Oxigen pe munte

Oxigen pe munte

Everest Base Camp

Ati auzit de ea? Probabil ca da.Ati fost pana acolo? Cel mai probabil nu.O luam incetisor. Ce este Everest Base Camp? Este tabara de unde se porneste catre cel mai inalt varf al Muntilor Himalaya. Daca pana acum am cochetat cu trekking in Muntii Atlas din Maroc sau cu Dolomitii, de aceasta data Oxigen aterizeaza tocmai in Nepal. Si daca tot ne poarta adrenalina atat de departe de casa, sa profitam din plin si sa ne lasam cuceriti de farmecul reliefului muntos.                                                             Mai este nevoie sa raspundem la intrebarea ,,De ce Everest Base Camp?". Daca simpla mentiune a Everestului nu este suficienta, venim cu alte argumente."Because it's there", citandul pe George Mallory pe care obsesia de a cuceri varful l-a condus spre moarte.Lumea nepaleza. Un mozaic cultural, social, lingvistic si o provocare pentru orice turist care doreste sa intre in contact cu ceva neobisnuit, unic. Mergem intr-un loc unde se vorbesc zeci de limbi, unde traditiile sunt distincte, unde exista confluenta intre religii, precum budhismul, hinduismul, animismul. Vom intra in contact cu o lume a simplitatii, a diversitatii, a ospitalitatii. Desi sunt foarte saraci, lipsurile materiale ale nepalezilor sunt compensate de bogatia lor spirituala. Iar daca vrem sa urcam cei 5 400 de metri pana la Base Camp, vom avea sansa sa-i cunoastem pe cei mai buni ghizi care nu numai ca nu au atestat, dar ale caror cunostinte ar face gelos si cel mai infocat aventurier. Este vorba despre serpasi, cunoscuti pentru amabilitate si pentru ajutorul pe care il acorda oricui, neconditionat.Kathmandu. Da, cu totii vizitam Roma, Paris, Londra, Copenhaga. Dar de cate ori in viata ai sansa sa te plimbi printre stradutele capitalei Nepalului? Sau sa te mandresti ca printre obictivele turistice vizitate se afla si Boudhanath, cea mai mare stupa budhista din Nepal, precum si ,,Templul maimutelor". Iar din Kathmandu incepe aventura. Urmeaza Lukla, Phakding, Namche Bazar la 3 340 de metri si drumul continua.                                                           Ama Dablam, Pumori, Pheriche, Thamserku, Island Peak, Makalu, Nuptse si Lotse. O lista lunga si plictisitoare, dar nu inutila, deoarece contine numele incredibilelor varfuri cu care Everestul e inconjurat. Si cu care, bineinteles, ai sansa sa te pozezi in asa fel incat niciun prieten nu ar mai putea sa te priveasca din cauza invidiei. Iar tu vei fi invidios pe nepalezii care nu privesc in fiecare zi blocuri fumurii si oameni aflati intr-o continua agitatie, ci varfuri care strapung cu fala razele soarelui himalayan. Unoeri, viata este atat de trufasa si de nemiloasa...Drumul pana la Tabara este presarat cu sate ale serpasilor si cu legende budhiste pe care le vom afla de la ghizii locali. Din peisaj nu lipsesc pajistile cu rhododendron (azalea japoneza), magnolii si brazi care te vor face sa te intrebi daca nu cumva esti Gulliver in Tara Uriasilor. Nu v-am spus ca nimic din privelistile din Himalaya nu seamana cu nimic din ceea ce ai vazut pana acum?Piesajele. Eh, ne racim gura (sau tocim tastele) degeaba. Cum sa descriem privelistea? Nu putem. Si nu din lipsa de cuvinte sau din falsa modestie, ci din respect pentru spectacolul natural care se tese in fata noastra. Doar vorbim despre Himalaya!Asadar, ce zici sa transformi visul acesta intr-o amintire nu numai imposibil de uitat, ci intr-una care ti se va perinda prin fata ochilor toata viata? Mai 2018 chiar ar putea fi data care iti va reveni in minte cu fiecare ocazie in care cineva va propunta cuvantul ,,munte" sau ,,aventura". Si nu-ti fie teama ca drumul pana la peste 5 000 de metri e greu. In aceasta iarna propunem ture pe muntii nostri in care sa invatam, sa ne pregatim psihic si fizic pentru provocarea ce va urma.Deci? Ne vei insoti in aventura din Nepal?

04 January 2023

Oxigen pe munte

Cu gandul la culmile Himalayei

Nu vrem sa ne lungim cu vorba, ci sa te transpunem in atmosfera ce domina tinutul care inconjoara cel mai inalt varf din lume, Everestul. Cine stie, poate vrei dori sa ne intovarasesti in aventura care incepe sa se tese spre meleagurile Nepalului. Stiai ca... Muntii Himalaya fac parte din cordiliera alpino-carpato-himalayana si sunt considerati acoperisul lumii datorita altitudinilor ce-ti taie rasuflarea. Daca ati urcat vreodata pe streasina casei si v-ati simtit stapanii lumii, ganditi-va ce sentiment va poate cuprinde daca puneti piciorul pe solul celor mai inalti munti din lume...Cultura inconjurata de misticism a serpasilor. Ei sunt un grup etnic, originar din Tibet, care a traversat Nepalul in urma cu cateva sute de ani, stabilindu-se in zonele muntoase. Sunt budhisti si au supus gigantii din Himalaya, rezistand conditiilor grele de izolare. Sunt ,,de-ai muntelui" si extraordinari ghizi, deci sansa de a fi intovarasit si indrumat de un serpas ar putea sa-ti schimbe perceptia asupra vietii. Asta, si vizita in templele si stupele bhudiste, in care mantrele rostite de budhisti te poarta catre o alta lume.Peisaje care-ti taie rasuflarea. Da, poate suna cliseic, dar ceea ce iti pregateste natura Muntilor Himalaya nu poate avea termen de comparatie. Ca vorbim despre cascadele tumultoase, podurile care fac legatura intre marginile prapastiilor, varfurile muntilor de pe care vantul spulbera zapada, vegetatie sub-tropicala.                                                                    Tibetul este protejat de un lant himalayan alcatuit din impresionante piscuri de peste 8.000 de metri, intre care faimoasele Chooyu, Chomolugma, Kanchengzonga, care te prives distant, aprope sifdator de la orice inaltime te-ai afla. Podisul tibetan este arid si devine straniu cu cat patrunzi in inima tarii: munti care se erodeaza cu repeziciune, torente de pietre si aluviuni care se rostogolesc cu tunet la vale, morene de ghetari ce se topesc incredibil de repede, sate cu case din caramida si chirpici, cu porti de lemn neobisnuit de frumos sculptate si colorate.Eternitatea este palpabila aici. Timpul isi incetineste cursul si ai senzatia ca ceasul sta in loc. In vai ocrotite, casele sunt grupate strans si sunt inconjurate de ziduri ce oglindesc rutina vietii tibetane. Dependenta de natura i-a modelat pe localnici puternici si viteji. Pentru ca sunt indemanatici si tenaci, terenurile aride s-au transformat in mici ogoare si gradini. Peste tot vezi turme de capre si de vite pazite de pastori insotiti de magari salbatici, in timp ce caii pasc liberi. Tibetanii sunt unul dintre cel mai religios popor din lume. Ii poti observa pe localnici cum se roaga tinand in mana dreapta siraguri de margele sau invartind rotile de rugaciune pentru a alunga duhurile rele si pentru a cere o reincarnare mai buna.Hai cu noi in aventura pe care o tesem pe aceste meleaguri si ajuta-ne sa completam lista. 

04 January 2023

Oxigen pe munte

Portie de Oxigen din Muntii Baiului

Sambata, 11 noiembrie, 27 de aventuriei fac cunostinta cu taramurile peste care domnesc Muntii Baiului. In timp ce exploram padurile si urcam pantele, ne intrebam de ce ii eclipseaza atat de mult Bucegii. Privelistile Baiului sunt cel putin la fel de spectaculoase ca cele detinute de vecinii lor.Dis-de-dimineata, Autocarul  ne rapeste din Bucurestiul aglomerat si ne poartat spre tinuturile prahovene. Dupa aproape doua ore, ajugems in Azuga, unde ne punem muschii in functiune, deoarece incepem sa urcam spre Piciorul Sorica. Timpul zboara repede, mai ales cand energia pulseaza in vene, iar vremea vine in sprijinul nostru. Soarele straluceste falnic pe bolta cerului, iar temperatura ne face sa uitam ca suntem in noiembrie. Si frunzele aurii, ce se desprind elegant din copaci, ne dau impresia ca suntem protagonistii unei pelicule cu spiridusi, zane si spirite ale naturii. Desi pasarile ne-au parasit pentru tinuturile calde si nu ne mai pot rasfata auzul cu ciripitul lor, grupul nostru inunda natura cu rasete, glume si voie buna. Socializam, de distram. Ajungem intr-o poienita, iar peisajul catre Bucegi este desprins din basme. Nici nu ne dam seama cand ajungem pe Sorica si la statia-capat de telegondola. Parca ne tenteaza sa trisam si sa parcurgem restul traseului odihnindu-ne in cabina, cu peisajul la picioarele noastre. Insa nu cedam ispitei si ne continuam drumul. Golul alpin ne rasfata ochii cu o alta panorama feerica inspre Bucegi. In dreptul telegondolei, la cabana, ne oprim pentru a ne improspata fortele si ne luam doza de energie cu un pahar de vin fiert. Nu parasim locul mai inainte de a facem poza de grup, iar Bucegii se vad mirific in spate. Apoi ne continuam traseul de creasta si ne indreptam plini de entuziasm spre Varful Cazacu. Si de aceasta data suntem recompensati de Mama Natura pentru efortul depus, pentru ca privelistea iti taie rasuflarea. Stim, ne repetam, dar nu putem sa spunem decat adevarul si nimic mai mult. Muntii ne minimalizeaza, ne simtim firavi si neputinciosi in fata minunilor care se perinda prin fata ochilor.Dupa orice urcus urmeaza si coborarea. Ne mobilizam si urmam drumul care ne duce spre Culmea Zamora, unde dam de stana care ii poate gazdui si hrani pe drumetii hamesiti de efortul depus. Ne-am infranam pornirea de a ne asalta stomacul cu bulzul pentru care este renumita stana si nu ne lasam pana nu ajungem in Busteni. Aici suntem intampinati de Autocarul Bucuriei, ne luam ramas bun de la Muntii Baiului, cu fagaduiala ca ne reintoarcem curand.

