in mare.Sosetele. Bineinteles ca trebuie schimbate zilnic. Poate chiar de cateva ori pe zi. Dar nu e necesar sa aduci cu tine in concediu o cutie intreaga. Mai mult decat atat, le poti spala in chiuveta camerei. Sau, ca sa fii sigur ca nu ramai fara ele fix cand ai avea cea mai mare nevoie, fa-ti un plan. Reviziuieste numarul zilelor petrecute in vacanta, iar perechile de sosete ar trebuie sa fie egal cu numarul lor.Nu abuza de portfard. Intr-adevar, nu vrei sa te compare prietenii cu Rudolf cand ajungi acasa dupa o aventura in Grecia. Si nu vrei sa te apuce mancarimile din cauza ca ai omis pastilele pentru alergie. Sa nu mai spunem ca nu suntem certati cu apa si sapunul. Dar, gandeste-te, chiar ai nevoie de toate cremele contra radiatiilor solare? Sau de toate fardurile cand pleci cu prietenii intr-o plimbare in golf? Gelul de dus, samponul, uleiul care portejeaza pielea de razele soarelui, crema hidratanta si fondul de ten, rimelul si rujul rosu preferat n-au cum sa lipseasca de langa tine. Dar restul? Chiar sunt indispensabile?Mai e un lucru care ne vine in minte acum. Umbrela. Nu o cara dupa tine, mai ales daca nu ai una mica, usor de transportat. Ia pelerina de ploaie. Sau nu lua niciuna dintre ele. Verifca prognoza si, daca se anunta vreme buna, bafta ta. Daca te-a pacalit aplicatia meteo ai doua variante: ori simulezi o coregrafie in ploaie a la "Dansez pentru tine", ori cumperi o umbrela ieftina din magazinele de prin preajma.Ei bine, care va fi primul lucru de care te vei indura sa te lipsesti in urmatoarea aventura?
04 January 2023
Everest Base Camp
Ati auzit de ea? Probabil ca da.Ati fost pana acolo? Cel mai probabil nu.O luam incetisor. Ce este Everest Base Camp? Este tabara de unde se porneste catre cel mai inalt varf al Muntilor Himalaya. Daca pana acum am cochetat cu trekking in Muntii Atlas din Maroc sau cu Dolomitii, de aceasta data Oxigen aterizeaza tocmai in Nepal. Si daca tot ne poarta adrenalina atat de departe de casa, sa profitam din plin si sa ne lasam cuceriti de farmecul reliefului muntos. Mai este nevoie sa raspundem la intrebarea ,,De ce Everest Base Camp?". Daca simpla mentiune a Everestului nu este suficienta, venim cu alte argumente."Because it's there", citandul pe George Mallory pe care obsesia de a cuceri varful l-a condus spre moarte.Lumea nepaleza. Un mozaic cultural, social, lingvistic si o provocare pentru orice turist care doreste sa intre in contact cu ceva neobisnuit, unic. Mergem intr-un loc unde se vorbesc zeci de limbi, unde traditiile sunt distincte, unde exista confluenta intre religii, precum budhismul, hinduismul, animismul. Vom intra in contact cu o lume a simplitatii, a diversitatii, a ospitalitatii. Desi sunt foarte saraci, lipsurile materiale ale nepalezilor sunt compensate de bogatia lor spirituala. Iar daca vrem sa urcam cei 5 400 de metri pana la Base Camp, vom avea sansa sa-i cunoastem pe cei mai buni ghizi care nu numai ca nu au atestat, dar ale caror cunostinte ar face gelos si cel mai infocat aventurier. Este vorba despre serpasi, cunoscuti pentru amabilitate si pentru ajutorul pe care il acorda oricui, neconditionat.Kathmandu. Da, cu totii vizitam Roma, Paris, Londra, Copenhaga. Dar de cate ori in viata ai sansa sa te plimbi printre stradutele capitalei Nepalului? Sau sa te mandresti ca printre obictivele turistice vizitate se afla si Boudhanath, cea mai mare stupa budhista din Nepal, precum si ,,Templul maimutelor". Iar din Kathmandu incepe aventura. Urmeaza Lukla, Phakding, Namche Bazar la 3 340 de metri si drumul continua. Ama Dablam, Pumori, Pheriche, Thamserku, Island Peak, Makalu, Nuptse si Lotse. O lista lunga si plictisitoare, dar nu inutila, deoarece contine numele incredibilelor varfuri cu care Everestul e inconjurat. Si cu care, bineinteles, ai sansa sa te pozezi in asa fel incat niciun prieten nu ar mai putea sa te priveasca din cauza invidiei. Iar tu vei fi invidios pe nepalezii care nu privesc in fiecare zi blocuri fumurii si oameni aflati intr-o continua agitatie, ci varfuri care strapung cu fala razele soarelui himalayan. Unoeri, viata este atat de trufasa si de nemiloasa...Drumul pana la Tabara este presarat cu sate ale serpasilor si cu legende budhiste pe care le vom afla de la ghizii locali. Din peisaj nu lipsesc pajistile cu rhododendron (azalea japoneza), magnolii si brazi care te vor face sa te intrebi daca nu cumva esti Gulliver in Tara Uriasilor. Nu v-am spus ca nimic din privelistile din Himalaya nu seamana cu nimic din ceea ce ai vazut pana acum?Piesajele. Eh, ne racim gura (sau tocim tastele) degeaba. Cum sa descriem privelistea? Nu putem. Si nu din lipsa de cuvinte sau din falsa modestie, ci din respect pentru spectacolul natural care se tese in fata noastra. Doar vorbim despre Himalaya!Asadar, ce zici sa transformi visul acesta intr-o amintire nu numai imposibil de uitat, ci intr-una care ti se va perinda prin fata ochilor toata viata? Mai 2018 chiar ar putea fi data care iti va reveni in minte cu fiecare ocazie in care cineva va propunta cuvantul ,,munte" sau ,,aventura". Si nu-ti fie teama ca drumul pana la peste 5 000 de metri e greu. In aceasta iarna propunem ture pe muntii nostri in care sa invatam, sa ne pregatim psihic si fizic pentru provocarea ce va urma.Deci? Ne vei insoti in aventura din Nepal?
04 January 2023
Iceland midnight sun
Daca ti-am spune ca visul copilariei, acela de a trai o zi in care soarele sa nu dispara, se poate implini acum, dupa trecea anilor? Ca exista mai multe locuri pe pamant unde luna nu-si poate intra in drepturi din cauza ca soarele este prezent pe cer aproape 24h/24.Luam in vizor Islanda. Incepand de la sfarsitul lunii mai si terminandu-se la sfarsitul lui iulie, fenomenul numit ,,soarele de la miezul noptii" (midnight sun) te va face sa te intrebi de doua ori daca chiar este posibil sa vezi cum astrul luminii apune dupa miezul noptii ca mai apoi sa rasara doua ore mai tarziu.Te intrebi ce poti face in timpul fenomenului? Venim cu cateva raspunsuri:Vizitam satele pescaresti, precum Husavik. Pe langa peisaje idilice si plimbari cu barca, ai sansa sa observi balenele in habitatul lor natural. Si incepi sa te intrebi daca nu cumva stai pe locul de inspiratie a lui Herman Melville pentru ,,Moby Dick". Noi putem sa-ti spune doar ca spectacolul nu va semana nici pe departe cu vizita la delfinariu.Godafoss sau ,,Cascada lui Dumnezeu" este un alt motiv pentru care trebuie sa pasesti pe teritoriul Islandei. Este cea mai spectaculoasa cadere de apa din tara. Este obligatoriu sa ai aparatul foto cu tine, pentru ca lumina apusului/rasaritului ce se propaga in cascada iti va crea conditii perfecte pentru un shooting de neuitat. Mai mult, legendele spun ca vikingii au ascuns in spatele caderii de apa o comoara ce poate fi revendicata doar de cineva foarte curajos. Pe noi, sincer, nu ne-ar deranja sa descoperim cufarul cu monede de aur, dar ne multumim doar cu poze in cazul unei cautari esuate.The midnight sun poate fi contemplat, de asemenea, asezandu-te linistit pe una dintre falezele tarii. Stim ca esti satul de rasaritul privit de pe plaja din Costinesti, dar acela contemplat aici te poate duce cu gandul la placinta cu branza facuta cand de mama, cand de bunica. Prima e buna, cealalta e incomparabila. Asa si cu privelistea din tara gheturilor.Daca mergem in Islanda, facem cunostinta si cu relieful muntos. Ar fi rusinos din partea noasta sa-l neglijam. Si ce ar putea fi mai spectaculos decat sa faci trekking, sa-i urezi soarelui ,,noapte buna", ca dupa cateva zeci de minute mai tarziu sa te intampine bucuros?Laguna Glaciara Jokulsarlon este alta atractie care nu-si va insela asteptarile. Peisajele pe care le ofera sunt de vis si promitem ca o sa incercam sa te convingem sa te intorci in tara in momentul in care ne vei spune ca nu vrei sa ma pleci de aici.Parcul National Tingvellir, aflat pe lista monumentelor UNESCO, este locul unde se afla frontiera dintre doua lumi: Islanda sta pe doua placi tectonice (nord americana si eurasiatica) care se distanteaza una fata de cealalta cu doi centimetri pe an. Ce zici? N-ar fi interesant sa-I facem o vizita?Putem sa lungim lista la nesfarsit, insa nu are niciun rost. Vrem sa mergem si sa vizitam tara vikingilor si a elfilor, iar daca vrei sa ne insotesti, suntem mai mult decat bucurosi.