04 January 2023

Oxigen pe munte

Locuri de tihna in timpul unei sesiuni de trekking in Nepal

Numai daca nu ai practicat trekking in Himalaya nu-ti este familiara notiunea de teahouse trekking. Nu-i nicio problema, te lamurim acum. Teahouse trekking este, probabil, cel mai popular tip de trekking practicat si implica deplasarea de la un teahouse la altul. In fapt, acestea sunt hoteluri aflate in satele in care poposesti  pentru un loc de dormit si pentru mancare gatita in casa. Iar daca strabati un traseu prevazut cu mai multe astfel de teahouse-uri, esti norocos. Nu mai este nevoie sa-ti frangi spatele, carand cortul si rucsacul cu alimente.Calitatea conditiilor acestor hoteluri depinde de traficul de hrana din regiune, de numarul de straini care le frecventreaza si de competitie. Teahouse-urile din regiunea Everest si Annapurna sunt exceptionale si foarte laudate pentru toaletele in stil occidental, dusurile cu apa calda (contra cost a patru dolari) si meniuri diversificate. De asemenea, sunt apreciate pentru sentimentul de ,,acasa" pe care ti-l induc si pentru camerele tip sufragerie in care te poti bucura de masa alaturi de ceilalti aventurieri, langa focul binefacator al sobei.Cele situate pe rutele mai putin populate sunt mai rudimentare, iar conditiile pe masura: la cina degusti mancare traditionala, mdhal bhatt (orez si linte) si dormi la comun cu alte persoane in aceeasi camera in care se si gateste. Daca nu-ti place inghesuiala, nu te opreste nimeni in a dormi in propriul cort. In aceste teahouse-uri este prezent, mai mereu, un miros de fum provenit de la balegarul de yak, preferat pentru proprietatile de descompunere in timp indelungat.In ciuda conditiilor ce variaza de la o regiune la alta, mesele oferite includ cam acelasi tip de mancare, diferenta fiind data, in special, de aranjament. Daca iti plac preparatele coreene, poti gasi restaurante care prepara un kimchi decent.Mai mult decat atat, nu te preocupa de electricitate, pentru ca exista in camerele principale cu un cost de unu, doi dolari pe ora.In camerele de dormit vei gasi, de cele mai multe ori, doua paturi (pentru o singura persoana) cu saltele, perne si cearsafuri. Poti cere si paturi, insa este posibil sa nu fie la fel de curate pe cat ai spera sau ti-ai dori. Acelasi lucru se aplica si in cazul fetelor de perna, pe care le recomandam sa ti le aduci de acasa. Peretii camerelor sunt destul de subtiri, deci ai grija la volumul tonalitatii. Nu uita acasa dopurile de urechi. Chiar daca esti frant de oboseala si Mos Ene da tarcoale pe la gene, nu strica sa-ti asiguri un somn lin, fara intreruperi.De retinut este faptul ca, indiferent de calitatea conditiilor pe care le gasesti in aceste hoteluri, cu siguranta  vei intalni doar gazde prietenoase, mereu dispuse sa ofere ajutor si sa te faca sa te simti binevenit. De altfel, cand pleci in aventura, nu vanezi confort, ci experiente de neuitat care sa tese amintiri. Amintiri ce-ti vor strafulgera mintea atunci cand te astepti mai putin. Iar traiul intr-un teahouse te individualizeaza fata de ceilalti excursionisti, pentru ca ai oportunitatea de a descoperi si de a simti o alta latura a Nepalului: una intima, inaccesibila multora.In care trasee de trekking se gasesc teahouse-uri?Everest Base Camp, Everest Three Passes, Poon Hill, Annapurna Base Camp, Annapurna Circuit (ce ofera cazare cu excelente conditii Manaslu Circuit Trek (conditii rudimentare spre acceptabile)Langtand Trek (conditii bune) Kangchenjunga Base Camp, Phoksumdo Lake Trek si Makalu Base Camp Trek (le sunt specifice conditiile rudimentare) Everest Base Camp via Jiri (calitatea conditiilor este una rudimentara in zona dintre Jiri si Lukla, ca mai apoi sa creasca spre excelent in ruta spre Everest Base Camp)

04 January 2023

Oxigen pe munte

Prima dată cu Oxigen pe Valea lui Stan #2

Sambata, 5 dimineata, ma trezesc cu gandul la excursia care va urma. Merg pe Valea lui Stan, o vale despre care am auzit multe povesti frumoase si nu merg singura, merg cu omuletii verzi de la Oxigen. Am plecat de acasa cu gandul la aventura si distractie, insa cu ce amintiri m-am intors acasa, trebuie sa iti povestesc.Am lasat grijile si monotonia din Bucuresti in urma , m-am urcat in Autocarul Bucuriei si am plecat la drum.  Stii melodia Calator pe care o canta cei de la CPNT Brasov? Daca nu o stii, ascult-o! Daca o stii da-I play, inchide ochii si traieste clipa.Cu cat ma apropriam mai mult de vale, cu atat imi crestea entuziasmul.  Si am ajuns!  Am coborat din autocar, si cu rucsacii mici de tura in spate am pornit pe traseu.  La intrarea in traseu ne-am impartit in echipe, fiecare echipa era formata din 2 ghizi si 12-13 persoane.Ai fost pe Valea lui Stan? Du-te neaparat. Este un traseu care te incarca cu energie si pe alocuri iti creste doza de adrenalina. Canionul este format din scari, multe scari unele mai mici, altele mai mari, inclinate sau mai drepte, nu te gandi ca parcurgerea lor este grea. Un copil de 7 ani poate sa faca fara probleme acest traseu.                                                                Prima parte a vaii te relaxeaza , chiar te face sa uiti de orice gand care uneori nu iti da pace.  Mergi ,si  de jur imprejurul tau se ivesc peisaje care mai de care mai spectaculoase. In fata ta. se destainuie o lume a carei existenta iti este necunoscuta. Ianintezi si admiri culorile  toamnei,  o toamna care si-a intrat deja in drepturi.  Poate tot ce ti-am descris pana acum te-a dus cu gandul la melancolie, si ai dreptate, peisajul era melancolic si linistit. Insa nu am avut timp sa intru in starea asta, aveam langa mine o gasca de oameni veseli. Eram ultima, si valea rasuna din toate colturile: glume, cantece, ascultam cu interes experiente si  povesti de munte.  Cine nu are omuleti verzi de la Oxigen sa isi cumpere! Un canion dominat de toamna s-a transformat in cateva minute intr-un loc plin de distractie si voie buna.Pana aici toate bune si la locul lor. Am ajuns  in partea a doua a canionului, mai tii minte cand ti-am spus ca doza ta de adrenalina va creste? Despre asta vorbeam. Catarare de-a lungul stancilor, scari metalice si cabluri fixate in stanca, esti la verticala, iar dedesubtul tau este apa.                                                             Intr-un cadru natural salbatic, ma simteam ca un alpinist mandru, faceam via ferrata la un nivel pentru incepatori dar cine se gandea ca 4 ore in acest canion ma vor invalui de satisfactie.Am ajuns la finalul canionului si totul parea desprins dintr-un vis. Chiar am facut traseul sau m-am lasat purtata de lumea visurilor?La iesirea din canion am facut pauza intr-o poienita si am dat curs povestilor despre traseu, sesiunea  noastra de povesti s-a incheiat cu o gura de visinata.Pana in Poiana Calugaritei a urmat o urcare sustinuta de aproximativ 15 minute. Ajunsi aici, cu ajutorul florilor de toamna ,  am redevenit copii, deasupra noastra pluteau zeci de frunze, de toate marimile. Am sarit, ne-am pozat in fel si chip, ne-am potolit foamea si am pornit la drum.Coborarea mi-a oferit peisaje incredibile,o portiune am coborat pe drum forestier , apoi dintr-o data  mergeam de-a lungul  Lacului Vidraru. In departare am zarit maretia Varfurilor Caltun si Lespezi, care acoperiti de zapada ne vegheau din creasta. Au urmat poze, in care am sperat sa surprind grandoarea lor care ma lasat fara cuvinte.

04 January 2023

Oxigen pe munte

Pentru prima oara in bocanci de munte

Mi-am dorit sa petrec un weekend la cabana iarna asta. Si iarna asta, ba, pardon, ,,iarna" asta m-a lasat cu o pofta nesatisfacuta de zapada. Ma tot uitam pe geam si asteptam sa ninga, sa vina un mic ger care sa-mi scuture putin oasele. Asteptari desarte. M-am resemnat ca vine primavara si ca nu o sa mai simt fulgii de omat pitulindu-se prin parul meu. Viata a avut alte planuri, in schimb.                    Malaiesti. N-am sa uit niciodata cuvantul asta. Ehe... Ca doar a fost pentru prima oara cand am mers pe munte, nu la munte. Prima oara cand am incaltat bocanci, altii decat cei cu care merg prin oras. Prima oara cand am atins bete de trekking. Prima oara cand am simtit ca ajung la capatul puterilor si, totusi, am continuat sa merg. Nu-ti face probleme. Si tu ai fi facut acelasi lucru. Nu de alta, dar a te prinde noaptea, iarna, in munti, nu e o optiune.    Poate va intrebati de ce m-a gasit 10 februarie pe cel mai greu traseu existent. Bineinteles ca nu putea fi usor pentru un om care nu obisnuieste sa faca un altfel de sport decat mersul cotidian, de la birou la acasa sau de acasa la facultate. Noroc ca exista oameni in jurul meu care nu accepta scuze de genul ,,N-am conditie fizica" sau ,,N-am echipament". Ce sa vezi? ,,Nimeni nu are conditie fizica pentru munte decat dupa ce incepe sa mearga pe munte". Iar de echipament am facut rost intr-o singura zi. Un polar, un tricou tehnic, o pereche de pantaloni de trekking si un fes de la cineva, bocanci, rucsac, bete si manusi de la altcineva.Aventura a inceput din momentul in care am urcat treptele Autocarului. N-am avut timp sa ma framant prea mult, pentru ca cele trei ore si jumatate pana la inceperea traseului au trecut infiorator de repede. Am urmat traseul Paraul Rece - Diham - Valea Glajeriei - Malaiesti.Prima bucata de drum pana la Diham a fost floare la ureche, chiar si pentru cineva ca mine. Am inceput sa urcam la un moment dat pe platou. Turnul Costilei se zarea in fata, Postavarul undeva in spate. Dar nu asta e cel mai important. Ci albul. Si soarele. Atat de mult alb si atat de mult soare. Am inchis pentru cateva secunde ochii si am avut senzatia ca sunt tolanita pe nisip, la plaja. Atat de puternica era caldura si lumina, in special.                N-are nicio importanta ca am obosit pana am ajuns la Cabana Diham. Mi-am revenit relativ repede cu un ceai cald si dulce cu rom si un sendvis. Problema adevarata de acum incepe. ,,Ce am urcat pana acum nu e nici 40% din ceea ce urmeaza". Ok. Trebuie sa o fac, asta e.De la Diham, drumul spre Malaiesti incepe cu o coborare. Eram incantata de drum. Pana cand am constatat ca tot coboram si ca panta devine din ce in ce mai abrupta. La prima cazatura mi-a adus aminte ca nu mi-am luat coltari. La a doua am inceput sa bomban. La a treia aveam senzatia ca intrasem intr-o relatie complicata cu solul. Pe a patra nu am mai avut cand sa o fac, pentru ca am ajuns la capatul coborarii, intr-o poienita. Aici ne-am tras putin sufletul cu ciocolata sau ce aveam mai bun in rucsac.Am inceput sa urcam. Si sa tot urcam. Ni s-a spus: pasi mici, sa nu obosim. Am incercat sa raman printre primii. Am reusit pana la un punct, dupa care m-am obisnuit sa vad cum ma depasesc oamenii. N-am ce sa spun mare lucru despre drumul pana la belvedere. Pomi, zapada si o fiinta care simtea ca, cu fiecare pas pe care il face, isi pierde si ultimele resurse de energie.Care a fost norocul meu? Am primit sprijin psihic de la cativa oameni pe care ii cunosteam de ceva timp, dar cu care n-am avut ocazia sa interactionez in adevaratul sens al cuvantului pana atunci. Au ramas cu mine, mult in spatele grupului, si... nu m-au parasit pana nu am ajuns la destinatie. ,,Nu este nevoie sa ramaneti in urma din cauza mea. Urmaresc marcajele si ajung la cabana singura." Nici eu nu ma credeam in totalitate. Ei, nici atat. Privelistea de la belvedere... ceata. Pacat. Voiam sa-mi clatesc putin ochii cu un alt peisaj rupt din povesti, dar n-a fost sa fie.Am pornit din nou. Cu cat inaintam mai mult, cu atat simteam ca cedez. Auzeam des: ,,Hai, mai e putin!". Afurisitul asta de ,,putin" tare lung mai e! Mi-am recapatat suflul datorita unei poteci aproape plane, care mi-a ingaduit sa ma bucur de peisaj. Crengi pline cu zapada. Peste tot zapada!! Bine, bine, nebuno, dar tot drumul este pavat cu zapada... Nu, n-ai cum sa intelegi pitorescul zapezii asteia. Este cernita. Iar muntomanii pe care i-am intalnit aveau toti zambetul pe buze si, cu veselie in glas, rosteau "Buna ziua"... Ce e cu muntele asta? Ori atrage doar oameni buni, ori ii purifica pe cei rai si-i face buni. Am iesit din poteca si am inceput sa urcam, din nou. Si am ajuns intr-o alta poiana, diferita de ultima. Se vedeau muntii si ceata, pe alocuri. Am ridicat privirea si am incercat sa sorb din priveliste cat de mult am putut. Nu ma gandeam la nimic. Mi-am limpezit mintea, am incercat sa uit de oboseala si doar priveam. Aveam senzatia ca spulber magia daca lasam fie doar un gand sa mi se strecoare prin capsor.Din nou, la pas. Extenuata e putin spus. Dar urcam. Si urcam. La naiba! Trebuie sa se termine si urcarea asta odata!Am ajuns. Cabana, undeva la 10-20 de metri. Muntii invaluie protector cabana si te coplesesc. Nu te simti mic, te crezi mic. Pentru ca asa si esti. Cerul e sus, albastru. Sau alb. Sau undeva intre. Nori... parca nu erau. Dar era mula lumina. Simteam cum muntele ma priveste parinteste. Chiar si potecuta pana la intrarea in cabana aveam senzatia ca-mi ureaza ,,Bun venit!". Zambeam. Nu fizic, ci psihic. Nici n-aveam cum altfel. Intru in cabana, traversez holul si ajung in sala de mese unde e cald si unde lumea se inghesuie la coada pentru a comanda de-ale gurii. Eu n-am pofta de mancare si merg in camera cinci de la etaj. Scap de povara rucsacului si ma intind. Am dormit pe cel mai bun pat de campare si sorbit cu nesant din cel mai dulce somn de dupa-amiaza. Dupa ce m-am sculat, am mancat cea mai buna ciorba de fasole. Am baut cel mai bun vin fiert. Si am ascultat cele mai frumoase cantece de cabana... Noapte la munte, noapte carpatina... Nea Vasile ne-a dat clasa tuturor. Chiar el sustine ca poate canta doua ore fara sa repete versurile. Nici nu ma gandesc sa-l contrazic.Am vorbit cu oameni pe care nu i-am vazut niciodata. Mvaaai. Iti dai seamaaa? Ai mai iesit vreodata din casa pana acum? Pana saptamana trecuta as fi raspuns cu sarcasm ca mama nu m-a tinut legata cu lantul de tablia patului. Acum raspund ca de-abia am inceput sa ies cu adevarat de acasa. Acolo, la 1 720 metri deasupra tuturor, orice are alt gust. Vorba, mancarea, cantecele, pana si interactiunea cu oamenii. Nu eram singuri in cabana. Cativa brasoveni si alti bucuresteni s-au lasat adementi de atmosfera oxigeneasca si au devenit un tot, cu noi. Era trecut de miezul noptii si ultimii curajosi inca ne incantau urechile.E inutil sa spun cum am dormit in noaptea aceea. Fara cosmaruri. Fara vise. A doua zi de dimineata, eram ca noua. Doar putina febra musculara din jurul umerilor imi aducea aminte de efortul depus ieri.Am iesit afara, iar ochii mei erau suficienti de odihniti incat sa surprinda orice detaliu. Vedeam ceata in departare. In fata mea, cativa oameni luasera cu asalt derdelusul. Era rece, dar nu-mi era frig. Nu, nu din cauza ca eram bine imbracata (inca purtam pantalonii de pijama cu care dormisem). Nici din cauza emotiilor. Trecusera toate. Era datorita muntelui. E vrajit.Am mancat micul-dejun, ne-am strans lucrurile, am facut poza de grup si am pornit usor la vale. Te epuizeaza si coborarea. Dar, cand ai noroc ca aceeasi oameni, care ieri erau sustinatori la urcare, acum sunt stalpi antiaderenta la coborare, sa fie langa tine, ajungi cu bine la Cabana Diham. Incet, dar sigur.De acolo, nu am mers pe drumul pe care venisem. Am coborat spre Panta Prostului. Traseul a fost aproape drept vreo 20 de minute, daca nu mai mult. Lux! In spate era peisajul pe care-l parasisem cu o zi inainte. Doar ca acum era ascuns de putina ceata. Mi-am intors privirile de mai multe ori, sa ma asigur ca nu uit nimic. Imi parea rau ca uitasem sa-mi pun telefonul la indemana, sa pot sa fac poze. Acum, nu-mi mai pare. N-am nevoie de memoria lui. A mea e mai mult decat suficienta.Imi doream sa-mi creasca aripi si sa pot sa explorez tot, fara sa mai fiu conditionata de fizic. Dar trebuia sa ma multumesc cu ce am, adica cu picioare obosite, dar hotarate sa nu cedeze. Am intrat in padure. Crengile brazilor erau pudrate cu alb. Normal ca sunt, tolomaco. Doar e iarna. Nu, nici acum nu intelegi. Nu era real. De fapt, era. Pentru ca simteam frigul si-mi simteam membrele cum se misca. Dar bolta dedesubtul careia ma deplasam imi dadea senzatia ca ma ademeneste intr-o alta lume.Coboram si tot coboram. Intr-un final, am zarit autocarul. Am ajuns jos si am intors privirea. Nu ma uitam la Panta, ci dincolo de ea. Undeva, departe in spate, e Malaiesti...Andreea Bucurica

04 January 2023

Oxigen pe munte

Ciucas de copilarie

Iata-ne din nou la drum. La locul binecunoscut, la ora cea foarte matinala. Incep sa ajunga turistii pe care ii insotim astazi. Desi orele pe care am reusit sa le dorm s-ar incadra in categoria ,,putine", ma simt plina de energie. Vorbesc mult, glumesc cu cine are chef, Razvan ma intreaba ce am luat ca ar vrea si el.Pornim, drumul e scurt si trece repede printre bomboane, traditii de Dragobete, bancuri si povesti despre formatiunile stancoase din Ciucas.Traseul il incepem in cel mai bun mod: cu o incalzire. Avem expertul cu noi care ne ghideaza cum sa ne "trezim" musculatura si sa ne pregatim pentru drumetia ce urmeaza. Ne punem in miscare pe un drum imbracat in straie de iarna. Zapada scartaie sub picioarele noastre, dar noi nu ne induram sa ne indreptam privirea in jos.  Suntem fascinati de spectacolul de deasupra noastra: toti arborii si-au pus cojoacele albe si le elateaza mandri, incremeniti in tabloul de clestar. Zapada pare si mai alba asternuta pe ramurile negre ale copacilor despuiati. Miroase a iarna, dar nu ne e frig. Ne indreptam aproape cu nerabdare spre prima oprire din traseul nostru de astazi, un ceai cald. Cabana e mica, noi suntem multi, nu incapem inauntru cu totii. Dar ne grupam in sura, ne luam ceaiul asteptat; ne incalzeste mainile, ne incalzeste toata fiinta, ne aduce zambetul pe buze, rasete cristaline se aud peste tot in jur.Nu zabovim prea mult, ca drumul e lung in fata noastra. Asa ca, in sir indian, pornim spre destinatia noastra, cabana Varful Ciucas. Daca pana aici am mers pe un drum folosit de masini, de acum intram pe poteca, in padure. Zapada e pana peste glezna, dar avem noroc, altii au fost mai matinali decat noi si au facut urme. Pe poteca nu e loc decat pentru cate un om, asa ca ne insiram unul in spatele celuilalt, o omida colorata cu vreo 80 de picioare.Probabil, Ciucasul nu stia ca venim sa il vizitam in aceasta zi de sambata, dar s-a pregatit de sarbatoare, asta e sigur. Patura de omat e imaculata si perfecta, taiata doar de urmele pasilor nostri. Ne mai iese in cale cate un brad, garbovit si incarcat de haina lui de nea, care ii apleaca crengile, incremenite in peisajul alb si mut. Ne simtim copii nazdravani, scuturam crengile si o mare de stelute sclipitoare si reci coboara peste noi si ne fac sa parem si noi o parte din peisaj. Linistea e absoluta, intrerupta tot de noi, de exclamatiile noastre in fata acestui spectacol al naturii. Deasupra noastra, ramurile golase incarcate de zapada formeaza o bolta de cristal. A inceput sa ninga. Si ninge cu amintiri de demult, cu incantare de copil care intra in zapada pana la genunchi, ninge cu inocenta obrajilor inrositi de frig, cu amintirea iernilor care incepeau in decembrie, cu epuizarea fericita a unei zile intregi de sanius. Da, e iarna adevarata, cea pe care o iubesc chiar si cei care nu iubesc iarna.Cu asa ganduri, nici nu stiu cand am ajuns din nou la drum. Mai avem un ultim hop, o urcare cam ambitioasa. Dar dupa o scurta pauza de alimentare, parca avem alt avant. Pas dupa pas, ne impingem limitele si ajungem mai aproape de destinatia noastra. Cu gandul la ciorba calda, mai nadusim un pic, ramanem fara suflare, mai facem cativa pasi si iata, se vede cabana in fata noastra. Odihna e binemeritata: unii dintre noi au inceput ziua cu mult inainte de ora matinala la care ne-am intalnit in Piata Unirii. Ne lasam invaluiti de caldura din sufletele noastre, depanam povesti si amintiri cu oameni dragi si prieteni noi.Pentru unii prea lung, pentru altii prea scurt, popasul nostru ia sfarsit si noi pornim spre autocarul care ne asteapta la baza. Panta abrupta care ne-a dat de furca la urcare nu ne face viata usoara nici la coborare. Se lasa cu trante, ingenuncheri si rasete. Drumul spre casa e linistit, deja ma gandesc cu drag la amintirile din ziua ce tocmai a trecut. Ma gandesc la Ciucasul impodobit de sarbatoare care ne-a facut sa ne (re) indragostim de el. Da, o sa mai venim, Ciucasule drag, sa te vedem impodobit si in alte culori, imbracat in alte straie.Diana Chilea

04 January 2023

Oxigen pe munte

Acordarea primului ajutor pe munte

Cand spui ca este ,,frumos" sa mergi pe munte, jignesti mersul pe munte in general. Locuri de vis la care ajungi doar la pas, peisaje care intrec pana si cei mai indemanatici editori de photoshop, experiente unice, toate acestea fac parte din ,,kitul" muntomanului. Insa momentele frumoase se pot transforma in unele mai putin placute in cazul in care apar probleme medicale pe care nu stim sa le tratam corespunzator.Exista situatii urgente care necesita asistenta medicala. Ne referim la echipa Salvamont care poate fi chemata printr-un apel direct la Dispeceratul National Salvamont la nr. de tel. 0725826668 sau dispeceratul din zona in care ne aflam.Totusi, pana la sosirea ajutoarelor, putem veni in sprijinul victimei daca stim cateva notiuni despre urgentele majore cu care ne putem confrunta pe munte.Urgentele traumatice (rezultatul lovirilor sau caderilor de la inaltime) pot produce contuzii, plagi, entorse, luxatii, fracturi simple, leziuni ale organelor interne sau ale coloanei vertebrale. In cazul acesta, trebuie sa stim ca:* in cazul plagilor, oprirea sangerarii se face prin presiune directa cu o compresa sterila, NU prin legarea cu garoul;* imobilizarea entorselor se realizeaza cu fasa elastica, membrul lezat fiind tinut ridicat;* fracturile se imobilizeaza primar prin improvizarea de atele (putem folosi betele de trekking). Este obligatoriu sa se prinda o articulatie deasupra si una dedesubtul zonei fracturate;* in ceea ce priveste leziunile grave provocate de o cadere, in care exista suspiciunea unui traumatism de coloana vertebrala, NU miscam si NU transportam victima, ci asteptam sosirea echipei Salvamont;* daca victima este inconstienta, vom verifica pulsul si respiratia si, in cazul in care acestea lipsesc, vom executa manevre de resuscitare cardio-respiratorie pana la venirea echipelor de interventie.Urgentele rezultate in urma expunerii la frig, soare, efort fizic intens etc. pot genera: degeraturi, hipotermie, arsuri, insolatie, epuizare fizica, deshidratare.Ce facem in aceste cazuri?* hipotermia: incercam sa incalzim victima, acoperind-o cu folia de supravietuire si/sau sacul de dormit si  administrandu-i lichide calde, NU fierbinti.* degeraturilor grave: hainele ude si reci trebuie indepartate si inlocuite cu unele uscate, iar zonele degerate trebuie acoperite suplimentar. NU se incearca incalzirea zonelor afectate prin scufundarea in apa fierbinte, din cauza faptului ca pot aparea arsuri. NU se freaca zonele cu gheata sau zapada.* insolatia: victima va fi acoperita, pe cap i vor pune comprese reci, se va rehidrata, i se va administra medicamente antiinflamatoare.In ceea ce priveste trusa de prim ajutor, ideal este sa ne incropim singuri una, nu sa o cumparam de-a gata din farmacii, pentru ca este destul de scumpa si este posibil sa contina lucruri de care nu avem nevoie. Ambalajul trebuie sa fie impermeabil, iar greutatea este indicat sa nu depaseasca 200-250 de grame. (ganditi-va ca orice gram pe munte se transforma in kilogram!). Poti folosi o carcasa goala speciala, o borseta, un saculet de panza, chiar si o punga, daca nu ai altceva la indemana.Ce este indicat sa punem in ea?o penseta pentru indepartarea copurilor straine (spini, insecte, pietricele etc);o rola de tifon+ vata hidrofila;forfecuta/lama de bisturiu care taie bine;leucoplast si/sau cu rivanol pentru bataturi sau rani foarte mici;o sticluta de apa oxigenata si/sau alcool sanitar;servetele umede antibacteriene si/sau gel antibacterian;pastile care contin ibuprofen sau alta substanta antiinflamatoare si/sau calmanta;fasa elastica (pentru luxatii, entorse);manusi de unica folosinta;folie de supravietuire: accesoriu foarte important in situatiile limita. Este folosita pentru a opri pierderea de caldura. Se aplica peste sacul de dormit, pentru ca direct pe corp tinde sa faca condens;baneocin pudra pentru dezinfectarea ranilor (nu alcool sanitar sau rivanol, care nu distrug bacteriile, ci doar impiedica dezvoltarea lor);tablete de glucoza pentru hipoglicemie.