04 January 2023
Cu gandul la culmile Himalayei
Nu vrem sa ne lungim cu vorba, ci sa te transpunem in atmosfera ce domina tinutul care inconjoara cel mai inalt varf din lume, Everestul. Cine stie, poate vrei dori sa ne intovarasesti in aventura care incepe sa se tese spre meleagurile Nepalului. Stiai ca... Muntii Himalaya fac parte din cordiliera alpino-carpato-himalayana si sunt considerati acoperisul lumii datorita altitudinilor ce-ti taie rasuflarea. Daca ati urcat vreodata pe streasina casei si v-ati simtit stapanii lumii, ganditi-va ce sentiment va poate cuprinde daca puneti piciorul pe solul celor mai inalti munti din lume...Cultura inconjurata de misticism a serpasilor. Ei sunt un grup etnic, originar din Tibet, care a traversat Nepalul in urma cu cateva sute de ani, stabilindu-se in zonele muntoase. Sunt budhisti si au supus gigantii din Himalaya, rezistand conditiilor grele de izolare. Sunt ,,de-ai muntelui" si extraordinari ghizi, deci sansa de a fi intovarasit si indrumat de un serpas ar putea sa-ti schimbe perceptia asupra vietii. Asta, si vizita in templele si stupele bhudiste, in care mantrele rostite de budhisti te poarta catre o alta lume.Peisaje care-ti taie rasuflarea. Da, poate suna cliseic, dar ceea ce iti pregateste natura Muntilor Himalaya nu poate avea termen de comparatie. Ca vorbim despre cascadele tumultoase, podurile care fac legatura intre marginile prapastiilor, varfurile muntilor de pe care vantul spulbera zapada, vegetatie sub-tropicala. Tibetul este protejat de un lant himalayan alcatuit din impresionante piscuri de peste 8.000 de metri, intre care faimoasele Chooyu, Chomolugma, Kanchengzonga, care te prives distant, aprope sifdator de la orice inaltime te-ai afla. Podisul tibetan este arid si devine straniu cu cat patrunzi in inima tarii: munti care se erodeaza cu repeziciune, torente de pietre si aluviuni care se rostogolesc cu tunet la vale, morene de ghetari ce se topesc incredibil de repede, sate cu case din caramida si chirpici, cu porti de lemn neobisnuit de frumos sculptate si colorate.Eternitatea este palpabila aici. Timpul isi incetineste cursul si ai senzatia ca ceasul sta in loc. In vai ocrotite, casele sunt grupate strans si sunt inconjurate de ziduri ce oglindesc rutina vietii tibetane. Dependenta de natura i-a modelat pe localnici puternici si viteji. Pentru ca sunt indemanatici si tenaci, terenurile aride s-au transformat in mici ogoare si gradini. Peste tot vezi turme de capre si de vite pazite de pastori insotiti de magari salbatici, in timp ce caii pasc liberi. Tibetanii sunt unul dintre cel mai religios popor din lume. Ii poti observa pe localnici cum se roaga tinand in mana dreapta siraguri de margele sau invartind rotile de rugaciune pentru a alunga duhurile rele si pentru a cere o reincarnare mai buna.Hai cu noi in aventura pe care o tesem pe aceste meleaguri si ajuta-ne sa completam lista.
04 January 2023
Portie de Oxigen din Muntii Baiului
Sambata, 11 noiembrie, 27 de aventuriei fac cunostinta cu taramurile peste care domnesc Muntii Baiului. In timp ce exploram padurile si urcam pantele, ne intrebam de ce ii eclipseaza atat de mult Bucegii. Privelistile Baiului sunt cel putin la fel de spectaculoase ca cele detinute de vecinii lor.Dis-de-dimineata, Autocarul ne rapeste din Bucurestiul aglomerat si ne poartat spre tinuturile prahovene. Dupa aproape doua ore, ajugems in Azuga, unde ne punem muschii in functiune, deoarece incepem sa urcam spre Piciorul Sorica. Timpul zboara repede, mai ales cand energia pulseaza in vene, iar vremea vine in sprijinul nostru. Soarele straluceste falnic pe bolta cerului, iar temperatura ne face sa uitam ca suntem in noiembrie. Si frunzele aurii, ce se desprind elegant din copaci, ne dau impresia ca suntem protagonistii unei pelicule cu spiridusi, zane si spirite ale naturii. Desi pasarile ne-au parasit pentru tinuturile calde si nu ne mai pot rasfata auzul cu ciripitul lor, grupul nostru inunda natura cu rasete, glume si voie buna. Socializam, de distram. Ajungem intr-o poienita, iar peisajul catre Bucegi este desprins din basme. Nici nu ne dam seama cand ajungem pe Sorica si la statia-capat de telegondola. Parca ne tenteaza sa trisam si sa parcurgem restul traseului odihnindu-ne in cabina, cu peisajul la picioarele noastre. Insa nu cedam ispitei si ne continuam drumul. Golul alpin ne rasfata ochii cu o alta panorama feerica inspre Bucegi. In dreptul telegondolei, la cabana, ne oprim pentru a ne improspata fortele si ne luam doza de energie cu un pahar de vin fiert. Nu parasim locul mai inainte de a facem poza de grup, iar Bucegii se vad mirific in spate. Apoi ne continuam traseul de creasta si ne indreptam plini de entuziasm spre Varful Cazacu. Si de aceasta data suntem recompensati de Mama Natura pentru efortul depus, pentru ca privelistea iti taie rasuflarea. Stim, ne repetam, dar nu putem sa spunem decat adevarul si nimic mai mult. Muntii ne minimalizeaza, ne simtim firavi si neputinciosi in fata minunilor care se perinda prin fata ochilor.Dupa orice urcus urmeaza si coborarea. Ne mobilizam si urmam drumul care ne duce spre Culmea Zamora, unde dam de stana care ii poate gazdui si hrani pe drumetii hamesiti de efortul depus. Ne-am infranam pornirea de a ne asalta stomacul cu bulzul pentru care este renumita stana si nu ne lasam pana nu ajungem in Busteni. Aici suntem intampinati de Autocarul Bucuriei, ne luam ramas bun de la Muntii Baiului, cu fagaduiala ca ne reintoarcem curand.