04 January 2023

Oxigen pe munte

Ca furnicile pe Musala

A venit primavara in colonia noastra. Agitatie mare, toate furnicile lucreaza zi lumina, cu spor. Ba chiar prea multa agitatie. Stiti, colonia noastra e un pic cam prea aglomerata. E chiar greu sa-ti faci treaba, nimeresti mereu intr-un sir prea lung de furnici, greutatea te apasa cand stai asa mult la rand.  Nu e putin lucru sa cari de treizeci de ori greutatea ta. Am crezut ca sunt eu o furnica mai lenesa, n-am indraznit sa discut cu alte furnici. Dar intr-o zi, cum treceam eu prin camera comuna, vad un grup mare strans intr-un colt. La inceput, n-am dat atentie, se intampla des sa vezi furnici in grupuri, suntem tare sociabile.  Dar mi-a atras atentia un banner: "Impreuna sa cucerim un musuroi!". Atat mi-a trebuit. M-am dus si eu repede la adunare. Ca sa nu mai lungim vorba, se organiza o expeditie spre un musuroi mare! Musala. Acolo urma sa ne instalam si sa punem bazele unei noi colonii. Stiti ce-am facut? Mi-am sunat cei mai buni trei prieteni si ne-am inscris chiar in seara aia. Era ocazia perfecta sa iesim din colonia noastra prea aglomerata.Timpul pana la plecare a trecut imediat si iata-ne la drum. Sunt multe furnici pe care nu le cunosc. Nu-mi fac probleme, sunt o furnicuta vorbareata, o sa intru in vorba cu toti, sa ne cunoastem mai bine. Unde mai pui ca timpul a trecut ca  gandul cu asa companie si am ajuns la baza musuroiului. Aici nu mai e primavara, ca la noi acasa. Oare chiar om putea sa urcam pana sus acolo? Ne facem repede culcus si ne odihnim pentru ziua ce urmeaza.De dimineata, ca niste furnici harnice ce suntem, ne luam fiecare cate o greutate in spinare si pornim sa cucerim musuroiul si sa ne instalam acolo. Zapada mare, ne afundam cu toate cele sase picioare. Nu mai avem acelasi spor la mers. Continuam sa mergem cu greu pana cand... deodata in fata noastra cade un bolovan! Ah, si mai vine unul.  Trebuie sa facem slalom printre bolovanii care vin fara incetare de sus! Trecem pe rand si, cu grija, reusim sa ne continuam drumul. E greu sa fii furnica in ascensiune!De parca nu era destul de greu, acum ne arde si soarele. Cand ai multi ochi, nu e de gluma. Noroc ca mi-am luat o frunza in desaga. Mi-o trag pe ochi si merg in continuare.In sir ordonat, am urcat toti spre varful musuroiului. Ne-am ajutat unii pe altii, asa fac furnicile. Am ajuns! Musala, varful musuroiului. Las desaga jos, caut un loc sa ma instalez. Privelistea e minunata! Nici nu se compara cu pamantiul de la noi din colonie. Dar... e frig, bate vantul. Cum sa ramai aici? O furnica si-a facut deja o galerie mica aici, dar toata ziua muta zapada dintr-un loc in altul. Pai, asta e viata de furnica?                             Admir din nou peisajul si imi dau seama ca nu am cucerit nimic. Pentru ca nu era nimic de cucerit. Am venit doar in vizita.

04 January 2023

Oxigen pe munte

Test: Tu ce fel de turist(a) esti?

Fie ca abia acum incepi sa "gusti" natura sau deja traiesti dupa motto-ul "Fiecare zi in natura!" te poti intreba cateva lucruri, ca sa vezi ce tip de turist/a esti. Vorba aia, "knowledge is power".Fa testul si vezi cine esti!Iesirile in natura ma intereseaza pentru:A evada din cotidian si a ma relaxa in natura.A explora si a ma distra.A vedea peisaje frumoase, dar fara sa ma aventurez prea mult.2.  Daca ar fi sa aleg, mi-ar placea sa stau in natura:Pentru totdeauna! Macar o luna nu mi-ar prinde rau.Maxim o zi, cu conditia ca noaptea sa pot dormi bine!Doar cat sa pot face cateva poze reusite.3. Pentru mine, o iesire in natura reusita este:Trekking de o zi pe munte.O tura de caiac.O croaziera4. Daca ma gandesc la  conditiile de cazare pentru vacanta mea, de obicei caut:Un loc unde nu am nevoie de rezervare, pentru ca pot campa oricunde. Imi aduc cortul, sacul de dormit, echipamentul si mancarea.Mai multe locuri confortabile, cu pat si mic dejun.Un hotel placut, cu mese incluse si servicii de calitate.5. Dupa iesirea in natura, prefer sa:Sa caut un echipament pentru urmatoarea iesire, pe care o rezerv din timp.Sa povestesc prietenilor despre cum a fost si sa le dau magneti si dulciuri aduse de acolo.Sa postez selfi-urile minunate pe care le-am facut si sa rememorez experienta.Rezultatele testuluiTipul  Aventurier 100%Daca ai raspuns cu "A" la majoritatea intrebarilor, atunci este un/ o aventurier/a desavarsit/a! Te simti in largul tau in natura si ai da oricand orasul pe natura salbatica si adrenalina pura. Intotdeauna cauti vibe-ul pozitiv si faci natura o parte din viata ta, cautand experiente cat mai variate si incitante.Daca esti tipul Aventurier 100%, hai cu noi in excursia din Olimp!De cinci ani consecutivi, primul week-end din septembrie reprezinta pentru prietenii Oxigen ascensiune pe Olimp spre varfurile Skala (2866) si Mytikas (2918m), seara de chitara la malul marii cu Piratu', distractie pe vaporul capitanului Kostas si vizita insulei celebrului pirat Barbarossa - Skiathos. Anul acesta ne-am gandit sa organizam ceva special! Adaugam o zi in plus de distractie si organizam o petrecere marca Oxigen pe o plaja numai a noastra!Tipul Iubitor de naturaDaca ai raspuns "B" la majoritatea intrebarilor, atunci este clar ca iubesti natura, asa cum un copil adora sa se joace! Iti place sa calatoresti alaturi de alti oameni si sa vizitezi locuri noi. Te bucuri o zi intreaga in sanul naturii insa seara preferi sa ai putin confort si sa dormi intr-un pat adevarat, nu pe un pat de muschi. Natura este locul tau de joaca si relaxare.In excursia noastra in Norvegia vei iubi tot ce vei vedea. In apropierea Cercului Polar de Nord, minunile naturii stau la rand pentru a fi admirate. Aici vom vedea cele mai mari fiorduri din lume, munti ce rasar din mare, sate scoase din povesti si plaje salbatice de te intrebi de ce sa te mai intorci acasa. Cireasa de pe tort: Aurora Boreala.Tipul Admirator al naturiiDaca ai raspuns cel mai des "C", atunci admiri natura si apreciezi peisajele minunate, fara sa te aventurezi si sa te pui in pericol. Preferi sa iti bucuri sufletul decat sa ai febra musculara a doua zi.Excursia in Maroc este pe placul celor care admira natura! Maroc este tara in care culorile sunt vii, contrastele sunt intense, iar peisajele minunate. Va propunem un circuit de 9 zile: de la varfuri acoperite de zapada in Muntii Atlas la dune de nisip in desertul Sahara, exemple de arhitectura islamica in Marrakech si sate berbere mistice. Marocul este o destinatie excelenta de vacanta. Orice tip de turist (a) ai fi, important este sa fii cu tot sufletul in calatoria ta.Natura te va primi intotdeauna si iti va oferi tot ce ai nevoie sa iei, pentru a fi fericit (a)! 

04 January 2023

Oxigen pe munte

Un Crai de soare

Dimineata devreme m-am trezit entuziasmata pentru o noua plimbare la poalele Pietrei Craiului. Daca la prima tura vremea a reusit sa imi fure buna-dispozitie, de data aceasta prognoza meteo tinea cu noi si cu cei 45 de turisti, la fel de entuziasmati ca mine. Plus ca acum am pus in rucsacul de munte, ca masura de precautie, inca o pereche de pantaloni, in caz ca vremea de pe munte nu se potriveste cu prognozele ANM.Zeii drumurilor insa au tinut sa ni se impotriveasca, poate ca sa ne incerce spiritul si vointa de a merge la plimbare, insa nu ne-am lasat. Au ajutat sa treaca timpul mai repede legendele despre Piatra Craiului si povestile colegilor ghizi despre varfurile pe care le vedeam in zare si la care ne doream sa ajungem.Chiar daca am intrat mai tarziu in traseu, am reusit sa il facem pe tot si  sa nu ratam nimic din frumusetea acestei zone, toata inclusa in Parcul National Piatra Craiului. Am luat apa de la Fantana lui Botorog si ne-am indreptat in pas vioi spre Prapastiile Zarnestilor. Peretii de piatra ne-au oferit umbra de care aveam nevoie, numai bine pentru a cauta printre tufisuri ceva fructe de padure sau pentru a admira pasarile care ne apareau in drum. Doar stim ca zona e renumita pentru bird-watching, iar cei care au aceasta pasiune gasesc o bucurie in aproape fiecare creanga.Dupa o scurta pauza pentru povesti despre munte, pentru o gura de apa si cateva explicatii tehnice, ne-am indreptat catre Cheile Pisicii. Zona e numai buna pentru cei care vor sa se familiarizeze cu mersul pe munte, cu o urcare usoara din piatra in piatra, fix precum capritele pe care le gasim multi metri mai sus.Odata iesiti din cheile care ne-au facut sa ne simtim ca niste feline, intram pe drumul forestier. Acum ne-au insotit pe traseu si biciclistii, parte a unui concurs de MTB si, in buna traditie a omului de munte, i-am salutat, incurajat si aplaudat pentru efortul lor de a urca poteca pe doua roti. Drumul ne-a dus intr-o frumoasa poienita de unde se putea admira intreaga splendoare a crestei Pietrei Craiului. Ce loc mai bun pentru o pauza de masa? Parca altfel intra sandviciul de acasa cand te uiti in sus si admiri majestoasa creasta luminata de soare.                                                        Insa aici era doar jumatatea drumului. Ne-am strans lucrurile si am pornit spre zona numita "La Table" iar de acolo din poiana in poiana pana cand ne-am intalnit cu civilizatia montana. Sub poteca noastra se desfasurau satele Magura si Pestera, cu case disparate si cu turlele bisericilor in departare, asa cum ii sta bine unui sat de munte. Ultima parte a drumului nostruma fost o coborare printr-o poteca absolut delicioasa: te duce pe langa casele oamenilor, in jos, asa ca mai dai o "buna ziua", ocazie pe care satenii nu o pierd ca sa te mai tina un pic la vorba si sa iti ureze "drum bun" pe mai departe.Ajunsi la final am mai luat o gura din apa rece de izvor, care parca a fost si mai buna decat la urcare, iar autocarul ne-a asteptat cuminti sa ne duca spre casa, dupa o tura faina de o zi, din care am ramas cu multe poze si amintiri placute.Alexandra