04 January 2023
Locuri de tihna in timpul unei sesiuni de trekking in Nepal
Numai daca nu ai practicat trekking in Himalaya nu-ti este familiara notiunea de teahouse trekking. Nu-i nicio problema, te lamurim acum. Teahouse trekking este, probabil, cel mai popular tip de trekking practicat si implica deplasarea de la un teahouse la altul. In fapt, acestea sunt hoteluri aflate in satele in care poposesti pentru un loc de dormit si pentru mancare gatita in casa. Iar daca strabati un traseu prevazut cu mai multe astfel de teahouse-uri, esti norocos. Nu mai este nevoie sa-ti frangi spatele, carand cortul si rucsacul cu alimente.Calitatea conditiilor acestor hoteluri depinde de traficul de hrana din regiune, de numarul de straini care le frecventreaza si de competitie. Teahouse-urile din regiunea Everest si Annapurna sunt exceptionale si foarte laudate pentru toaletele in stil occidental, dusurile cu apa calda (contra cost a patru dolari) si meniuri diversificate. De asemenea, sunt apreciate pentru sentimentul de ,,acasa" pe care ti-l induc si pentru camerele tip sufragerie in care te poti bucura de masa alaturi de ceilalti aventurieri, langa focul binefacator al sobei.Cele situate pe rutele mai putin populate sunt mai rudimentare, iar conditiile pe masura: la cina degusti mancare traditionala, mdhal bhatt (orez si linte) si dormi la comun cu alte persoane in aceeasi camera in care se si gateste. Daca nu-ti place inghesuiala, nu te opreste nimeni in a dormi in propriul cort. In aceste teahouse-uri este prezent, mai mereu, un miros de fum provenit de la balegarul de yak, preferat pentru proprietatile de descompunere in timp indelungat.In ciuda conditiilor ce variaza de la o regiune la alta, mesele oferite includ cam acelasi tip de mancare, diferenta fiind data, in special, de aranjament. Daca iti plac preparatele coreene, poti gasi restaurante care prepara un kimchi decent.Mai mult decat atat, nu te preocupa de electricitate, pentru ca exista in camerele principale cu un cost de unu, doi dolari pe ora.In camerele de dormit vei gasi, de cele mai multe ori, doua paturi (pentru o singura persoana) cu saltele, perne si cearsafuri. Poti cere si paturi, insa este posibil sa nu fie la fel de curate pe cat ai spera sau ti-ai dori. Acelasi lucru se aplica si in cazul fetelor de perna, pe care le recomandam sa ti le aduci de acasa. Peretii camerelor sunt destul de subtiri, deci ai grija la volumul tonalitatii. Nu uita acasa dopurile de urechi. Chiar daca esti frant de oboseala si Mos Ene da tarcoale pe la gene, nu strica sa-ti asiguri un somn lin, fara intreruperi.De retinut este faptul ca, indiferent de calitatea conditiilor pe care le gasesti in aceste hoteluri, cu siguranta vei intalni doar gazde prietenoase, mereu dispuse sa ofere ajutor si sa te faca sa te simti binevenit. De altfel, cand pleci in aventura, nu vanezi confort, ci experiente de neuitat care sa tese amintiri. Amintiri ce-ti vor strafulgera mintea atunci cand te astepti mai putin. Iar traiul intr-un teahouse te individualizeaza fata de ceilalti excursionisti, pentru ca ai oportunitatea de a descoperi si de a simti o alta latura a Nepalului: una intima, inaccesibila multora.In care trasee de trekking se gasesc teahouse-uri?Everest Base Camp, Everest Three Passes, Poon Hill, Annapurna Base Camp, Annapurna Circuit (ce ofera cazare cu excelente conditii Manaslu Circuit Trek (conditii rudimentare spre acceptabile)Langtand Trek (conditii bune) Kangchenjunga Base Camp, Phoksumdo Lake Trek si Makalu Base Camp Trek (le sunt specifice conditiile rudimentare) Everest Base Camp via Jiri (calitatea conditiilor este una rudimentara in zona dintre Jiri si Lukla, ca mai apoi sa creasca spre excelent in ruta spre Everest Base Camp)
04 January 2023
Povestea din Musala
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti, un imparat; iar numele lui era Imparatul Verde-Oxigen, caci tare mult ii mai placeau verdele padurii si oxigenul curat. Si el traia linistit in imparatia sa, caci avea oxigen din belsug si padure verde cum nu se mai gaseste pe lumea asta, si tare mandru era. Dar, intr-o buna zi, i-a ajuns la urechi vestea ca, peste mari si tari, in regatul invecinat se putea gasi apa fericirii. Si vestea aceasta l-a pus pe ganduri pe Imparatul Verde-Oxigen, mult a stat el si s-a intrebat ce o fi aceasta apa fermecata si cum ar putea sa puna mana pe ea; si cu cat se framanta mai mult, cu atat mai mult si-o dorea. Si cheama imparatul la el pe Zana cea Buna, caci ea trebuia sa stie cum sa obtina apa. Dar iaca, zana ii zice ca nu e lucru de saga, cale lunga e de batut pana acolo, iara apa e tocmai sus, in varf de munte, unde nu ajunge picior de om asa usor. Imparatul nu se sperie din atata lucru si numaidecat hotaraste sa plece in cautarea acelei minunatii. Cum nu putea pleca singur in asemenea aventura, degraba da sfoara in tara, ca toti cei ce vor vrea, sa i se alature la drumul cel lung. Si asa s-au strans vreo trei duzini si inca jumatate de drumeti, care de care mai aratosi si mai destoinici, gata sa porneasca la drum alaturi de imparatul cel viteaz, in cautarea fericirii. Si mai venise la chemarea Imparatului si Zana cea Buna, pesemne stia dansa ca o sa fie nevoie de ajutorul ei. Cu mic, cu mare, s-au urcat cu totii in Caleasca Bucuriei si au pornit la drum; vizitiul i-a dus ca vantul si ca gandul, si tot au mers zi de vara pana in seara. In sfarsit, au ajuns drumetii nostri in regatul acela strain, unde nu se puteau intelege om cu persoana. Si cum nu puteau porni numaidecat spre varful muntelui, au hotarat sa ramaie peste noapte in ograda batranului Borovets. Zis si facut, au dat toate desagile jos, si-au gasit fiecare cate un culcus si au plecat sa se ospateze. Caci batranul Borovets tare e ospitalier, la fiecare pas te imbie cu odai primitoare, bucate care de care mai alese, aromate si aburinde, mai traditionale sau mai stranii, dupa pofta fiecaruia; dar, fiti pregatiti sa scoateti argintii din punguta, caci vorba ceea: cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda. Dupa ce s-au ospatat si au baut pe indestulate, s-au adunat vitejii nostri sa puna tara la cale, dupa porunca imparatului. Chitise Imparatul Verde-Oxigen ca le-ar prinde bine drumetilor sa nu bata toata calea pana sus. Si a aflat dansul de la Zana cea Buna ca oamenii din partile acelea aveau niste bondari nazdravani care ajungeau cat ai clipi pana aproape de varful muntelui. Afland una ca asta, a socotit sa incalece si ei pe cate un bondar, doar le-o scurta drumul. Si cu aceste ganduri, multumiti, s-au dus cu totii in odaile lor sa se odihneasca, caci lunga zi ii astepta. Abia au apucat sa puna geana pe geana si, ce sa vezi, s-a facut iar dimineata. N-au stat mult pe ganduri drumetii, degraba s-au pregatit si iute au pornit catre varful muntelui sa caute apa care aduce fericire. Dar nici n-au pornit bine, ca s-au si pomenit opriti. Stapanul bondarilor nazdravani ii astepta si incerca sa-i induplece sa nu urce; se porni a le zice cate-n luna si stele, doar-doar i-o intoarce din drum; ba ca s-a pornit omatul la vale si matura tot in calea lui, ba ca nu mai pot bondarii zbura, ba cine stie cate si mai cate. Dara nu erau eroii nostri de induplecat cu una, cu doua; nici nu pornisera bine, cum sa se intoarca cu coada intre picioare? Vazand el ca nu e de saga si ca n-are incotro, mi ti-i pune pe toti cate 6 pe un bondar si degraba ii trimite spre varful muntelui socotind ca avea Musala ac de cojocul lor. Odata ajunsi, se pornesc dansii agale si cu bagare de seama spre cabana lui Musala, spiritul muntelui, caci el avea apa fermecata in grija. Dar nu stia Imparatul Verde-Oxigen si nici Zana cea Buna ca spiritul muntelui nu avea sa ii lase cu una cu doua sa ajunga tocmai in varf. Si incepu a le pune bete-n roate: zapada parca crestea din ce in ce, de te afundai pana la genunchi si alta nu. Dar s-au vorbit drumetii nostri intre ei si, rand pe rand, au facut cale prin nameti, fiecare dupa puterea si priceperea lui, in frunte cu Imparatul Verde-Oxigen. Si asa au mai mers inainte cale lunga pana au inceput a simti ca parca le turnase cineva plumb in picioare, asa anevoie inaintau; vazand una ca asta, Zana cea Buna si imparatul s-au pornit a imbarbata pe toata lumea; si cum auzeau drumetii vorbele lor bune, parca mai lesne paseau si prindeau puteri. Spiritul muntelui, vazand ca nimic nu le sta in cale drumetilor nostri, se infurie grozav si odata se preface intr-un vant naprasnic si se porneste a sulfa cu atata putere de spulbera toata zapada si era cat pe-aci sa-i dea jos de pe munte. Dar nu s-au lasat dansii induplecati nici de una ca asta, si se tineau sarmanii cu toate puterile, si tot urcau; iara Imparatul Verde-Oxigen, ajungand primul in varf de munte, ii astepta acolo si ii imbarbata, numai vorbe de lauda avea pentru dansii. Iar ca sa le mearga picioarele si mai repede, Zana cea Buna le dadea ghes din urma. Asa au reusit cu totii sa-l infrunte pe spiritul cel naprasnic al muntelui. Vazandu-i pe toti cocotati pe coltul acela, imparatul nu-si mai incapu in piele de bucurie, si i-a luat pe toti drumetii in brate si mult i-a felicitat. Ajunsi pe varf... ia apa de unde nu-i. Caci nu se gasea pe varful acela decat omat si o lespede. Dar, nu era nimeni mahnit, ba chiar dimpotriva, ranjeau cu totii cu gura pana la urechi. Descoperisera dansii o alta bogatie, fara de seaman. Erau fermecati de privelistile ce li se infatisau in fata lor, de le venea sa se frece la ochi sa se convinga ca vad aievea; erau fericiti ca dovedisera toate piedicile, ca erau impreuna, ca vedeau lumea de unde nu o mai vazusera inainte. Si au stiut atunci si Zana cea Buna, si Imparatul cel Verde-Oxigen si toti temerarii ca au descoperit cea mai de pret sursa a fericirii, cea din inimile lor. Si, cu sufletele impacate, s-au intors drumetii nostri in ograda lui Borovets si s-au pus pe petrecut, si au mancat bucate alese, si au baut si au cantat cat i-au mai tinut puterile si multa veselie a fost.Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa; si-am incalecat pe-o roata, si v-am spus povestea toata, s-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare minciuna.