04 January 2023

Oxigen pe munte

Weekend intens in Iezer-Papusa

Hai, hai, acasa cu voi!"... parea sa pufneasca Papusa de la inaltime, vazandu-ne cum ne indreptam spre ea. Numai ca in minte am avut, tot timpul, un gand de nezdruncinat: daca poti sa ajungi undeva cu moralul, inseamna ca poti sa ajungi si cu bocancii. Si am ajuns. 2.391 de metri, cat a crescut Papusa noastra, i-am urcat cu diverse ganduri: unii sa vedem privelistea frumoasa de pe varf, altii sa ne testam curajul si indemanarea, altii sa ne bucuram de un drum lung si frumos prin natura, altii sa ne facem prieteni noi, altii sa facem fotografii spectaculoase, altii sa ne testam bocancii proaspat achizitionati si tot asa... Si n-a ramas nimeni dintre noi nerasplatit, dupa tot efortul depus in frumoasa sambata ce tocmai a trecut. E adevarat, ne-am intors cu ceva febra musculara, insa si cu multe amintiri frumoase si cu satisfactia ca ne-am facut un prieten la care vom reveni intotdeauna cu drag, iar el ne va primi si ne va impartasi, senin, toate comorile sale: Muntele.                   Si pentru ca weekendul nu se incheiase, iar moralul ne ramasese acolo, la peste 2000 de metri, duminica ne-am organizat rapid si am revenit pe inaltimi. De data asta ne-a facut cu ochiul muntele vecin, Iezerul Mare, cu al sau varf de 2.462 metri. Stiam ca nu-i treaba usoara, insa stiam si ca noi suntem oameni ai muntelui, pe care nu-i intorci din drum cu una cu doua. Si nu ne-am intors pana n-am trecut si de data asta de 2.000 de metri altitudine. Iar de acolo, de sus, ne-am adus, cu totii, imagini de neuitat, cu vaile largi ce se deschid in jur si cu lacul foarte calm, pe care nimic nu pare sa-l mai impresioneze. Nici tunetele greoaie venite dinspre varf, nici cate-o rafala de vant starnita fara sa se anunte. Nimic...Intoarcerea a fost o provocare neasteptata. Un test lung, de cateva ore, a tuturor sistemelor de franare, directie, stabilitate si control al suspensiei picioarelor fiecaruia dintre noi. Cateva mici derapaje, cate o "anvelopa avariata" (adica bocanc ramas fara talpa), dar totul s-a remediat rapid, in teren. Si uite asa am ajuns noi la Autocarul Bucuriei, cu "low battery" dar cu un zambet luuuung, de peste 2.000 de metri.A fost o experienta minunata, in care am aflat noi secrete ale muntelui, insa mai sunt multe de vazut acolo, sus. Asa ca si Iezerul si Papusa ar face bine sa se calmeze putin. Asta pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, tot vom reveni! De altfel, le-am si soptit usor, pe masura ce ne indepartam de ei: "Hasta la vista, baby!".

04 January 2023

Oxigen pe munte

Grecia - Olimp si avantajele unui grup mare

Ca orice roman care se respecta, am decis ca anul acesta a venit in sfarsit momentul sa merg si eu pentru prima oara in Grecia. O zi facem plaja, o a doua o urcam pe Olimp si pe a treia o petrecem pe Insula Skiathos. Perfect! Cu planul bine pus la punct, ne urcam in "autocar" si plecam cu totii spre Taramul Zeilor. Pe tot parcusul drumului pana acolo, in mintea mea, se desfasurau o serie intreaga de scenarii. Desi fusesem de foarte multe ori pe munte cu grupuri restranse de prieteni, aceasta era prima mea excursie de acest gen, unde urma sa parcurg un traseu intr-un grup mare de oameni. Ce ma fac daca obosesc repede si trebuie sa stea toti dupa mine? Am eu niste conditie fizica, dar...13 ore de mers - o sa fiu oare in stare sa fac asta? Si daca nu pot sa ajung pe varf?Dar toate temerile, toate indoielile si tot scepticismul s-au evaporat pur si simplu cand, in ziua urmatoare, la ora 5 si jumatate, am intrat pe traseu. Si brusc, totul s-a transformat in cea mai spectaculoasa experienta a vietii mele de pana acum si cea mai mare provocare pe care am depasit-o cu brio.Ceea ce m-a surprins cel mai mult este motivatia extraordinar de puternica pe care am regasit-o mergand in sir indian impreuna cu alti 30 de oameni - straini in prima parte a traseului, camarazi de suferinta 13 ore mai tarziu. Vezi in jur persoane mai bine pregatite fizic ca si tine sau mai putin bine, cu echipament mai bun sau mai putin bun decat al tau, mai obositi sau mai odihniti. Dar toata lumea merge in acelasi ritm absolut confortabil dat de ghizi, toti cu zambetul pe buze si sorbind din priviri fiecare panorama surprinsa de pe carare. Si daca toti inainteaza, tu de ce nu ai putea face asta pana la final?Si mai exista un alt aspect care iti ofera un confort psihic extraordinar. Nu esti niciodata ultimul, ceea ce e minunat! Intotdeauna va fi minim o persoana in spatele tau, care, cu siguranta, te va incuraja sa continui. Si, uite asa, incet, cuprinsa de buna dispozitia molipsitoare a grupului si a ghizilor si extrem de motivata, am reusit pe picioarele mele sa ajung pe cel mai inalt varf al Olimpului, acolo unde statea el Zeus si arunca cu fulgere in muritori. Si ajungand in varful stancilor pe care m-am catarat cu ultimele puteri, mi s-a deschis o priveliste care mi-a taiat efectiv respiratia si care va ramane cu mine mult timp de acum incolo. A doua zi a urmat excursia pe Skiathos. Si, in sfarsit, dupa atata timp, am inteles de ce merge toata lumea in concediu in Grecia. Pentru ca, in primul rand, este inimaginabil de frumos si, in al doilea rand, grecii au inteles ce inseamna sa faci turism pe bune si sa profiti la maxim de frumusetile naturale ale tarii tale. Mergand cu vasul capitanului Kostas, am fost total impresionata de atmosfera pe care a putut sa o creeze o singura persoana, un pusti (fiul capitanului Kostas), reusind in cateva secunde sa faca zeci de oameni de toate varstele sa danseze si sa se prosteasca in toate felurile. Am vizitat capitala insulei, am jucat volei pe cea una dintre cele mai frumoase plaje ale Europei, am vazut delfini jucandu-se si sarind minute in sir pe langa vasul nostru, am admirat zecile de insule salbatice si muntoase care se ridica dintre valuri, am dansat Sirtaki si am baut Metaxa.Aceasta combinatie perfecta de o zi de traseu montan destul de solicitant si o zi de relaxare in croaziera si pe plajele inuman de frumoase ale Greciei a facut sa imi doresc sa repet experienta cat se poate de curand.Am calatorit spre casa cu un zambet larg, inconjurata de oameni frumosi deveniti prieteni si fredonand impreuna cele mai cunoscute melodii grecesti.

04 January 2023

Oxigen pe munte

Legendele Ceahlaului

Ceahlaul e supranumit si Olimpul romanilor. Nu e de mirare, sunt multe legende care il inconjoara si ii creeaza o aura mistica, de personaj de basm. Acesta este doar unul dintre motivele care ne determina sa il cautam, sa ne dorim sa il vizitam, sa vedem cu ochii nostri toate acele locuri de poveste. Si iata-ne, asadar, sambata dimineata la locul de intalnire de la Horoscop. Ne asteptam prietenii, mai noi sau mai vechi, cu care vom vizita batranul Ceahlau.Odata gasca stransa, pornim la drum. Strabatem paduri de uriasi, cu brazi inalti si protectori. Traversam paraie limpezi ce susotesc necontenit si te ademenesc sa te racoresti. Ne facem loc prin iarba inalta, impestritata de flori vesele care inca nu stiu ca a sosit toamna. Parca si soarele a uitat, straluceste mandru si vesel pe cer. Ne intalnim cu povesti care iau forma unor stanci. Unele sunt bine cunoscute, altele inca asteapta sa fie descoperite. Poteca ne poarta pasii tot mai sus, tot mai greu. Ne transformam si noi intr-un soi de fiinte mitologice, suflam, pufnim, asudam, dar mergem inainte. Efortul ne e rasplatit la fiecare pas, ochii nu se mai satura de admirat privelistile largi sau stancile semete.Ne intoarcem in lumea oamenilor, am ajuns la cabana. Ne refacem rapid (mai mult sau mai putin) fortele, ne pregatim pentru ultimul dar al zilei de astazi. Mergem sa ne luam la revedere de la soare. Ca sa fim siguri ca ne vede, ne urcam pana pe varful Toaca. Plimbarea pe platou e o placere, pretutindeni in jurul nostru muntele se inveleste deja in lumina blanda si somnoroasa a sfarsitului de zi. Ne asteapta o ultima incercare, cele 519 trepte (numarate) care duc pana la varf. Nu ne descurajeaza atata lucru si in cele din urma, suntem sus. Soarele nu mai e puternic si necrutator ca in miezul zilei. Se pregateste sa dispara in negura noptii, invaluit de un voal de nor. Gandurile zboara spre mine, spre bucuria si linistea acestor clipe. Si ma surprind intrebandu-ma de ce oare nu ma bucur in fiecare zi de frumusetea unui apus de soare. In jurul meu, vad zambete largi si ochi cu sclipiri de fericire. E asa de simplu.Ah, dar orice lucru frumos are un sfarsit. Facem cale intoarsa, dar nu inainte de a-i fi promis soarelui sa ne revedem in cateva ore. Nu stim sigur ce a facut soarele in acest rastimp, dar va pot spune ce am facut noi. Am inceput deja sa depanam amintiri, cele proaspat create sau cele pe care le purtam de mult cu noi. Ne-am incalzit in jurul unui pahar de vorba sau de vin, ne-am gasit pasiuni comune sau am sondat marile care ne despart. Totul a fost presarat cu zambete sau rasete in hohot. Ne-am dus la culcare, in camere cu oameni pe care abia i-am descoperit.Somnul de frumusete a fost mai lung sau mai scurt, dupa nevoi. Dar de la ora 6, a inceput forfota si pregatirea. Promisiunea-i promisiune, trebuia sa ne vedem cu soarele. Drumul e foarte scurt de data asta, trebuie sa ajungem doar in fata cabanei. Acolo, decorul este deja pregatit pentru primul dar al zilei ce incepe. Maini uriase si nevazute au asternut o patura de nori peste lac, la poalele muntelui. Se itesc din loc in loc varfuri de stanca si de deal. Aerul e rece, dar nu mi-e frig.Ma uit in jurul meu si simt cum ma incarc. Sunt aici, am locul asta special de unde ma pot infrupta nestingherita din miracolul unui moment, deopotriva banal si special. Ma simt zeu si fir de praf in fata maretiei naturii. Cuvintele si gandurile nu-si mai gasesc rostul.Magia se rupe, mai devreme sau mai tarziu. Ramane patura de nori mult timp, ca o amintire a momentului nostru special. Va ramane amintirea si in sufletele noastre. O legenda spune ca cei care se intalnesc pe muntele sfant Ceahlau raman legati, intr-un fel sau altul, pentru totdeauna.Diana Chilea