04 January 2023
Prima dată cu Oxigen pe Valea lui Stan #2
Sambata, 5 dimineata, ma trezesc cu gandul la excursia care va urma. Merg pe Valea lui Stan, o vale despre care am auzit multe povesti frumoase si nu merg singura, merg cu omuletii verzi de la Oxigen. Am plecat de acasa cu gandul la aventura si distractie, insa cu ce amintiri m-am intors acasa, trebuie sa iti povestesc.Am lasat grijile si monotonia din Bucuresti in urma , m-am urcat in Autocarul Bucuriei si am plecat la drum. Stii melodia Calator pe care o canta cei de la CPNT Brasov? Daca nu o stii, ascult-o! Daca o stii da-I play, inchide ochii si traieste clipa.Cu cat ma apropriam mai mult de vale, cu atat imi crestea entuziasmul. Si am ajuns! Am coborat din autocar, si cu rucsacii mici de tura in spate am pornit pe traseu. La intrarea in traseu ne-am impartit in echipe, fiecare echipa era formata din 2 ghizi si 12-13 persoane.Ai fost pe Valea lui Stan? Du-te neaparat. Este un traseu care te incarca cu energie si pe alocuri iti creste doza de adrenalina. Canionul este format din scari, multe scari unele mai mici, altele mai mari, inclinate sau mai drepte, nu te gandi ca parcurgerea lor este grea. Un copil de 7 ani poate sa faca fara probleme acest traseu. Prima parte a vaii te relaxeaza , chiar te face sa uiti de orice gand care uneori nu iti da pace. Mergi ,si de jur imprejurul tau se ivesc peisaje care mai de care mai spectaculoase. In fata ta. se destainuie o lume a carei existenta iti este necunoscuta. Ianintezi si admiri culorile toamnei, o toamna care si-a intrat deja in drepturi. Poate tot ce ti-am descris pana acum te-a dus cu gandul la melancolie, si ai dreptate, peisajul era melancolic si linistit. Insa nu am avut timp sa intru in starea asta, aveam langa mine o gasca de oameni veseli. Eram ultima, si valea rasuna din toate colturile: glume, cantece, ascultam cu interes experiente si povesti de munte. Cine nu are omuleti verzi de la Oxigen sa isi cumpere! Un canion dominat de toamna s-a transformat in cateva minute intr-un loc plin de distractie si voie buna.Pana aici toate bune si la locul lor. Am ajuns in partea a doua a canionului, mai tii minte cand ti-am spus ca doza ta de adrenalina va creste? Despre asta vorbeam. Catarare de-a lungul stancilor, scari metalice si cabluri fixate in stanca, esti la verticala, iar dedesubtul tau este apa. Intr-un cadru natural salbatic, ma simteam ca un alpinist mandru, faceam via ferrata la un nivel pentru incepatori dar cine se gandea ca 4 ore in acest canion ma vor invalui de satisfactie.Am ajuns la finalul canionului si totul parea desprins dintr-un vis. Chiar am facut traseul sau m-am lasat purtata de lumea visurilor?La iesirea din canion am facut pauza intr-o poienita si am dat curs povestilor despre traseu, sesiunea noastra de povesti s-a incheiat cu o gura de visinata.Pana in Poiana Calugaritei a urmat o urcare sustinuta de aproximativ 15 minute. Ajunsi aici, cu ajutorul florilor de toamna , am redevenit copii, deasupra noastra pluteau zeci de frunze, de toate marimile. Am sarit, ne-am pozat in fel si chip, ne-am potolit foamea si am pornit la drum.Coborarea mi-a oferit peisaje incredibile,o portiune am coborat pe drum forestier , apoi dintr-o data mergeam de-a lungul Lacului Vidraru. In departare am zarit maretia Varfurilor Caltun si Lespezi, care acoperiti de zapada ne vegheau din creasta. Au urmat poze, in care am sperat sa surprind grandoarea lor care ma lasat fara cuvinte.
04 January 2023
In Patagonia, albastrul este indescriptibil
Sa facem o scurta recapitulare: am vizitat capitala Argentinei, dupa care am zburat in Tara de Foc in Ushuaia. Pinguini, Parcul National Tierra del Fuego. Le gasiti aici si aici.Acum, incercam noi expriente. De fapt, experiente noi incercam mereu. Ce facem acum se numeste vis devenit realitate. In fine, trecem la subiect.Am lasat in urma Insula Martillo si am pornit pe urmele lui Magellan. Ghiciti ce. Nu am ridicat panzele, ci vaslele, pentru ca ne aventuram cu kayakul pe stramtoarea ce poarta numele exploratorului. Bate vantul, dar nu ne gandim ca este posibil sa ne rasturnam, ci o luam ca pe o provocare.Ha.Ce pleonasm grosolan. Ca si cum nu suntem intr-o cursa Montagne Rouse de cand am lasat in urma meleagurile romanesti...Revenind. Nu aluneca nimeni. Dar nu putem sa spunem ca nu ne-a trecut de cateva ori prin cap sa ne punem ,,piedica" unii altora cu vaslele. Dar dupa ne-am amintit ca unii dintre noi nu stiu sa inoate si am stat cuminti. Oricum, merita mai mult sa respiri aerul rece si sa te concentrezi pe miscarea mainilor decat sa faci pozne tovarasilor. Si am scapat doar cu putina febra musculara.Nu vrem sa jignim experienta cu kayakul, dar ce urmeaza o arunca putin in spatele reflectoarelor. Pentru ca pornim trekkingul in Chile. Da, strabatem America de Sud in lung si-n lat. Pornim spre Parcul National Torres del Paine.Noi suntem scosi in lume. Si am vazut multe locuri incredibile care ne-au ramas intiparite pe retina. Dar... Hm... Patagonia... Cum sa spunem in asa fel incat sa nu parem mediocri? Mda. Nu prea putem.Este un mixt: salbaticie, verdeata, pamant uscat, lacuri de un albastru albicios, vant turbat, tufisuri si ciulini. Si vestitele Torres del Paine. Turnurile Albastre. Nu, nu sunt muntii albastri. Ci apa. Ai senzatia ca acesata culoare a fost inventata aici. Indescriptibil. Stiti cat este de frustrant sa nu poti sa descrii ceea ce vezi? Noroc cu pozele, ne salveaza de la ananghie.Cum pentru orice lucru pe care il doresti trebuie sa lupti, noi am dus batalii seculare cu oboseala si cu somnul, si am invins. Am pornit in aventura in jur de trei dupa-amiaza si am terminat 18 ore mai tarziu. Am fost rebeli si am lasat sa ne prinda noaptea in Parc. In caz ca nu stiati, e interzis sa faci trasee noaptea. Pentru ceilalti, ca pentru noi nu a fost. Pentru ca nu voiam sa ne prinda gardienii rezervatiei, nu am aprins frontalele decat atunci cand nu aveam incotro: mlastini, podete. Chestii minore. Toate astea pentru...? Pentru un rasarit mai frumos pana si ca cel de pe Ceahlau: sus, la poalele celor trei turnuri. Dezamagire maxima: nori. Dar ne asumam parsivitatea muntelui. Sau a destinului.
04 January 2023
Povesti de la capatul pamantului - Torres del Paine, partea I
Exista un inceput pentru toate. Asa mi-a spus mie o prietena. A avut si aventura noastra in Torres del Paine un inceput. O dupa-amiaza de ianuarie calduroasa. Da, la capatul lumii, iarna e ca vara. Avem un plan in minte: vrem sa vedem turnurile. La rasarit. Lucru nu tocmai simplu, parcul e inchis noaptea, e interzis mersul in traseu in cursul noptii. N-o sa va vina sa credeti, noi am gasit o solutie. Intram in parc ziua, stam pana la rasarit si apoi plecam. Usor de zis. In practica, avem in fata noastra vreo 18 ore. Pe drum. Fara somn. Stai, asta chiar mi s-a parut o idee buna? Cred ca a fost totusi ceva ce m-a convins... Aaaa, da, turnurile la rasarit. Pai, sa pornim atunci! 90 de km, soare, guanaco (nu, nu e caca de liliac, sunt un fel de lame dragute foc), drumuri proaste, praf, munti care iti taie rasuflarea, am ajuns! Parcam masinile si incepem traseul in cel mai bun mod: cu o pauza de masa. Dupa savurarea unui "delicios" sandvis cu branza topita, pornim la drum. Traseul e usor. In schimb, e foarte cald. Unde or fi vestitele vanturi de Patagonia care ar putea sa ne ia pe sus? Cand ma gandesc ca mai car in spate si polar si geaca... Urc, transpir, mi-e sete, ma gandesc cu jind la o adiere de vant care nu vine.Trecem dealul, mi se taie respiratia. La picioarele noastre e un lac de o culoare ireala. Ca si cum un creator indragostit de culoare ar fi varsat vopseaua cea mai turcoaz in lacul acesta cu nume nordic, Nordenskjold. Ne chinuim, pe rand, sa-i pronuntam numele, fiecare dupa imaginatia lui. Evident, rezultatele sunt prilej de glume (Cum ai zis?!). Lacul e vedeta, apare in toate pozele noastre. Continuam traseul, lacul cu nume de viking in stanga, coarnele in dreapta. Ah, nu v-am spus inca de coarne? Sunt niste stanci de granit, impresionante, care se ridica semet pana la 2100 de metri. Ne vor strajui pe dreapta pana la refugiu.Traseul nostru continua, poteca evidenta serpuieste printre arbusti, tufe de "el calafate" sau flori necunoscute, coboara, urca din nou, traverseaza paraie cristaline care susotesc ademenitor printre pietre. Cand si cand, traversam cate un parau pe podete de lemn care se plimba obraznic fara sa tina cont de eforturile mele de a le misca cat mai putin. Un deliciu! Acum inteleg si glumele rangerilor