04 January 2023

Oxigen pe munte

Amintiri din Fagaras. Roza Vanturilor si Varful Lespezi

Cred ca am auzit de Varful Lespezi de mai bine de 1 an. Experienta pe munte si conditia fizica, erau prea mici la momentul respectiv sa ma incument sa merg. Dar tot atunci s-a nascut si visul de a vedea Roza Vanturilor.M-am hotarat sa merg cu 3 zile inainte de excursie. Nu m-am gandit prea mult, am simtit ca acum este momentul.Vineri seara. Este ora 00 30 si gandurile incep sa ma invadeze.. Daca ploua? Dar daca vremea e frumoasa si totusi o dau in bara si obosesc?Sambata dimineata.Ora 6 00, toata lumea e la Hotel Horoscop, in Autocarul Oxigen. Am incercat sa motai putin dar nu mi-a iesit, in schimb am considerat ca este mai util sa il  stresez pe unul dintre ghizi. Glumesc, doar am intretiun atmosfera.La 10 si ceva eram la Piscul Negru. Ne-am dat jos din autocar, ne-am potrivit betele, ne-am strans mai bine bocancii si cu toata voia buna am pornit pe traseul marcat cu punct rosu, prima data prin padure. Si am inceput cu un fel de panta prostului. Panta, panta dar asta parca nu se mai termina. Si nu s-a terminat decat dupa vreo ora. Insa nu a fost asa anevoioasa, eram cu oameni veseli langa mine. Nu iti mai spun ca incercam sa mai si cantam.Cum spuneam, am terminat cu panta, am terminat cu padurea si am ajuns la stana. Apa rece de izvor, hidratare, pauza. Parca le aveam pe toate si deja ma simteam mai bine. S-a dat startul si am pornit din nou catre obiectivul principal de astazi - Varful Lespezi.Urcam, eram in golul alpin si Muntii Fagaras incepusera sa faca spectacol. Ma gandeam ca daca ma opresc si ies din monom sa fac poze dupa o sa imi fie mai greu sa tin pasul cu grupul. Dar totul era prea frumos in jurul meu. Noroc ca ghizi se gandeau la dorintele noastre de a imortaliza frumusetea muntilor si ne acordau pauze. parca in cele mai faine locuri.Ajunsesem la un moment dat sa nu mai stiu in ce directie sa ma mai uit. Sa fiu atenta pe unde merg, sa privesc in fata spre varf, sa ma uit in stanga sau in dreapta?Dupa 3 h jumatate de urcare a inceput sa devina putin mai dificil. Parca imi venea sa ma opresc, sa ma intind pe iarba, (cum de altfel am facut in fiecare pauza) si sa stau asa vreo jumatate de ora pana imi revin fortele. M-am uitat in spate, am vazut cum ultimul ghid din monom incuraja turistii sa continuie drumul si mi-am spus - pot!Apoi nu a mai fost mult pana sa ajung aproape de varf si sa imi revina nastrusnica idee sa ma opresc. Dar gandurile mi-au fost ascultate si tot grupul a facut pauza. Atunci am vazut un spectacol de peisaje parca ireale, natura vie si munti falnici de nu imi venea sa imi dezlipesc ochii de la ei.Mai aveam 200 de metri pana pe varf, cand am zarit in dreapta Varful Laitel. Gata, eu ma opresc. Distanta dintre mine si persoana din fata mea incepuse sa creasca. Voiam sa ma opresc. Atunci mi-am amintit vorba unei persoane. Trebuie sa lucrez cu mintea mea! Eu pot. Mai e putin, vorbeam cu voce tare si ma incurajam singura. Nu a trebuit sa fac asta prea mult, m-am uitat in fata si am vazut o mica parte din Roza. Atunci am prins putere. Vedeam cum visul meu se transforma in realitate, inaintam, si cu fiecare pas pe care il faceam o vedeam si mai bine.Iata-ma fata in fata cu ea. Nu stiam cum sa reactionez, sa tip, sa plang, sa ma bucur, sa o pup pe ea sau sa ma pup pe mine ca nu am renuntat?                                                          Am decis sa ma bucur, si sa fac cateva poze cu ea, apoi am tipat Oxigeeeen la poza de grup si am plans de fericire inauntrul meu. Tot grupul s-a odihnit o jumatate de ora pe varf (sau a admirat Varful Negoiu, Varful Laitel, Varful Cornul Caltunului, Lacul Caltun), apoi am inceput coborarea, care ne-a pus putin atentia la incercare, si fara sa ne dam seama am ajuns din nou la Piscul Negru. Am sarbatorit intoarcerea cu  pauza, de bere sau pentru alte necesitati, si cand ne-am strans toti am pornit catre autocar. Cand ne-a vazut, Autocarul Bucuriei a pornit motoarele de fericire si ne-a purtat lin catre Bucuresti.Scriu,si nici acum nu imi vine sa cred ca am fost acolo, noroc cu pozele.Draga Fagaras, din 22 septembrie te iubesc!Gabriela

04 January 2023

Oxigen pe munte

Toamna in Macin – plimbare pe Culmea Pricopanului

Mijlocul toamnei e momentul cel mai bun de a vizita Culmea Pricopanului, creasta secundara a muntilor Macin. Nu mai e arsita verii care sa faca un asemenea traseu frumos, prin relief de stepa, greu de suportat, iar soarele care ne-a intampinat in weekend a fost numai bun pentru o plimbare printre varfuri.Muntii Macin sunt cei mai vechi din tara noastra si chiar daca sunt mai scunzi si mai erodati, asta nu le ia nici din frumusete si nici din spectaculozitate, inaltandu-se mandri peste zona de campie. Asa ca i-am ,,atacat" cu incredere si entuziasm intr-o zi de sambata. Chiar daca grupul nu a fost compact, intelegerea si rabdarea sunt cheia unui traseu de succes, asa ca i-am asteptat cuminti pe cei care s-au descurcat mai greu. Se intampla sa avem cu totii o zi mai proasta, dar intotdeauna e de apreciat determinarea si ambitia de a duce la capat o tura care pune, totusi, cateva provocari.Culmea Pricopanului are doar 370 de metri in cel mai inalt varf, Sulukul Mare, dar pana acolo aveam alte trei varfuri de bifat, fiecare cu o urcare mai mult sau mai putin dificila si o coborare numai buna pentru a admira peisajul. Am oprit, am facut poze, am scos mancarea de prin ghiozdane si ne-am uitat in jur. Chiar si de la o inaltime asa mica, se puteau vedea orasele Dunarii, Braila si Galati, Manastirea Izvorul Tamaduirii, locul nostru de inceput de traseu si chiar autocarul, care ne astepta cuminte.Culmea Pricopanului urca si coboara, intr-o insiruire de varfuri si sei, trece din zona de stepa cu iarba inalta pana la mici padurici, tufisuri de macese din care am mancat cu pofta si zone de stancarie, martori ai indelungatului proces de eroziune. Iti si pun imaginatia la treaba, caci aglomerarile de roci pot lua tot felul de forme, inclusiv ouale din care asteptam, parca, sa iasa puiul de dinozaur. Daca la inceput de traseu am avut parte de o urcare pieptisa, finalul a fost o frumoasa plimbare printre iarba ingalbenita de toamna si pomi, la umbra, cu adevarat bine primita pentru ca am putut sa ne destindem muschii si sa ne uitam cu mandrie si respect in sus, la varfurile golase.

04 January 2023

Oxigen pe munte

Regula de aur a celor trei straturi de haine pe munte

Daca deja ai una - doua ierni la activ, deja stii din proprie experienta cum sa jonglezi cu straturile de haine ca sa nu iti fie nici prea cald, dar nici prea frig - si sa nu cari nici foarte mult, ci doar ce e esential si ai nevoie.Daca in schimb esti in randul celor care la sfarsitul toamnei, agati bocancii in cui, si abia la primavara te mai vad potecile - sa stii ca mersul la munte iarna, nu este neaparat friguros, sau umed, sau rece. Trebuie sa stii de unde o apuci - si sa ai in vedere regula celor 3 straturi esentiale pentru confortul tau.De ce este importanta regula celor 3 straturi?Daca porti haine prea groase, prea multe, sau nepotrivite, vei simti un discomfort, vei transpira si vei obosi mai repede. Daca porti haine subtiri, prea subtiri, prea putine - sperand sa nu transpiri, ai sansa sa ingheti  de frig, iar intr-o situatie extrema, viata sa iti fie pusa in pericol. Deci, de fiecare data trebuie sa tinem cont de regula celor 3 straturi.     1.Tricoul - sau bluza de corp - sau haina care intra in contact direct cu pielea ta. Ar trebui sa iti confere  caldura si confort. Bumbacul este de evitat. Transpiri repede, se imbiba cu umezeala si iti va pastra pielea uda. Iar toamna si iarna e ultimul lucru de care avem nevoie. Stratul de baza are obiectivul de a absorbi umezeala, si de a o transfera spre exterior pastrand pielea uscata.     2.Stratul intermediar - in functie de ascensiune, traseu, vreme sau buget,  poate fi polar, o jacheta de puf sau o jacheta sintetica. Daca esti la altitudini mari, iti recomandam ca bugetul sa nu fie cel care hotaraste. Iata avantajele si dezavantajele:                         Polarul : este calduros, se usuca mai greu, dar iti tine de cald pana se uda. Este perfect ca strat intermediar, nu ar trebui sa lipseasca niciodata din rucsac si are avantajul de a fi destul de ieftin.                       O jacheta de puf este foarte calduroasa si usoara. Se usuca mai greu - e bine sa nu o uzi si este destul de scumpa. Atunci cand se comprima, devine mai putin calduroasa. Chiar daca este mai scumpa decat un polar - iti recomand sa ai o jacheta de puf in rucsac in sezonul rece.                      Cu o jacheta sintetica, toti am inceput. Este mai grea, se usuca in schimb repede, tine de cald si cand e uda, dar e mai putin calduroasa. In schimb este destul de ieftina.    3.Stratul exterior are rolul de a te proteja de ploaie, vant, ninsoare. Cu cat stratul exterior este mai bun, sau mai rezistent cu atat va functiona ca un scut tn apararea ta. Stratul exterior te protejeaza ca vantul sa nu patrunda in interior, el nu are neaparat rolul de a pastra caldura corpului.  In general ai la indemana 2 optiuni:                   Jacheta softshell - confortabila, tine de cald, rezistenta la apa dar nu impermeabila si fara ploi in cantitati abundente;                  Jacheta hardshell - rezistenta la vant, impermeabila, mai putin confortabila, dar recomandata pentru drumetiile lungi si conditii nefavorabile.Ce faci daca tu ai doar o geaca de schi? Poate tine loc de ultimele 2 straturi? Nu prea, te vei infierbanta in ea si nu va lasa corpul sa respire. Nu uita, schiul este un sport static. Mersul pe munte este un sport dinamic - in care faci miscare si te incalzesti. Regula straturilor sau a foitelor de ceapa este ca atunci cand te incalzesti dai repede ceva jos, atunci cand iti este frig pui repede ceva pe tine. In schimb iti va fi foarte usor sa reglezi punctele termice. Dar despre puncte termice si alte detalii vorbim in articolul urmator.Diana Larisa

04 January 2023

Oxigen pe munte

Amintiri de la Lacul Vulturilor IX

"Incepusem sa ma plictisesc fara voi... A-nceput sa-mi placa verdele asta de la Oxigen! Bine... mie-mi place verdele oricum, doar vedeti si voi cat verde ma inconjoara... Dar la voi nu e numai verdele... Mai e ceva... Mai sunt toti oamenii astia faini care vin cu voi, plini de zambete, plini de viata si de o bucurie care, pe bune, ma molipseste de fiecare data" (fragment din "Confesiunile Lacului Vulturilor", editia a IX-a revizuita si adaugita, Octombrie 2018).O zi superba de toamna, calda si insorita. Asta a fost rasplata muntelui pentru noi, o mana de oameni ce n-am vrut sa ascultam de prognozele care promiteau, invariabil, ca o sa ne ploua si or sa ne zgaltaie frigurile, in sambata care tocmai a trecut.  Ce prognoze, fratioare, pai ce, nu stia muntele ce ne trebuie noua? Si ne-a dat. Ne-a dat bine... Usor de intuit, a fost mare veselie si de data asta, in frumoasa excursie pe care am facut-o la Lacul Vulturilor.                     A fost o amintire din copilarie cat se poate de autentica, cu miros de frunze proaspat asternute prin padurile Muntilor Siriului, cu un soare de toamna care nu ne-a scapat macar o secunda din ochi si cu gogosi aburinde, facute in casa. Iar asta dupa ce ne-am plimbat, pret de kilometri buni, intr-o caruta trasa de un tractor vechi - dar vechi rau, de pe cand nici macar bunica nu planuia sa se nasca...  Vreo  sapte ore de rasete si de voie buna, sapte ore care ne-au adus energie cat sa ne-ajunga toata saptamana urmatoare. Amintiri despre un traseu frumos, prin Poarta Vanturilor, catre locul in care, se spune, vulturii isi invata puii sa zboare. Amintiri frumoase si o dilema serioasa: o fi mult de la IX pana la X? Stati pe aproape, ca nu se stie niciodata.