din parc: daca reusesti sa te pierzi aici, ei iti fac poza si te pun la panoul rusinii. Nu suntem singuri, ne intersectam cu drumeti din toate colturile lumii. Sunt cei in grup care sporovaiesc si rad ca si noi; sunt drumetii singuri, seriosi si patrunsi de cine stie ce ganduri meditative; sunt cei in cuplu, care ne raspund la salut cu cate un zambet timid. Sunt cu totii apasati de greutatea rucsacilor mari, spre deosebire de noi. Pentru ei, refugiul catre care ne indreptam este destinatia finala a acestei zile. Pentru noi, e doar oprirea intermediara. Ajungem acolo dupa 4 ore de mers in soare. Corturi, refugiu, lume multa, agitatie. Ne imprastiem care incotro, in cercetare. Decorul te lasa mut: munti de jur imprejur, paraul la cativa pasi, lacul cel incredibil de turcoaz in stanga. Mi-ar fi placut sa stiu ca acela e capatul traseului, sa am ragazul sa admir totul pe indelete. Dar noi avem alte planuri. Ne asteapta cei 10 km inapoi (timpul zboara cand te distrezi mergand) si continuarea pana la turnuri. Caut un pic de liniste si umbra. Ne hotaram ca e momentul potrivit pentru a mai savura un sandvis. Cu pate de ton de data asta, ne place diversitatea. Eh, a venit vremea sa pornim inapoi. Acelasi traseu, aceiasi oameni, acelasi lac (doamne, dar ce culoare!), aceleasi coarne. Noroc ca se mai schimba glumele. Andrei ne anunta ca e riscant sa ne intoarcem la masini asa cum planuisem initial. Ca sa ajungem in traseul spre turnuri, trebuie sa trecem de un punct de control si este destul de probabil sa nu ni se mai permita accesul, avand in vedere ora inaintata (era deja 20.00, noi nu plecasem inca de la refugiu). Avem variante pe traseu sa pornim direct spre turnuri. Ramane sa ne gandim daca avem tot ce ne trebuie si sa ne hotaram incotro mergem. Ne reluam marsul si, pentru o vreme, uit de decizia ce ne asteapta. Ma bucur de ce e in jur, imi pun multe intrebari (de ce or fi coarnele in doua culori? Urmele pe care le vedem pe masivul de granit or fi poteci? Ce ghetar o fi acolo in departare? Fructele astea or fi comestibile? De la ce o avea lacul asta asa culoare? Si de ce il cheama atat de... ne-spaniol?). Uneori ii mai sacai si pe cei de langa mine cu ele. Ba mai si primesc raspunsuri. Kilometrii trec, unul dupa altul, soarele nu mai e atat de puternic si asta e o binecuvantare. Vantul inca se lasa asteptat. Dar iata ca am ajuns la rascruce. Ce sa fie? Inapoi la masini sau spre rasarit?Diana Chilea - calator in Patagonia
04 January 2023
Pentru prima oara in bocanci de munte
Mi-am dorit sa petrec un weekend la cabana iarna asta. Si iarna asta, ba, pardon, ,,iarna" asta m-a lasat cu o pofta nesatisfacuta de zapada. Ma tot uitam pe geam si asteptam sa ninga, sa vina un mic ger care sa-mi scuture putin oasele. Asteptari desarte. M-am resemnat ca vine primavara si ca nu o sa mai simt fulgii de omat pitulindu-se prin parul meu. Viata a avut alte planuri, in schimb. Malaiesti. N-am sa uit niciodata cuvantul asta. Ehe... Ca doar a fost pentru prima oara cand am mers pe munte, nu la munte. Prima oara cand am incaltat bocanci, altii decat cei cu care merg prin oras. Prima oara cand am atins bete de trekking. Prima oara cand am simtit ca ajung la capatul puterilor si, totusi, am continuat sa merg. Nu-ti face probleme. Si tu ai fi facut acelasi lucru. Nu de alta, dar a te prinde noaptea, iarna, in munti, nu e o optiune. Poate va intrebati de ce m-a gasit 10 februarie pe cel mai greu traseu existent. Bineinteles ca nu putea fi usor pentru un om care nu obisnuieste sa faca un altfel de sport decat mersul cotidian, de la birou la acasa sau de acasa la facultate. Noroc ca exista oameni in jurul meu care nu accepta scuze de genul ,,N-am conditie fizica" sau ,,N-am echipament". Ce sa vezi? ,,Nimeni nu are conditie fizica pentru munte decat dupa ce incepe sa mearga pe munte". Iar de echipament am facut rost intr-o singura zi. Un polar, un tricou tehnic, o pereche de pantaloni de trekking si un fes de la cineva, bocanci, rucsac, bete si manusi de la altcineva.Aventura a inceput din momentul in care am urcat treptele Autocarului. N-am avut timp sa ma framant prea mult, pentru ca cele trei ore si jumatate pana la inceperea traseului au trecut infiorator de repede. Am urmat traseul Paraul Rece - Diham - Valea Glajeriei - Malaiesti.Prima bucata de drum pana la Diham a fost floare la ureche, chiar si pentru cineva ca mine. Am inceput sa urcam la un moment dat pe platou. Turnul Costilei se zarea in fata, Postavarul undeva in spate. Dar nu asta e cel mai important. Ci albul. Si soarele. Atat de mult alb si atat de mult soare. Am inchis pentru cateva secunde ochii si am avut senzatia ca sunt tolanita pe nisip, la plaja. Atat de puternica era caldura si lumina, in special. N-are nicio importanta ca am obosit pana am ajuns la Cabana Diham. Mi-am revenit relativ repede cu un ceai cald si dulce cu rom si un sendvis. Problema adevarata de acum incepe. ,,Ce am urcat pana acum nu e nici 40% din ceea ce urmeaza". Ok. Trebuie sa o fac, asta e.De la Diham, drumul spre Malaiesti incepe cu o coborare. Eram incantata de drum. Pana cand am constatat ca tot coboram si ca panta devine din ce in ce mai abrupta. La prima cazatura mi-a adus aminte ca nu mi-am luat coltari. La a doua am inceput sa bomban. La a treia aveam senzatia ca intrasem intr-o relatie complicata cu solul. Pe a patra nu am mai avut cand sa o fac, pentru ca am ajuns la capatul coborarii, intr-o poienita. Aici ne-am tras putin sufletul cu ciocolata sau ce aveam mai bun in rucsac.Am inceput sa urcam. Si sa tot urcam. Ni s-a spus: pasi mici, sa nu obosim. Am incercat sa raman printre primii. Am reusit pana la un punct, dupa care m-am obisnuit sa vad cum ma depasesc oamenii. N-am ce sa spun mare lucru despre drumul pana la belvedere. Pomi, zapada si o fiinta care simtea ca, cu fiecare pas pe care il face, isi pierde si ultimele resurse de energie.Care a fost norocul meu? Am primit sprijin psihic de la cativa oameni pe care ii cunosteam de ceva timp, dar cu care n-am avut ocazia sa interactionez in adevaratul sens al cuvantului pana atunci. Au ramas cu mine, mult in spatele grupului, si... nu m-au parasit pana nu am ajuns la destinatie. ,,Nu este nevoie sa ramaneti in urma din cauza mea. Urmaresc marcajele si ajung la cabana singura." Nici eu nu ma credeam in totalitate. Ei, nici atat. Privelistea de la belvedere... ceata. Pacat. Voiam sa-mi clatesc putin ochii cu un alt peisaj rupt din povesti, dar n-a fost sa fie.Am pornit din nou. Cu cat inaintam mai mult, cu atat simteam ca cedez. Auzeam des: ,,Hai, mai e putin!". Afurisitul asta de ,,putin" tare lung mai e! Mi-am recapatat suflul datorita unei poteci aproape plane, care mi-a ingaduit sa ma bucur de peisaj. Crengi pline cu zapada. Peste tot zapada!! Bine, bine, nebuno, dar tot drumul este pavat cu zapada... Nu, n-ai cum sa intelegi pitorescul zapezii asteia. Este cernita. Iar muntomanii pe care i-am intalnit aveau toti zambetul pe buze si, cu veselie in glas, rosteau "Buna ziua"... Ce e cu muntele asta? Ori atrage doar oameni buni, ori ii purifica pe cei rai si-i face buni. Am iesit din poteca si am inceput sa urcam, din nou. Si am ajuns intr-o alta poiana, diferita de ultima. Se vedeau muntii si ceata, pe alocuri. Am ridicat privirea si am incercat sa sorb din priveliste cat de mult am putut. Nu ma gandeam la nimic. Mi-am limpezit mintea, am incercat sa uit de oboseala si doar priveam. Aveam senzatia ca spulber magia daca lasam fie doar un gand sa mi se strecoare prin capsor.Din nou, la pas. Extenuata e putin spus. Dar urcam. Si urcam. La naiba! Trebuie sa se termine si urcarea asta odata!Am ajuns. Cabana, undeva la 10-20 de metri. Muntii invaluie protector cabana si te coplesesc. Nu te simti mic, te crezi mic. Pentru ca asa si esti. Cerul e sus, albastru. Sau alb. Sau undeva intre. Nori... parca nu erau. Dar era mula lumina. Simteam cum muntele ma priveste parinteste. Chiar si potecuta pana la intrarea in cabana aveam senzatia ca-mi ureaza ,,Bun venit!". Zambeam. Nu fizic, ci psihic. Nici n-aveam cum altfel. Intru in cabana, traversez holul si ajung in sala de mese unde e cald si unde lumea se inghesuie la coada pentru a comanda de-ale gurii. Eu n-am pofta de mancare si merg in camera cinci de la etaj. Scap de povara rucsacului si ma intind. Am dormit pe cel mai bun pat de campare si sorbit cu nesant din cel mai dulce somn de dupa-amiaza. Dupa ce m-am sculat, am mancat cea mai buna ciorba de fasole. Am baut cel mai bun vin fiert. Si am ascultat cele mai frumoase cantece de cabana... Noapte la munte, noapte carpatina... Nea Vasile ne-a dat clasa tuturor. Chiar el sustine ca poate canta doua ore fara sa repete versurile. Nici nu ma gandesc sa-l contrazic.Am vorbit cu oameni pe care nu i-am vazut niciodata. Mvaaai. Iti dai seamaaa? Ai mai iesit vreodata din casa pana acum? Pana saptamana trecuta as fi raspuns cu sarcasm ca mama nu m-a tinut legata cu lantul de tablia patului. Acum raspund ca de-abia am inceput sa ies cu adevarat de acasa. Acolo, la 1 720 metri deasupra tuturor, orice are alt gust. Vorba, mancarea, cantecele, pana si interactiunea cu oamenii. Nu eram singuri in cabana. Cativa brasoveni si alti bucuresteni s-au lasat adementi de atmosfera oxigeneasca si au devenit un tot, cu noi. Era trecut de miezul noptii si ultimii curajosi inca ne incantau urechile.E inutil sa spun cum am dormit in noaptea aceea. Fara cosmaruri. Fara vise. A doua zi de dimineata, eram ca noua. Doar putina febra musculara din jurul umerilor imi aducea aminte de efortul depus ieri.Am iesit afara, iar ochii mei erau suficienti de odihniti incat sa surprinda orice detaliu. Vedeam ceata in departare. In fata mea, cativa oameni luasera cu asalt derdelusul. Era rece, dar nu-mi era frig. Nu, nu din cauza ca eram bine imbracata (inca purtam pantalonii de pijama cu care dormisem). Nici din cauza emotiilor. Trecusera toate. Era datorita muntelui. E vrajit.Am mancat micul-dejun, ne-am strans lucrurile, am facut poza de grup si am pornit usor la vale. Te epuizeaza si coborarea. Dar, cand ai noroc ca aceeasi oameni, care ieri erau sustinatori la urcare, acum sunt stalpi antiaderenta la coborare, sa fie langa tine, ajungi cu bine la Cabana Diham. Incet, dar sigur.De acolo, nu am mers pe drumul pe care venisem. Am coborat spre Panta Prostului. Traseul a fost aproape drept vreo 20 de minute, daca nu mai mult. Lux! In spate era peisajul pe care-l parasisem cu o zi inainte. Doar ca acum era ascuns de putina ceata. Mi-am intors privirile de mai multe ori, sa ma asigur ca nu uit nimic. Imi parea rau ca uitasem sa-mi pun telefonul la indemana, sa pot sa fac poze. Acum, nu-mi mai pare. N-am nevoie de memoria lui. A mea e mai mult decat suficienta.Imi doream sa-mi creasca aripi si sa pot sa explorez tot, fara sa mai fiu conditionata de fizic. Dar trebuia sa ma multumesc cu ce am, adica cu picioare obosite, dar hotarate sa nu cedeze. Am intrat in padure. Crengile brazilor erau pudrate cu alb. Normal ca sunt, tolomaco. Doar e iarna. Nu, nici acum nu intelegi. Nu era real. De fapt, era. Pentru ca simteam frigul si-mi simteam membrele cum se misca. Dar bolta dedesubtul careia ma deplasam imi dadea senzatia ca ma ademeneste intr-o alta lume.Coboram si tot coboram. Intr-un final, am zarit autocarul. Am ajuns jos si am intors privirea. Nu ma uitam la Panta, ci dincolo de ea. Undeva, departe in spate, e Malaiesti...Andreea Bucurica
04 January 2023
Ciucas de copilarie
Iata-ne din nou la drum. La locul binecunoscut, la ora cea foarte matinala. Incep sa ajunga turistii pe care ii insotim astazi. Desi orele pe care am reusit sa le dorm s-ar incadra in categoria ,,putine", ma simt plina de energie. Vorbesc mult, glumesc cu cine are chef, Razvan ma intreaba ce am luat ca ar vrea si el.Pornim, drumul e scurt si trece repede printre bomboane, traditii de Dragobete, bancuri si povesti despre formatiunile stancoase din Ciucas.Traseul il incepem in cel mai bun mod: cu o incalzire. Avem expertul cu noi care ne ghideaza cum sa ne "trezim" musculatura si sa ne pregatim pentru drumetia ce urmeaza. Ne punem in miscare pe un drum imbracat in straie de iarna. Zapada scartaie sub picioarele noastre, dar noi nu ne induram sa ne indreptam privirea in jos. Suntem fascinati de spectacolul de deasupra noastra: toti arborii si-au pus cojoacele albe si le elateaza mandri, incremeniti in tabloul de clestar. Zapada pare si mai alba asternuta pe ramurile negre ale copacilor despuiati. Miroase a iarna, dar nu ne e frig. Ne indreptam aproape cu nerabdare spre prima oprire din traseul nostru de astazi, un ceai cald. Cabana e mica, noi suntem multi, nu incapem inauntru cu totii. Dar ne grupam in sura, ne luam ceaiul asteptat; ne incalzeste mainile, ne incalzeste toata fiinta, ne aduce zambetul pe buze, rasete cristaline se aud peste tot in jur.Nu zabovim prea mult, ca drumul e lung in fata noastra. Asa ca, in sir indian, pornim spre destinatia noastra, cabana Varful Ciucas. Daca pana aici am mers pe un drum folosit de masini, de acum intram pe poteca, in padure. Zapada e pana peste glezna, dar avem noroc, altii au fost mai matinali decat noi si au facut urme. Pe poteca nu e loc decat pentru cate un om, asa ca ne insiram unul in spatele celuilalt, o omida colorata cu vreo 80 de picioare.Probabil, Ciucasul nu stia ca venim sa il vizitam in aceasta zi de sambata, dar s-a pregatit de sarbatoare, asta e sigur. Patura de omat e imaculata si perfecta, taiata doar de urmele pasilor nostri. Ne mai iese in cale cate un brad, garbovit si incarcat de haina lui de nea, care ii apleaca crengile, incremenite in peisajul alb si mut. Ne simtim copii nazdravani, scuturam crengile si o mare de stelute sclipitoare si reci coboara peste noi si ne fac sa parem si noi o parte din peisaj. Linistea e absoluta, intrerupta tot de noi, de exclamatiile noastre in fata acestui spectacol al naturii. Deasupra noastra, ramurile golase incarcate de zapada formeaza o bolta de cristal. A inceput sa ninga. Si ninge cu amintiri de demult, cu incantare de copil care intra in zapada pana la genunchi, ninge cu inocenta obrajilor inrositi de frig, cu amintirea iernilor care incepeau in decembrie, cu epuizarea fericita a unei zile intregi de sanius. Da, e iarna adevarata, cea pe care o iubesc chiar si cei care nu iubesc iarna.Cu asa ganduri, nici nu stiu cand am ajuns din nou la drum. Mai avem un ultim hop, o urcare cam ambitioasa. Dar dupa o scurta pauza de alimentare, parca avem alt avant. Pas dupa pas, ne impingem limitele si ajungem mai aproape de destinatia noastra. Cu gandul la ciorba calda, mai nadusim un pic, ramanem fara suflare, mai facem cativa pasi si iata, se vede cabana in fata noastra. Odihna e binemeritata: unii dintre noi au inceput ziua cu mult inainte de ora matinala la care ne-am intalnit in Piata Unirii. Ne lasam invaluiti de caldura din sufletele noastre, depanam povesti si amintiri cu oameni dragi si prieteni noi.Pentru unii prea lung, pentru altii prea scurt, popasul nostru ia sfarsit si noi pornim spre autocarul care ne asteapta la baza. Panta abrupta care ne-a dat de furca la urcare nu ne face viata usoara nici la coborare. Se lasa cu trante, ingenuncheri si rasete. Drumul spre casa e linistit, deja ma gandesc cu drag la amintirile din ziua ce tocmai a trecut. Ma gandesc la Ciucasul impodobit de sarbatoare care ne-a facut sa ne (re) indragostim de el. Da, o sa mai venim, Ciucasule drag, sa te vedem impodobit si in alte culori, imbracat in alte straie.Diana Chilea
04 January 2023
Acordarea primului ajutor pe munte
Cand spui ca este ,,frumos" sa mergi pe munte, jignesti mersul pe munte in general. Locuri de vis la care ajungi doar la pas, peisaje care intrec pana si cei mai indemanatici editori de photoshop, experiente unice, toate acestea fac parte din ,,kitul" muntomanului. Insa momentele frumoase se pot transforma in unele mai putin placute in cazul in care apar probleme medicale pe care nu stim sa le tratam corespunzator.Exista situatii urgente care necesita asistenta medicala. Ne referim la echipa Salvamont care poate fi chemata printr-un apel direct la Dispeceratul National Salvamont la nr. de tel. 0725826668 sau dispeceratul din zona in care ne aflam.Totusi, pana la sosirea ajutoarelor, putem veni in sprijinul victimei daca stim cateva notiuni despre urgentele majore cu care ne putem confrunta pe munte.Urgentele traumatice (rezultatul lovirilor sau caderilor de la inaltime) pot produce contuzii, plagi, entorse, luxatii, fracturi simple, leziuni ale organelor interne sau ale coloanei vertebrale. In cazul acesta, trebuie sa stim ca:* in cazul plagilor, oprirea sangerarii se face prin presiune directa cu o compresa sterila, NU prin legarea cu garoul;* imobilizarea entorselor se realizeaza cu fasa elastica, membrul lezat fiind tinut ridicat;* fracturile se imobilizeaza primar prin improvizarea de atele (putem folosi betele de trekking). Este obligatoriu sa se prinda o articulatie deasupra si una dedesubtul zonei fracturate;* in ceea ce priveste leziunile grave provocate de o cadere, in care exista suspiciunea unui traumatism de coloana vertebrala, NU miscam si NU transportam victima, ci asteptam sosirea echipei Salvamont;* daca victima este inconstienta, vom verifica pulsul si respiratia si, in cazul in care acestea lipsesc, vom executa manevre de resuscitare cardio-respiratorie pana la venirea echipelor de interventie.Urgentele rezultate in urma expunerii la frig, soare, efort fizic intens etc. pot genera: degeraturi, hipotermie, arsuri, insolatie, epuizare fizica, deshidratare.Ce facem in aceste cazuri?