04 January 2023

Oxigen pe munte

Cum te schimba mersul pe munte

In zilele noastre, muntele a devenit mai accesibil ca oricand. Internetul este plin de informatii, iar agentiile de turism au nenumarate oferte. Cu toate astea, ca sa mergi pe munte, mai intai trebuie sa-ti doresti laugh , si apoi, trebuie sa fii constient ca pe munte nu se merge oricum. Pun pariu ca deja va ganditi ca va dau sfaturi despre echipament, dar nu acesta e subiectul articolului, asa ca, sa trecem la explicatii. De ce prima conditie este sa-ti doresti? Pentru ca trebuie sa fii dispus sa iesi din zona de confort, sa te trezesti dimineata devreme , sa depui efort suplimentar pe traseu  , sa te descurci cu ce ai prin rucsacul pe care il cari toata ziua in spate. Si pe langa toate astea, sa mai admiri si frumusetea peisajelor, ca doar pentru asta ai venit, nu?De ce pe munte nu se merge oricum? Pentru ca trebuie sa mergi gol de tine, fara asteptari, si sa lasi muntele sa te educe. Da, muntele este un profesor foarte bun. Iti arata ca mai poti, cand tu ai fi renuntat de mult, ca dupa un urcus greu sau o poteca ingusta esti rasplatit cu peisaje incredibile care merita tot efortul, ca poti fi fericit cu atat de putin, ca lucrurile simple iti pot da o satisfactie atat de mare , ca noi si problemele noastre suntem atat de mici pe langa creatiile naturii. Si lista poate continua. As putea vorbi despre munte multe pagini, insa nu asta e important. Important este ca dupa ce citesti aceste randuri sa iesi si tu sa experimentezi muntele, daca n-ai iesit deja , sau sa incerci sa il privesti din alta perspectiva.Poate te intrebi cat de multe stiu eu despre munte, sau ce experienta am. Raspunsul e ca sunt "bebelus" intr-ale muntelui, si cred ca niciodata nu ne oprim din invatat si acumulat experiente. Povestea mea cu muntele incepe in urma cu doi ani, pe Valea lui Stan, alaturi de doi prieteni si cu o imensa doza de entuziasm. Bine ca am ratat indicatorul despre ursi, ca altfel cred ca mi-ar fi disparut imediat entuziasmul surprise. Nu prea stiam la ce sa ma astept si cum e traseul, dar am zis ca ma descurc. Si m-am descurcat. La prima scara m-a luat ameteala laugh.  Insa nu sunt genul care renunta asa usor. Rezultatul: la sfarsitul traseului stiam deja ca sunt indragostita iremediabil de munte si ca muntele va fi parte importanta din viata mea. In prezent, numar pe degete ( de la o mana ) weekendurile in care stau acasa , iar compartimentul cu echipament creste pe zi ce trece . Prietenii si familia nu se mai asteapta la posete, pantofi si bijuterii cand le spun ca mi-am cumparat "accesorii" (frontala, bete de trekking, crampoane), iar prima intrebare cand ma suna este "Pe ce munte mai esti?"2 ani nu sunt prea mult, insa diferenta se vede, si cel mai important, se simte. Muntele m-a schimbat si m-a disciplinat. Pe munte ma simt vie, acolo sunt prezenta 100%. Asta e perspectiva mea. Fiecare vede lucrurile in felul lui propriu. Tu ce simti cand mergi pe munte?

04 January 2023

Oxigen pe munte

Cum sa-ti aranjezi articolele in rucsac

Vrei sa nu te mai doara umerii dupa o tura cu rucsacul in spate? Sau sa nu mai cauti 5 minute dupa pachetul de servetele? Sa nu te mai gandesti ca vrei sa-l arunci pentru ca este prea greu si incomod?Atunci hai sa vedem cum se face corect asezarea lucrurilor in rucsac pentru o excursie de minim 2 zile pe munte. Sa incep cu inceputul, adica cu primul lucru pe care il bagam in rucsac, mai exact, sacul de dormit. El trebuie pozitionat in partea de jos a rucsacului. Acesta este un element usor, nu atarna greu in rucsac, vom avea nevoie de el doar sus la cabana sau la cortUrcam usor, usor in greutate, de aceea adaugam acum hainele si pantofii de schimb, pe care le pozitionam in fata lucrurilor mai grele, cum ar fi: apa si macarea. Obiectele mai grele vor fi puse foarte aproape de spate pentru a mentine un centru de greutate confortabil pentru fiecare dintre noi. Le asezam la mijloc pentru ca nu avem nevoie de ele decat cand ajungem la destinatia finala. Dupa asezarea acestor multe obiecte, trecem din nou la cele usoare, mai exact, la tricouri, polare si la sosetele de schimb, pe care le vom folosi pe parcursul drumetiei daca vom avea nevoie, ori cand ajungem la destinatia propusa. Toate le impachetam frumos in pungi pentru ca nu se stie niciodata cand ploaia ne va face o vizita neprogramata.In capacul rucsacului asezam obiectele la care vrem sa avem accesul foarte usor: frontala, fluier, batoane cu cereale, busola, bluza de vant, fes, manusi.                                                              Unde punem apa?In functie de cantitatea de apa pe care o luam cu noi, trebuie sa tinem cont de urmatoarele:Daca e iarna nu punem apa in exteriorul rucsacului, ci in interior invelita intr-un tricou/polar. E limpede de ce, nu? Nu vrem cuburi de gheata la pachet.In loc sa avem 2 litri de apa intr-o singura sticla, mai degraba ii impartim in doua sticle cu cantitati egale.Nu punem bidonul cu apa doar intr-o parte a rucsacului lasand neechilibrata cealalta parte. Umerii nostrii nu ne vor multumi la cabana, poate doar vre-un coleg la care vom apela pentru masaj.In cele din urma iti spunem doar atat: cantareste fiecare obiect cu privirea. Daca nu stii sigur cand si cum vei avea nevoie de el, sigur nu o sa-l folosesti. Inainte sa iti faci bagajul pentru excursie pune tot ce crezi ca ai nevoie pe o canapea, si apoi incepe sa le asezi in rucsac. Astfel vei avea grija ca straturile sa fie in ordinea care trebuie. Sfatul este cu atat mai necesar cand ne pregatim de o expeditie mai lunga, cand caram rucsacul mai mult timp in spate.                                                                                                Ce contine rucsacul pentru excursiile de o zi?Din nou, depinde de anotimp:Iarna: fes, manusi, un polar/o geaca (cu care nu mergem dar pe care o putem pune oricand pe noi daca ne e frig), un bidon cu apa invelit neaparat intr-un articol de imbracaminte/un termos, mancare, fluier, crema de soare, ochelari de soare, frontala, trusa personala de prim ajutor. In functie de traseu: sosete de schimb si un tricou. Acestea pot fi lasate si la autocar.Vara: pelerina/geaca de ploaie, apa, fluier, mancare, tricou de schimb, geaca de vant, crema de soare, ochelari de soare, frontala, trusa personala de prim ajutor.    Succes si ne vedem pe poteci!!

04 January 2023

Oxigen pe munte

Sfaturi care te vor ajuta intr-un traseu de noapte

Intunericul te poate surprinde intentionat pe un traseu , deoarece asta ti-ai propus, sau pentru ca nu ti-ai calculat bine timpul.Orice motiv am avea trebuie sa fim extrem de atenti pentru ca vom avea parte de lumina slaba si de obstacole la tot pasul. Pe de alta parte simturile ne vor deveni mai ascutite, in prima instanta e posibil sa fim speriati de fiecare creanga rupta.Daca o sa tii cont de sfaturile pe care ti le vom da, o sa fii un "mic expert" noaptea pe munte.Sfatul 1 : Ne obisnuim vederea cu intunericul.Te opresti pe loc pentru cateva minute, evitand sursa directa de lumina  Sfatul 2 : Niciodata pe munte fara frontala si baterii de rezerva!Ce este o frontala? - ca tot am mentionat-o atat de mult - o sa iti spunem  si importanta pe care o are ea in traseul nostru pe timp de noapte.Frontala este o lanterna care se fixeaza cu usurinta cu o curea de elastic pe cap. Ne ofera libertatea de miscare a ambelor maini, este un fel de handsfree ce da lumina.Sfatul 3: Traseele de noapte nu sunt trasee de explorare.Trebuie sa alegem un traseu pe care il cunoastem sau pe care l-am mai facut in trecut pe timp de zi.Sfatul 4 : Mergi numai in grup.Nu este recomandat sa te aventurezi de unul singur pe munte nici ziua, si cu atat mai putin  nopatea?! In grup esti mai in siguranta , mai faceti o gluma, ai cu cine discuta, iar daca ceva neprevazut se intampla are cine sa iti ofere primul ajutor.Sfatul 5 : Don't hurry !  Take your time!Este deja intuneric, nu se poate face mai noapte de atat. J In concluzie, mergi incet. Chiar daca ritmul tau pe timp de zi este mai alert, pe timp de noapte fa mai multe pauze , analizeaza ceea ce este in jurul tau si cel mai important: contecteaza-te cu natura ! Nu vei regreta!Sfatul 6 : Mai mult tactil, mai putin vizual.Trebuie sa acordam multa atentie pregatirii rucsacului pentru o drumetie pe timp noapte. Foarte important este sa retinem unde ne asezam obiectele. Nu vrem sa balaurim pe la mijlocului rucsacului dupa pelerine de ploaie.

04 January 2023

Oxigen pe munte

Weekend de poveste in Ciucas

Plecarea la ora 7:00, din fata Hotelului Horoscop, unde va va astepta Autocarul Bucuriei" - asa suna anuntul care aducea prima surpriza din sambata de 30 martie, adica acum cateva zile, in toiul pregatirilor pe care le faceam pentru mult asteptata excursie din Ciucas. M-am uitat la anuntul ala de la cap la coada, apoi de la coada la cap... dar acelasi lucru l-am inteles. Ca plecam la 7:00. Zic sa sun, sa intreb, sa vad ce-am facut atat de teribil/grozav/tare/cool/fantastic/nemaipomenit incat sa primim asa cadou  (pentru ca fix cadou era, daca tinem cont de faptul ca plecarile obisnuite au loc la orele 6:00, iar pentru a le prinde, unii dintre noi se trezesc la 4:30). Speram - va dau cuvantul meu - in adancul sufletului, sa existe o explicatie pentru acest 7:00 si sa nu fie o greseala care ar fi spulberat multe, multe, multe sperante de a dormi o ora in plus. Asa ca am sunat, am intrebat si... Dumnezeul ghizilor facuse mare, mare, mare minune! Nu era o greseala. Chiar se pleca la 7.  Sambata dimineata, orele 5:30, dupa un somn mai lung decat ne permitem inainte de majoritatea excursiilor noastre, suna telefonul, iar din el rasuna o voce mai treaza decat subsemnatul: "Buna dimineata, frate barobos! ...boss...oss..os...ss..s (asta era ecoul)! Hai, ne vedem la Horoscop intr-o ora, da?" iar asta era Daniel, colegul meu de echipa, farul calauzitor din fata grupului (intrucat eu am fost maturica si nu mi-am parasit nicio secunda pozitia).Poti sa zici NU la o asa initiativa? La o asa determinare? Nu stiu... cert este ca eu n-am putut. Asa ca am luat rucsacul in spinare, am pus chitara peste el si m-am prezentat la Autocarul Bucuriei, care, la ora 7:00 a pornit, in mare efervescenta, catre Cheia, de unde avea sa porneasca traseul nostru in marea evadare de doua zile, in muntii Ciucas.Si am ajuns in Cheia si am coborat din autocar si am vazut ca prognozele pe care le studiaseram toata saptamana erau adevarate. Nicio urma de nor pe cer, nicio adiere de vant, nicun obstacol nu parea sa stea in calea Fratiei celor 17 (inimosi unul si unul) in asaltul curajos asupra Ciucasului. Asa ca ne-am distribuit in formatie de atac si, cu Daniel in frunte, am pornit traseul, fiecare cu asteptarile lui. Asteptari diferite, dar in unanimitate, mari.Primul obiectiv al zilei era Cabana Ciucas, pe care aveam in plan s-o cucerim in aproximativ 3 ore. "Linia frontului" inainta catre cabana cu destula usurinta, desi nu neg ca am vazut, pe drum, mai multe perechi de ochi tanjind dupa masinile de teren care urcau sprintene pe langa noi, catre locul la care visam cu totii. Dar credeti ca s-a oprit vreuna sa ne intrebe daca ne e greu sau sete sau daca mai putem? Nici gand! Si bine au facut, pentru ca, in felul asta, am savurat din plin momentul in care, dupa 3 ore de truda, am ajuns, in sfarsit, in fata cabanei din care mirosea - divin - a mancare buna, buna, buna!Si cand toata lumea saliva, ce credeti ca spune fratele barbos din varful plutonului (Daniel)?!?:"Nu e momentul! Acum mancam un sandwich din rucsac! La masa stam cand ne intoarcem de pe varf! Ca dupa aia nu mai putem urca! Se lasa greu papanasu'!!!"Iar atunci, din 17 magnifici, cati numara grupul nostru, am auzit, din aproximativ 10 piepturi, o intrebare. Dar nu era o intrebare... era ACEA intrebare: "cat facem pana sus si inapoi????"....Raspunsul conteaza mai putin... mai mult conteaza cat am facut la propriu, acolo, pe traseu. Si nici macar asta nu conteaza. Conteaza ca au fost, in total, vreo sase ore in care am urcat si am coborat prin mijlocul unor peisaje desprinse din cele mai frumoase vise, cu un soare care nu ne-a slabit din ochi nicio secunda pe tot drumul. Cu intinderi de zapada care pareau ca nu au margini, cu derdelusuri de care ne-am bucurat din loc in loc, cu foarte multe zambete, cu foarte multe prietenii noi sau mai vechi.Sus, la aproape 2000 de metri, Vf Ciucas ne-a primit ca pe cei mai speciali oaspeti ai sai. Ne-a aratat cele mai spectaculoase privelisti pe care le are, ne-a aratat muntii din jur in toata splendoarea lor (Bucegii, Piatra Mare, Piatra Craiului), cu multa generozitate si cu o bucurie pe care am putut-o simti foarte clar.Seara ne-a adus mult asteptata rasplata: o cina absolut delicioasa, pe masura zilei superbe pe care o avuseseram pana atunci si o cantare la chitara care a facut sa tresalte cabana pana tarziu, spre dimineata.  Au fost o zi si o noapte de neuitat, pe care am spune ca le-am platit destul de scump, dormind doar 3-4 ore inainte de urcarea de-a doua zi, cea de pe Vf. Gropsoarele.Dar n-a fost deloc cu parere de rau pentru pretul platit, caci urcarea spre Gropsoarele ne-a umplut si a doua zi sufletul si trupul de energie. Vremea a fost, si de aceasta data, un prieten minunat. A fost o zi fara vant, fara nori, cu aer curat - atat de curat incat, in departare, am putut zari  Ceahlaul.20 de minute de relaxare, la soare, pe Vf. Gropsoarele ne-au incarcat bateriile pentru intreaga saptamana ce a urmat. Si, daca la asta mai adaugam si intinderile de branduse si de ghiocei care ne-au iesit in cale la coborare, pe Muntele Rosu, atunci avem imaginea unui weekend pe care, daca ni l-ar povesti cineva, i-am spune ca l-a visat. Dar nu a fost vis, credeti-ne! Am fost acolo secunda de secunda si putem da din nou proba adevarului, acolo, sus, in inaltimi. Semnat,Ionut Petriman 

04 January 2023

Oxigen pe munte

Te tenzeaza si pe tine sa mergem cu cortul la munte?

Te tenteaza si pe tine sa mergi cu cortul la munte, dar o mie de intrebari apar una dupa alta in minte:Oare vine ursul noaptea?Oare pot sa car cortul in spate?Daca va ploua cat sunt in cort?Oare va fi frig?Unde va fi toaleta? Pot trai fara dus?Impacheteaza tot ce crezi ca-i necesar, iar apoi renunta la jumatate din lucruri.Prima data cu cortul poate fi un adevarat dezastru, dar cum exista un inceput pentru orice experienta, te sfatuim sa nu te dai in spate si sa te pregatesti pentru prima ta experienta la cort. Frumusetea abia de acum incepe: un cer limpede ca lacrima, aer proaspat, ciripit de pasarele. Bun venit in inima naturii aventurierule. Ia notite si pregateste-te de aventura.                          Mancarea se tine departe de tabara. Sfatul nostru este sa o puneti pe toata la comun, cat mai departe de locul vostru de campare. In niciun caz sa nu pastrezi salamul cel bun in cort. Ursul este foarte pofticios, si s-ar putea sa iti dea tarcoale.Anumite corturi sunt mai usoare decat ti-ai putea tu imagina. Nu mai suntem pe vremurile in care un cort cantareste minim 10kg. Iar partea buna este ca poti imparti greautatea lui cu colegul tau de camera. Careti amandoi undeva la 1.5kg. Noi zicem ca nu e asa mult.Legat de ploaie si cort, mie personal mi se pare minunat sa fii in cort cand ploua. Desigur trebuie sa ai un cort care rezista la apa si trebuie sa fii atent sa nu il montezi pe creste. Sunetul de ploaie e o melodie minunata. Enjoy!Va fi frig daca nu stii cum sa te pregatesti. Deci mai bine sa stii:Izopren sau saltea - orice ai alege iti trebuie un strat isolator intre tine si pamant. Alege varianta cea mai usoara pentru ca orice gram conteaza;Sacul de dormit are anumite performante de care trebuie sa tii cont: de vara, de iarna, 3 sezone, temperature de confort si extreme. Ce inseamna toate acestea? Hai sa le luam pas cu pas.Sacii de dormit sunt testati in general pe "oameni obisnuiti". Si stim ca tu nu esti un om obisnuit, ceea ce inseamna ca temperaturile nu vor fi niciodata foarte exacte. Oricum, trebuie sa fii atent la toate temperaturile trecute pe sac si sa stii ce inseamna fiecare:Temperatura maxima este temperatura la care  un ,,om standard" poate dormi, fara a transpira in exces.Temperatura de confort este temperatura la care o femeie obisnuita poate dormi confortabil;Temperatura limita se refera in general la un barbat.Temperatura extrema este temperatura care arata limita pentru supravietuire extrema. Nu este recomandat a se dormi la aceasta temperatura, decat in situatii extreme.Deci tu la care ar trebui sa te uiti? Noi iti recomandam temperature de confort. Daca la confort sunt trecute 15 grade, si iarna pe munte prognoza arata 10 grade, inseamna ca iti va fi frig. Sigur, poti suplini acest frig cu un strat de imbracaminte in plus.Ce nu iti recomandam, este sa nu te bagi in sacul de dormit cu toate hainele pe care le ai la dispozitie. De ce? Pentru ca cel care te va proteja de frigul de afara este stratul de aer. Daca tu ai prea multe haine pe tine, vei fi "incorsetat" in cort, si niciun strat de aer nu te va proteja.Tips pentru prima data cu cortul:Tot ce cari trebuie sa fie de dimensiuni reduse: pasta de dinti, sapunul, deodorantul;Incearca sa iti pui pe rucsac greutatea astfel incat sa existe echilibru, si toata greutatea sa fie corect repartizata; Am discutat despre asta intrun alt articol;Incercati sa dormiti mai mult in cort, daca sunteti pentru prima data la cort, sau daca sunteti frigurosi. Iar frigul este prea mare, sfatul cel mai bun este sa va luati in brate, sa puneti un sac de dormit dedesubt, si cu un sac de dormit sa va inveliti;Daca temperatura de afara este prea scazuta, iti recomandam sa te culci in sac cu telefonul, sticla de apa si orice alta baterie care se poate descarca peste noapte;Nu pune toate hainele pe tine, crezand ca te vei incalzi. Iti vei face mai mult rau decat bine.Bucurate de liniste si prima noapte la cort. Este o experienta care provoaca dependenta.

04 January 2023

Oxigen pe munte

Aventura pe munte, strigati ura!

Tu. Da, tu. Nu te-ai saturat sa stai in casa, cand sunt atat de multe locuri de vazut si atatea experiente de trait? Cand ai atatia oameni de intalnit si atatea povesti de ascultat?Cum, unde sa te duci?Pe munte. De ce?                            In primul rand, peisajele. Sunt dementiale. Nu poate Photoshopul sa reproduca ceea ce a creat natura.laughIn al doilea rand, aerul. Acel aer. Este... respirabil. Curat. Tare. Rasfeti putin plamanii.winkIn al treilea rand, oamenii. Amabili. Calzi. Politicosi. Plini de exepriente de viata, pe care vor sa le impartaseasca daca le dai sansa. Calatoresti prin ei.heartIn al patrulea rand, miscare. Faci sport. Si, crede-ma, nu se compara cu sala ta de fitness. Muntele iti solicita cu adevarat muschii. Inteleg ca nu ai coditie fizica. Inteleg ca nici portofelul nu te ajuta. Inteleg ca nu ai nici oameni alaturi de care sa te aventurezi in munti. Inteleg ca n-ai chef si ca e mai comoda capaneaua si, aparent, mai interesant serialul sau filmul de pe Netflix. Dar ai putina rabdare si citeste mai departe. Nu incerc sa te conving de nimic. Doar vin cu solutii.As minti daca as spune ca nu ai nevoie de putin antrenament si ca nu este solicitant trekkingul. As minti ca primul traseu va fi unul usor. Pentru ca nu este asa. Oricat de slaba ar fi dificultatea drumului, ti se va parea greu. Dar nu trebuie sa-ti fie teama de oboseala. Crede-ma, corpul tau are limite cu mult mai mari decat cele pe care crezi tu ca le are. Dupa ce iti gasesti ritmul, totul se va mai simplifica.Ceea ce vreau sa spun este ca frica este doar in capul tau. Muschii tai de-abia asteapta sa fie pusi la treaba. Si poti sa o faci. Am testat-o pe propria piele. Nu mi-a fost usor. Dar a meritat din plin. La sfarsit, realizezi ca ai depasit un blocaj care era doar rodul mintii tale. Iar satisfactia pe care o simti este inaltatoare. Ya, I did it!!yesNu este nevoie de milioane de lei sa descoperi muntele. Echipamentul de baza necesita un polar, un tricou sintetic si perechea potrivita de bocanci. Restul, merg si cu bumbac.Oamenii ii atragi odata ce incepe sa te intereseze un anumit subiect. Stii vorba aia ,,cine se aseamana se aduna?". Cam asa este si in cazul asta. Vei cunoaste persoane pasionate de munte, iar prieteniile nascute in munte si datorita lui sunt trainice. E muntele magic.Da, e mai comod patul. Da, e mai putin solicitant serialul (fizic vorbind). Dar ratezi locuri care-ti vor taia respiratia. Ratezi lucruri pe care le-ai putea invata si intelege pe propria piele daca ai pleca si te-ai aventura in lume, in natura. Ratezi cantece si povesti pe care le-ai putea asculta in cabana sau in cort. Ratezi emotii care te vor face sa te simti viu!Ce faci? Te ridici si pornesti la drum sau schimbi canalul?Te asteptam alaturi de noi!

04 January 2023