* hipotermia: incercam sa incalzim victima, acoperind-o cu folia de supravietuire si/sau sacul de dormit si administrandu-i lichide calde, NU fierbinti.* degeraturilor grave: hainele ude si reci trebuie indepartate si inlocuite cu unele uscate, iar zonele degerate trebuie acoperite suplimentar. NU se incearca incalzirea zonelor afectate prin scufundarea in apa fierbinte, din cauza faptului ca pot aparea arsuri. NU se freaca zonele cu gheata sau zapada.* insolatia: victima va fi acoperita, pe cap i vor pune comprese reci, se va rehidrata, i se va administra medicamente antiinflamatoare.In ceea ce priveste trusa de prim ajutor, ideal este sa ne incropim singuri una, nu sa o cumparam de-a gata din farmacii, pentru ca este destul de scumpa si este posibil sa contina lucruri de care nu avem nevoie. Ambalajul trebuie sa fie impermeabil, iar greutatea este indicat sa nu depaseasca 200-250 de grame. (ganditi-va ca orice gram pe munte se transforma in kilogram!). Poti folosi o carcasa goala speciala, o borseta, un saculet de panza, chiar si o punga, daca nu ai altceva la indemana.Ce este indicat sa punem in ea?o penseta pentru indepartarea copurilor straine (spini, insecte, pietricele etc);o rola de tifon+ vata hidrofila;forfecuta/lama de bisturiu care taie bine;leucoplast si/sau cu rivanol pentru bataturi sau rani foarte mici;o sticluta de apa oxigenata si/sau alcool sanitar;servetele umede antibacteriene si/sau gel antibacterian;pastile care contin ibuprofen sau alta substanta antiinflamatoare si/sau calmanta;fasa elastica (pentru luxatii, entorse);manusi de unica folosinta;folie de supravietuire: accesoriu foarte important in situatiile limita. Este folosita pentru a opri pierderea de caldura. Se aplica peste sacul de dormit, pentru ca direct pe corp tinde sa faca condens;baneocin pudra pentru dezinfectarea ranilor (nu alcool sanitar sau rivanol, care nu distrug bacteriile, ci doar impiedica dezvoltarea lor);tablete de glucoza pentru hipoglicemie.
04 January 2023
Povesti de la capătul pamantului - II
Va mai aduceti aminte unde am ramas? Da, ramasesem la decizia cea mare: inapoi la masini sau spre rasaritul de la turnuri?Am ales aventura, desigur, am ales sa facem ceva senzational, nou, sa ne testam limitele. Am ales sa ne intoarcem la masini... Neh, glumesc. Am ales turnurile. Cine n-ar fi facut oare la fel?Uimitor, ma ia panica. O stiti? Teama aceea irationala ca ceva groaznic s-ar putea intampla? Pe mine ma bantuie. Asa ca mintea mea incepe sa plasmuiasca fel de fel de catastrofe, ratiunea incearca in zadar s-o linisteasca (Diana, poteca merge doar prin padure, nu sunt ursi aici, iar pumele nu ataca grupuri mari de oameni!). Desigur, nu glasuiesc nimic din toata furtuna de la mine din cap. Doar nu sunt fraiera. Altii au probleme mai palpabile: nu si-au luat tot echipamentul, le lipsesc niste ,,straturi". Acum e ultimul lucru de care avem nevoie, dar noaptea e lunga. Brusc, parca nu imi mai pare rau ca am carat si geaca si polarul cu mine. Totusi, nu lipseste camaraderia de la noi din grup, si puse toate laolalta, toata lumea e ,,imbracata". Nu ne mai tine nimic in loc, sa pornim. Ah, dar nu prea repede. Nu vrem sa ajungem acolo la 3 dimineata si sa stam 2 ore. Mai bine mergem incet. Mai incet.Imi iau locul in sir, incep sa vorbesc cu cei de langa mine. N-o sa va vina sa credeti despre cate lucruri pot vorbi doi oameni intr-o noapte. Unii zic ca nu s-au oprit din vorbit nici pana in ziua de azi. Ma linisteste vorba asta multa despre copilarie, bunici, vacante, tabere, experiente din alte tari, de pe alte continente si din alte timpuri. Simt ca sunt cu prieteni si ca as merge oriunde cu ei. Noaptea se asterne tarziu si misterios peste noi. Intarziem aprinderea frontalelor, ca doar umblam noaptea ca hotii, vorba sloganului. E aproape placut.Pauza in niste tufe. Nu stam prea mult, nu vrem sa ne racim. Suntem plecati de 8-9 ore. Diana pune o intrebare care probabil ne-a trecut tuturor prin cap: Ce naiba cautam aici, la ora asta?!Pauza inainte de ultimul refugiu. Ne pitim tot in niste tufe. Raul ne camufleaza vorba si zgomotele. Suntem cu toti in cautare de locuri moi, care sa semene cat de cat cu un pat. Nu-i chip sa gasesti asa ceva in poteca. Din camping se vad lumini. Oare pe noi sa ne caute?Iata, ,,sarbatorim" 12 ore de cand am plecat. Un panou ne anunta ca am trecut de ultimul refugiu, ca mai avem vreo ora de mers in padure, apoi urmeaza sa urcam vreo 300 de m diferenta de altitudine in aproximativ o ora. Pe la 4 dimineata. Floare la ureche. Cum mi s-o fi parut asta o idee buna?! Ah, da, imi amintesc. Cand am zis din toata inima ca vreau sa fac asta, eram in holul hostelului unde eram cazati, la amiaza, odihnita si entuziasmata de aventura ce avea sa urmeze si sa fie mai apoi povestita. Sa zicem doar ca la trei dimineata si dupa douasprezece ore de mers, nivelul de entuziasm nu mai e chiar la aceleasi cote.Pauza la izvor. Diana (nu eu, alter ego-ul) isi gaseste o piatra. Si adoarme pe ea. Da, cam atat de obositi suntem.Ne continuam mersul in ritmul implacabil si incet. Ne depasesc grupuri de oameni. Probabil mai odihniti. Unde s-or grabi? Soarele la aceeasi ora rasare.Ajungem la ultimul hop: urcarea abrupta, printre si peste bolovani. Noroc ca e bezna, nu vedem ce ne asteapta in fata.Pun un pas in fata celuilalt, am impresia ca fac asta de o vesnicie. Talpile imi zvacnesc la fiecare pas. E si mai rau daca ma opresc. Nu vreau, nu trebuie sa ma opresc. Inca un pas. Un bolovan mai mare, trebuie sa fac un efort suplimentar sa imi ridic corpul. Intr-un fel chinuitor, imi face bine, e alta miscare decat cea pe care o fac de cateva ore, se trezesc alti muschi. Inca un pas. Si inca unul. Ridic privirea: sus, prea sus, se vede o luminita. Frontala unuia care ne-a depasit. Acolo trebuie sa ajungem?! E deprimant de sus, parca ar fi direct in ceruri. Mai bine nu ma mai uit. Inca un pas. Sunt pe pilot automat, trebuie doar sa fac pasi. Oare se termina vreodata? Trecem prin apa, urcam bolovani, cotim cand la stanga, cand la dreapta.Imi arunc privirea in spate. Undeva departe, in zari, se iveste o linie de lumina rosie. Sunt aproape la capatul puterilor, dar e ca o gura de aer proaspat privelistea asta. Ma ajuta sa parcurg ultimii metri din traseul nostru. Urmeaza o zi noua. Un nou inceput. Iar noi suntem in locul acesta minunat si unic, printre uriasi de granit, printre munti masivi, impunatori, de neatins, langa un lac de o culoare inventata. Ne-am testat puterile si am reusit. Da, e frig. Da, suntem obositi. Da, ma doare fiecare centimetru patrat din talpa. Dar nimic din toate astea nu mai conteaza acum. Natura nu se lasa impresionata asa usor de efortul nostru, avem parte de un rasarit in nori. Dar nici asta nu-i rapeste din maretie momentului. Ma lupt cu somnul, cu frigul care ma face sa ma scutur din toate incheieturile si incerc sa nu uit nimic din ce se desfasoara in jur, sa imi imprim in toata fiinta privelistea din fata ochilor mei. Am reusit, dar aventura noastra nu s-a incheiat aici. Avem drumul inapoi. Sa va zic ca mi s-a parut interminabil? Ca genunchii mei nu au fost deloc incantati de toti bolovanii pe care i-am avut de coborat? Ca refugiul mi s-a parut a fi la 3 ani-lumina distanta? Ca visam la o cafea buna si nu aveau decat nes? Ca nervii s-au intins la maxim si orice mica problema capata proportii catastrofale? Mai bine nu.Mai bine va zic ca am descoperit prieteni. Ca desi nu dormisem de 24 de ore, inca aveam puterea sa radem. Ca inca aveam rabdare sa ne facem cate un selfie. Ca unii aveau inca energie sa salute toti drumetii care ne-au iesit in cale, asa cum facem noi acasa. Ca ne-am depasit recordurile personale de kilometri parcursi. Ca sigur o sa ne aducem aminte peste ani de aventura noastra de noapte ca sa prindem rasaritul la turnurile din Torres del Paine.Zilele ce urmeza o sa mergem in El Chalten. I se zice capitata trekingului din Argentina. De acolo vom urca pe Fitz Roy si ne vom bucura de o priveliste....ca cea de mai jos.
04 January 2023
Caminito del Rey si Muntii Sierra Nevada
Avem cateva cuvinte in minte cand ne gandim la Spania: Caminito del Rey, Gibraltar, Sevilia, Sierra Nevada, Ronda. Poate toate iti suna cunoscut, poate doar unele. Nu-ti face probleme. Venim cu explicatii.Caminito del Rey: Drumul Regelui. Cunoscut pana in 2015 drept cel mai periculos drum din lume, Caminito del Rey uimieste prin frumusetea salbatica a locului si este un punct turistic pe care oamenii din intreaga lume nu ezita sa-l bifeze de pe lista cu fiecare ocazie. Este o carare spectaculoasa cu o lungime de 8 km, aflata in Defileul Gaitanes (Malaga) si suspendata la aproximativ 100 metri deasupra raului Chorro. Istoria lui Caminito del Rey se tese la inceputul secolului trecut. Drumul a fost construit pentru a facilita accesul muncitorilor la barajul Conde Del Guadalhorce. Desi pasarela a fost finalizata in 1905, accesul a fost permis de-abia in anul 1921 cand regele Alfonso al XIII-lea a inaugurat intrarea. De atunci, poarta numele cunoscut in toata lumea.Cu timpul, Poteca regelui a pierdut atentia publicului, iar intretinerea lui a fost neglijata, fapt care a avut consecinta deteriorarea lui grava. Din cauza catorva accidente mortale petrecute, aceasta a obtinut titlul de cel mai periculos drum din lume, iar in anul 2000 a fost inchis turistilor. Partea buna este ca a fost reabilitat si redeschis din 2015. De atunci, nu mai prezinta niciun pericol, iar turistii pot admira in voie peisajele pe care nu le vor uita niciodata.Imaginati-va o plimbare pe aceasta poteca: in jos, albastrul raului care straluceste-n soare; sus se aud vulturii ce vegheaza imprejurimile. Iar daca rotesti ochii, te intampina nestingherita frumusetea canionului sapat in stanca. Nu lasam adrenalina sa amorteasca, pentru ca inaltimea la care ne aflam oricum nu ne va permite. Si nu inchidem ochii, deoarece natura merita admirata in fiecare secunda. Sierra Nevada. Zona ocupa o suprafata considerabila din provinciile Granada si Almeria. A devenit, conform standardelor UNESCO, rezervatie a biosferei din 1986 si, incepand cu 1989, a fost declarata Parc National. Sierra Nevada este recunoscuta pentru potentialul sporturilor de iarna, foarte practicat fiind skiatul. Ceea ce atrage cel mai mult iubitorii de adrenalina este Mulhacen (3 482 metri), cel mai inalt varf din Peninsula Iberica. Relieful din Sierra Nevada se caracterizeaza prin coaste line (la inceput), paduri de pini, pete de zapada care rezista chiar si in timpul anotimpului calduros, prin creste semete la 3.000 de metri, prin speriatele capre negre pe care le gasesti pe varf. Muntii sunt darnici in lacuri glaciare si-n plante unice in lume, iar privelistea de pe Mulhacen, pe langa faptul ca-ti taie rasuflarea, iti ofera o panorama incredibila spre Marea Mediterana. Un bonus este acela ca te afli deasupra norilor, la propriu.
04 January 2023
Ronda, Sevilia si macacii din Gibraltar
Ronda. Este un oras cu un farmec aparte, sectionat de Canionul El Tajo. Se afla la aproximativ 113 km departare de orasul Malaga si la 50 de litoralul Costa del Sol. Este renumit pentru pozitionarea sa, deoarece casele sunt construite pe stanci inalte de sute de metri. Raul Guadalevin taie Ronda in doua, formand canionul care are o adancime de 100 metri.Accesul intre orasul nou si cel vechi se realizeaza prin 3 poduri, fiecare construite in perioade diferite: Podul Roman, Podul Vechi, iar cel mai recent este Podul Nou, care este, de asemenea, si atractia principala a locului.Orasul este renumit pentru luptele cu tauri, fapt pentru care Ronda este cunoscuta ca detinand cea mai veche arena de coride din tara.Stradutele cochete si curate, casele albe, oamenii prietenosi, peisajele care-ti taie rasuflarea sunt doar cateva cuvinte care pot descrie orasul spaniol Ronda.Gibraltar. Este cel mai sudic loc din Europa, are o lungime de 7 km patrati si impresioneaza prin frumusete si curatenie. Gibraltar se invecineaza cu Africa, fiind despartit de Maroc de doar 20 de kilometri. Este teritoriu englez inca din anul 1913, deci sa nu va mirati ca intalniti celebrele cabine de telefon. Este un loc unic, iar comunitatea este fidela Marii Britanii de peste 300 de ani.Principala atractie turistica este Stanca Gibraltar, o roca din calcar, ce are inaltimea de peste 426 metri si care vegheaza stramtoarea. Sus se afla o rezervatie naturala care adaposteste aproape 250 de macaci, maimuete salbatice, singurele din Europa. Este interzisa atingerea si hranirea lor, sunt relativ cuminti si isi ingrijesc cu responsabilitate puii. Dar, dincolo de animalutele care circula nestingherite, privelistea de pe stanca este magnifica. Marea Mediterana se intinde cu nonsalanta in fata turistilor, iar panorama spre continentul african te imboldeste sa cumperi o barca si sa-i calci teritoriul.Sevilia. Capitala metropolei Andaluzia, Sevilia este considerat unul dintre cele mai frumoase orase din lume. Are un trecut arab bogat si o asezare geografica care l-a transformat intr-un port de comert prosper cu America.Orasul este caracterizat printr-un mozaic cultural, deoarece ruinele romane se amesteca cu cele arabe si cu stilul renascentis. Cochetul Sevilia este un labirint de strazi cu constructii maure si pulseaza de vitalitate indiferent de ora, iar parfumul florilor de portocal care pluteste peste tot isi rasfata simturile. La capitolul obiective turistice nu plictisetse nici cel mai pretentios turist. Muzee, cinematografe, parcuri tematice, teatre, expozitii de arta care tradeaza pasiunea pentru dansul flamenco sunt doar cateva aspecte care vrajesc ochii curiosi ai turistilor.Printre obiectivele turistice pe care nu trebuie sa le ratezi sunt:Catedrala din Sevilia, o cladire realizata in stil gotic, care isi uimeste vizitatorii prin frumusete si impetuozitate. Este construita pe locul unei moschei, iar inaltimea totala ajunge si la 37 de metri. Se lauda cu titlul de cea mai mare catedrala in stil gotic si este a treia cea mai mare biserica din lume. Real Alcazar. Palatul a fost construit in secolul al XVI-lea de mauri si este cel mai vechi palat regal in functiune din Europa. Este un loc fascinant, cu numeroase incaperi, iazuri limpezi si gradini superbe, si cu multe secrete ce asteapta sa fie descoperite. Doar aici veti putea intra in sala unde Cristofor Columb si-a planificat calatoria spre continentul american. Si tot aici a venit si Magellan inainte de a porni in calatoria sa in jurul lumii. Plaza de Espana, locul fermecator in care s-au filmat multe pasaje din filmul Star Wars. Impresioneaza prin fantanile sale, prin mini-canalele si prin podurile care te duc cu gandul la Venetia.Noi ne vom plimba printre stradutele Rondei si vom incerca sa ne imprietenim cu macacii in aventura din Spania. Daca vrei sa traiesti experiente care dau dependenta, alatura-te noua. :)
04 January 2023